1,239 matches
-
în amintirea sînului Mariței. Vuk jr. a fost înțărcat de două zile, dar n-a făcut mare scandal. De mult Marița n-avea suficient lapte și Vuk jr. s-a învățat a mînca de toate. Vuk era învățat acum cu gălăgia și jalea pîlcurilor de refugiați albanezi care părăseau nordul țării. Îi ajuta cu ce putea și-i părea rău de nefericirea lor. În tot satul se vorbea de un posibil atac terestru al trupelor NATO și Vuk a primit ordin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu și În alb-negru, un văz economic, adăugat de mamifere. „Noaptea toate pisicile sunt negre“, adică și voi vedeți, la lumină slabă, economic, adică alb negru. Dar vrăbiile intră seara În alertă, prin dispariția vederii. Se adună la culcare făcând gălăgie, adică coordonându-și sonor adunarea. Exact de ce am nevoie eu pentru a le sili la Înfruntare: eu văzând, ele nu. Și-mi iau tributul seara sau dimineața. Peste zi, siestă și soreală, căci șansa... Spuneți-mi poftă bună - chiar am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fără să știe - proasta de ea - și că acela e menit viermilor țintirimului... Dar ea nu e gustoasă pentru mine. În schimb, vrabia... Săraca de ea „suferă“ de „orbul găinilor“. Iar cum cade seara, zboară repede la culcare. Și face gălăgie, Încercând - sonor - coordonarea Întregului stol... Știți că aud foarte bine, și nu fac nici un zgomot; nici mațele nu-mi ghiorăie... Și plec la vânătoare, eu văzându-le - cam În negru -, ele deloc. Reușită sută la sută. Nu degeaba activitatea mea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o pensiune. Când ședea acasă, citea. Făcea plimbări. Mergea la comunitatea polonă din oraș. Iar în zilele de duminică era nelipsit la slujbele de la catedrala catolică din centrul municipiului. Îi plăcea liniștea. Singurătatea. Când copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz, nătâng. Ieșea în fața scărilor. Avea o jordie lungă de alun, pe care o lua de după ușă, și-i amenința și alunga de sub geamul garsonierei sale, strigându-le: Măi, împielițaților și neastâmpăraților, mergeți și vă vedeți de joaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Primul, îl golim pentru sănătate. Al doilea, pentru dragoste și pentru plăcere. Al treilea, pentru ca să dormim. Odată ce acesta este golit, invitații înțelepți se întorc la casele lor. Al patrulea nu mai este al meu, ci al excesului. La al cincilea, gălăgie. La al șaselea, scandal. Al șaptelea, vânătăi. Al optulea, la datorie! La al nouălea, acces de bilă. La al zecelea, nebunie furibundă și distrugătoare". În ciuda preceptelor divine, poate fi liniștitor să ne gândim că aceste "cratere" aveau un conținut la fel de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un nou filtru, vizarea biletelor de călătorie și În sfârșit Îmbarcarea. Privesc Încă o dată ceasul de mână care indică ora 22. În avion Înaintăm cu greu printre rânduri, târând bagajele de mână, care nu sunt tocmai ușoare. Stewardeselor, neobișnuite cu gălăgia balcanicilor, se oferă politicoase să ne ajute. Dar, vai! Locurile noastre sunt chiar pe coada avionului. Ne exprimăm nemulțumirea, gesticulând, dar cum nu se mai poate face nimic, ne trântim bosumflate bagajele și ne conformăm măsurilor de securitate solicitate prin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe gât, turcoaz pe cap, creastă Închisă, bogată, deasupra ciocului, formațiuni de piele roșie la baza gâtului, atârnând ca la curcani), pe ramuri de eucalipt puzderie de papagali multicolori, de mărimi și specii diferite, dar toate având un numitor comun - gălăgia, egrete, bâtlani albi, crocodili pe malurile lagunelor, nu lipsește șopârla pestriță uriașă, cu gheare enorme, șarpele taipan a cărui mușcătură este de 300 de ori mai toxică decât a cobrei, pitoni de câțiva metri lungime, celebra anaconda, paianjeni uriași. Și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
părut a fi unul exemplar și-l notez ca atare în carnetul de teren : „Nu mai contează ce sunt, rromi sau români. Important este că vin aici, stau și ei la rând și încearcă să se roage. Fac mai multă gălăgie că așa sunt ei, nu ai ce să le faci. Da, în acest an, sunt mai mulți ca în alți ani, este adevărat. Oricum, în fața vremurilor în care trăim, și lor ca și nouă, rugăciunea este singurul lucru care le-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1968, 1-2). În scrisoarea transmisă de Basov lui Ceaușescu din partea conducerii sovietice cu această ocazie se putea citi: "Noi respingem în mod hotărât denaturarea poziției principiale a Uniunii Sovietice și a altor țări socialiste și nu putem să trecem pe lângă gălăgia nesănătoasă care se face în România în legătură cu aceasta". Acuzând indirect România că se aliază pozițiilor "contrarevoluționare" occidentale, sovieticii îndemnau ca dezideratului ameliorării relațiilor cu Moscova, care fusese exprimat public cu câteva zile înainte în ședința Marii Adunări Naționale să îi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anunțate cu surle și trâmbițe, ca o mare victorie și, până să-ți dai seama că de fapt nu e nimic, „un sârâiac”, s-a stins, a trecut, nu se mai vorbește despre acel ceva despre care se făcuse atâta gălăgie. Iată, de exemplu, ceva ce-a umplut televizoarele și ziarele: adăposturile pentru câinii bucureșteni, când dl. președinte Băsescu era, prin forța împrejurărilor, primar general al capitalei și un fel de Haralambie Șbilț, mai mare peste hingheri. Pot pune mâna-n
