3,241 matches
-
toate camerele din casă decât când a fost prea târziu. Băieții aveau o plăcere deosebită În a adăuga elemente surpriză În flacoanele ei cu medicamente și În cutiile cu tutun de prizat. Caca d’oie, adunat din străfundurile cotețului de gâște, era unul dintre ingredientele lor favorite pentru că reunea trei caracteristici ale lucrurilor scârboase: fetid, vâscos și de un verde dezgustător. Când Îmi povesteau cu ce se ocupaseră mă tăvăleam pe jos de râs. Ah, cât Îmi lipsesc frații mei! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
afară prin peretele stomacului. —Iubitule? spuse Roxanne. Arăți groaznic. Ți-e rău? Dwight clătină din cap. —O să-mi fie bine. Senzația de greață se dublă ca intensitate. Presiunea continuă se transformă În crampe groaznice. Fața lui căpătă culoarea găinațului de gâscă. Și nu era genul care să se plângă din cauza durerilor. O dată Își rupsese piciorul la schi, iar osul rupt Îi ieșise prin piele. Le spusese bancuri salvamontiștilor tot drumul până l-au coborât de pe munte. Însă de data asta simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu anunțul, îndrăzni Bătrânul. De parcă n-ar fi auzit, Rebis îi ceru printr-un gest un obiect de pe podea. Bătrânul îl ridică. Era un corn de vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gospodărie, unul cu câțiva porci grași și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei, celălalt cu câțiva boi păscând pe imașul satului, apoi un tablou cu tovarășa, încadrat frumos la dreapta și la stânga de rațe, gâște și vaci grase și cu ugerele pline ... Nu știu ce naiba nu-i plăcuse șpanchiului, că doar semnificau belșugul și bunăstarea patriei noastre sub conducerea partidului în frunte cu secretarul său general! Zi și tu, nam făcut bine? Fără a-mi stăpâni
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
varsă în marea de aproape. Marea pe aici, strânsă bine în golf, este destul de cuminte, nu se înfurie niciodată, cel puțin în anotimpul acesta, așa că râulețul rămâne în fiecare zi identic. Pe dânsul se agită, fără să le oprească nimeni, gâște și rațe. Le privesc deseori de pe o înălțime de lângă casă; stau pe niște pietre mari și netede, așezate parcă anume să formeze o bancă. Sunt extrem de multe observațiile pe care le fac uitîndu-mă atent la aceste păsări, și e fatal
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parcă anume să formeze o bancă. Sunt extrem de multe observațiile pe care le fac uitîndu-mă atent la aceste păsări, și e fatal să le observ, căci intru și ies mereu, și astfel în fiecare clipă dau peste ele. În agitația gâștelor din față am constatat îndeosebi o imensă bucurie de a avea apă în preajmă. Țipă, fac ocoluri, cufundă capul, marinari deplini, pentru care pământul nu contează. Câteodată mă amuz zvîrlindu-le fărâmituri de pâine, și apoi le privesc cum mă observă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-am obișnuit perfect cu obiceiurile lor, că cel puțin în peisagiul acela nu au nici un gust pe care să nu-l cunosc. Dar într-o zi s-a întîmplat ceva extraordinar, și nici acum nu pot da explicații. O gâscă s-a depărtat de tovarășe și a început, tot timpul cu strigăte stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai întîrziem pe ponton. Dar la capătul pontonului, pe neașteptate, s-a ivit o umbră: domnișoara Țurai. Prezența ei ne-a schimbat dintr-o dată toaie gândurile. În fața casei, lângă râuleț, Ioana îmi spune: "Ți-aduci aminte cum dădeai de mâncare gîștelor?" Uitasem gîștele! Mă amuzasem zilnic cu ele. Parcă istoria aceea s-a întîmplat în alt an. Și câteodată, când îmi apare iarăși în minte Ioana goală, căutând satisfacții cu altul, mi se pare că nu s-a schimbat nimic. În
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe ponton. Dar la capătul pontonului, pe neașteptate, s-a ivit o umbră: domnișoara Țurai. Prezența ei ne-a schimbat dintr-o dată toaie gândurile. În fața casei, lângă râuleț, Ioana îmi spune: "Ți-aduci aminte cum dădeai de mâncare gîștelor?" Uitasem gîștele! Mă amuzasem zilnic cu ele. Parcă istoria aceea s-a întîmplat în alt an. Și câteodată, când îmi apare iarăși în minte Ioana goală, căutând satisfacții cu altul, mi se pare că nu s-a schimbat nimic. În casă, Ahmed
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu anunțul, îndrăzni Bătrânul. De parcă n-ar fi auzit, Rebis îi ceru printr-un gest un obiect de pe podea. Bătrânul îl ridică. Era un corn de vacă, gol pe dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
foame cumplită și mânca tot ce-i cădea la Îndemână. Zgâria cu unghiile și mânca varul de pe pereți. Din curte culegea tot găinațul Într-un coș și apoi se așeza În ungherul ei și Îl ingurgita. Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe sărmana lui consoartă, Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îndurase Însă prea multe nedreptăți, fărădelegile se petreceau sub nasul ei. Cuțitul Îi ajunsese până la os. Subotin Îi deochease nu numai vitele, ci și toată casa. Toate mergeau În gospodăria ei de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cais și vișin. La prânz, o ducea la scăldătoare, iar seara se Încingea cu ea În horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir să-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Recoltă propie...?” „Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe mai apropiate... Altceva ce mai doriți? Avem de vânzare, gâște Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei, găini ce fac două ouă pe zi, nu mai vorbim de curcani cari sunt atât de bine hrăniți Încât unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din apartamentul lui. De fapt, nu spusesem așa de mult. Și ce spusesem putea foarte bine să nu fie crezut. — Bangs nu e un curajos, îi spuneam Shebei iar și iar. Bangs n-ar fi în stare să alunge o gâscă. La care Sheba răspundea mereu cu o precipitare patetică: Oh, crezi, Barbara? Chiar crezi asta? Cincisprezece În sâmbăta de dinaintea începerii noului semestru, m-am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe mal, cu o femeie pe jumătate goală, acoperită în parte cu un voal, și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea gâștei Selmei Lagerlöf. Aici la căldura dulce a butucilor arzând în șemineu, lumina lor roșiatică jucându-ne umbrele pe pereți, la muzica aceasta discretă a aparatului de radio, probabil un post străin, o melodie indiană, apoi alta cântată, în engleză, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și cerceteze nevasta. Și-n ziua de odihnă havrele răsună de vaiete și de cântări; bătrânii intră în papuci în școală, în laibăre negre și cu cușma blănită. Și cel din urmă, cel mai sărac și mai umilit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]