1,501 matches
-
Scuipă într-o parte, se ridică cu greutate și se repezi din nou. Indiferent, Magicianul pocni din degete... * ... alerga pe o alee străjuită de trandafiri roșii. Nu-i vedea capătul, dar era conștient că lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Își simțea transpirația cum alunecă pe sub cămașa ai cărei nasturi se desfăcuseră unul câte unul, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se apleacă asupra lui. - Nu pot adormi!... Își zise el. De-aș putea dormi... unu, doi, trei... cinci zece... cincizeci... dar, degeaba. Întunericul îl învăluia... O imensă greutate îi apăsa pieptul, făcându-l să lupte pentru fiecare gură de aer... Gâfâia... S-a ridicat în capul oaselor. Clipind des, încercă să- și învețe ochii cu întunericul. Încăperea toată se scufunda în tăcere. Prin minte îi trecu niște imagini încețoșate. Ochii începură a se învăța cu lumina slabă din cameră. Și-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atât de sfârșit încât îl dureau oasele. Simțea povara dezamăgirii în piept grea și dureroasă. Și-a sprijinit capul pe pernă. A închis ochii și câteva lacrimi i s-au scurs pe obraz... A deschis ochii și a început să gâfâie dupa aer... Undeva în sfrăfundul minții lui, coșmarul continuă. Încercă să-și potolească bătăile nebunești aleinimii. Inima i se mai liniști... A revenit în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te închini, El e bun și iertător!”... Stiu faptele tale, și osteneala ta și răbdarea ta și toate câte suferi pentru mine. Pacea și liniștea să fie în sufletul tău! ”, și, a dispărut în ceață. S-a trezit asudat tot, gâfâind lângă pat. Prin minte îi trecu ca un ecou, ultimele ei cuvinte: ”Știu faptele tale și dragostea ta, credința ta și răbdarea ta.!” Și, plângând, începu să se roage... citind din Carte... ”... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că sunt fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
luat foc, aproape toate odată. Au picat În alte flăcări; jos ardeau case, mașini, oameni. Thomas Încerca să Își stingă hainele, se mira că nu simte cum Îi arde carnea. CÎnd a căzut un acoperiș peste el, s-a trezit. GÎfîia. Sodoma a fost și pedeapsă, și semn, să știi asta, Thomas! Totul se va repeta aici, peste tot! Dumnezeu veghează, Thomas, nu va cruța nimic! Nu mai există teamă, totul e desfrîu, plăcere! Va veni pîrjol, ia aminte! Așa Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
brusc, devenise doar o piftie; funcționa, acolo, sub oasele capului, doar un rudiment de circumvoluțiuni reptiliene, care, fapt dovedit, exista la fiecare om; un rest, șarpele nu trăise doar În basm. „Toată noaptea v-am auzit prin perete“, a zis, gîfÎind, Ann. „V-am văzut prin gaura cheii. Și eu am simțuri!“ Aproape că a strigat simțuri. Thomas ar fi putut să strige și mai tare: Și eu am! Dar ești fiica mea! Poate În sinea lui a țipat așa, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uneori cu violurile - chiar erau Într-un fel - pentru că unul din membrii cuplului nu dorea să fie penetrat sau să penetreze, chiar amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai părea imposibil. Avusese un vis, nu după multă vreme de la revenirea din Olanda. Era răstignit. La poalele crucii, unul din fiii săi. O femeie i-l arăta pe Thomas cu degetul: Fiule, iată tatăl tău ! Se trezise speriat, gîfÎind. Avea, uneori, vise neliniștitoare, adevărate coșmaruri unele. Sărise din pat, era singur; ca Într-o spovedanie, dacă Ingrid ar fi fost acolo, i-ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lucrurile ar fi fost date Înapoi. O spoială și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema ar fi fost ignorată, totul ar fi fost Împins Înainte de aceeași plăcere, plăcere, plăcere, asta era, se pare, esența stirpei. Și cîinii se călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat mai înainte de toate indicațiile aparaturii la care era cuplat pacientul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu zboară în văzduh. arborii par paralizați, înghețați ca și cum ar fi de sticlă, nicio frunză nu vibrează. Dumnezeule, unde sunt oamenii ? Ce se întîmplă, unde este incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frecțioară. Și care să-ți zică: "Bruță, astăzi hai să ne facem albiniști! Lasă-mă pentru ca să-ți sui la dobitoc". Adică la creirul mic. Avansau și ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se când în escaladarea unor surplombe pitice, când gâfâind îndîrjiți. Le hârâia saliva pe gâtlej, ca boaba de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia, la Rege și la banda izbăvitoare a Ierbii Fiarelor. Marginile atârnate ale cearceafurilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
agil avea corpul atletic pe când celălalt greoi, înalt însă, cel mai puternic din clasă. La sfârșitul anului trebuiau să dea proba de rezistență. Zare a întrecut de la început cârdul de colegi și a mărșăluit spre linia de sosire. Stani alerga gâfâind din greu în mijlocul grupului de băieți care se văitau că nu mai pot fugi. Vroiau chiar să renunțe la această probă, chit că le punea nota patru. Câțiva s-au oprit și la rândul lui era gata, gata să capoteze
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
punea nota patru. Câțiva s-au oprit și la rândul lui era gata, gata să capoteze însă s-a ambiționat când a văzut linia de finish mai erau numai 3-400 de metri până la capăt. Și-a autoimpus să nu mai gâfâie aiurea, a mărit tempoul de fugă cum văzuse la alergătorul finlandez Vatainen. A început să își depășească colegii, profesorul îl urmărea uimit, cum pe rând îi ajunge și lăsa în urmă pe băieții înșirați de-a lungul drumului iar când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
creșteți și o să-i vedeți ca pe voi, adică la această sfântă taină, cum zicea părintele la biserică, unde vi s-amestecă sângele... Nuntașii bătură din palme, ridicând paharele. Dogarul spuse nașei: - Dar bine le mai potrivește! - Așa e el! gâfâi ea, roșie de plăcere. Vorbitorul apucă un pahar, gustă pe îndelete, mulțumi pentru aplauze și reîncepu: - Onorată masă! Eu una știu: fiica aceasta, aici de față - și-o arătă pe Lina, care izbucni pe neașteptate în plâns de rușine - e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică îl aducea de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la treabă! le porunci șeful. Sergentul se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile. Auzi apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat să se ridice. Atunci a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu, n-auzi, Paraschive? Hoțul o ținea lângă el, amețit de mirosul părului. - Da cînd? a întrebat gâfâind. Ibovnica s-a mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-a mușcat gura de câteva ori, pornit, nebun. 296 Starostele a scos cuțitul de sub pernă. S-a ridicat ușurel într-un cot și s-a apropiat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pungașul și-a tras nădragii și cămașa. A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Împrejur, căutând un pom mai înalt în care să se cațăre. Umbrele negre ale copacilor tineri se mișcau într-o parte și-n alta. Dincolo, în câmpie, era pata rotitoare a zăpezii spulberate. Lupii se apropiau. Țiganii le auziră mersul gâfâit în haită și iar strigătul de foame al căpeteniei. Să fi fost șapte sau opt. Îi căutau. - Ei, Anghele? înjură țambalagiul. În întuneric se zăriră luminile roșii, vii ale ochilor sălbatici. - Mă, nu vă temeți, mă! striga Mitică răgușit. Stați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]