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se ressemble, s'assamble („Cine se aseamănă, se adună ă proverb francez) Să mai zică cineva că nu suntem viță nobilă „geantă latina”, dom'le! Suntem, la fel ca Roma antică, un stat bazat pe relații clientelare, facem foarte multă gălăgie, suntem divizați, ne aprindem repede și ne stingem tot așa, înflorim în laude deșarte, așteptăm pomeni și alergăm după putere ca mânzul după iapă. Nu mai amintesc de lupanarele Romei, și nu știu de ce n-am fi luat și noi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și Ponta care se vor încăiera pe rămășițele puterii, deoarece rațiunea de a se uni și sprijini va fi uitată. S-a vorbit despre PDL că va avea soarta PNȚCD, că va rămâne, așa, un partiduleț de buzunar, bun de gălăgie și agitație și să culeagă firimiturile rămase de la cei mari și tari. Personal, nu împărtășesc această părere, PDLiștii vor găsi o altă formulă de supraviețuire decât cea a lui Miluț și Pavelescu, însă ar putea avea soarta țărăniștilor interbelici: să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
l-am pierdut din vedere înainte de a ajunge la capătul coridorului, orbit de lacrimile dragostei. În ultima săptămână a lui Noiembrie ni s-a dat voie să stăm de vorbă între noi, doi-trei în același birou, dar să nu facem gălăgie. Despre fetele arestate n-am putut afla nimic. Am constatat că Pavel nu era nicăieri. Ion Caraion (Diaconescu) era bine dispus și mi-a încredințat un „secret”. Am sus pe cineva și mie o să-mi dea drumul. Nu voi apărea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ofițerul unuia din fața lui. Nu știu! Cum nu știi, mă? Nu știu, că m-a chemat cineva noaptea din casă, mi a pus mâna la gură, m-a legat de mâini și de picioare, mi-a spus că dacă fac gălăgie mă omoară, mi-a pus ochelari negri la ochi și-am simțit cum patru inși m-au aruncat într-un autocamion și m-au dus. Pe drum au mai luat vreo patru din sat; n-am știut cine sunt până ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ăsta care vrea să se însoare la 43 de ani, după ce a stat 22 de ani închis! După Sfintele Paști am venit cu părinții; au văzut-o pe viitoarea noră și le-a plăcut. Am făcut cununia în casă, fără gălăgie. Preotul a zis „Isaia dănțuiește”, eu am zis „Doamne miluiește”. Când s-a citit Apostolul, la ultimul verset, „Și femeia să se teamă de bărbat”, o mătușă a ei i-a spus la ureche, pe la spate: Calcă-l pe picior
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă declar categoric în favoarea scenei cu rampă și cortină. Sunt pentru crearea iluziei, și împotriva alienării. Detest foiala continuă a unei scene deschise, înconjurate de public, care dizolvă claritatea acțiunii. De asemenea, îmi inspiră oroare acel nonsens al „participării publicului“. Gălăgia și alte activități colective s-ar putea să-și aibă valoarea lor, dar nu trebuie confundate cu arta dramatică. Drama trebuie să creeze o clipă prezentă de vrajă artificială, în care să-l înlănțuie pe spectator. Teatrul maimuțărește acel adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca de obicei. Sau poate că melodia fusese într-adevăr aleasă ca un semnal pentru mine? Era limpede că nu se afla singură în casă. Am sunat la ușă, deși lătratul câinelui făcuse ca acest gest să devină inutil, iar gălăgia lui dezmățată acoperise clinchetul. Hartley mi-a deschis ușa. Își ținea capul ușor zvârlit spre spate, ceea ce-i dădea un aer de mândrie, dar probabil că era doar emoționată. Mă privi fără zâmbet, cu buzele ușor întredeschise, iar eu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau ateliere de țesătorie, unde se produceau țesătură subțire din bumbac... Acolo am lucrat și eu. Mulți se și jucau... și ieșea o gălăgie (râde - n.n.)... Deci era o atmosferă destinsă. Sigur că da. E, asta ne-a făcut, într-un fel, foarte-foarte bine. Aicea ne-am refăcut, față de condițiile care le-am trăit în închisori... Aici am avut o libertate surprinzătoare... Dar n-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: Unde-s ăia? Acolo! Erau după perdea. Haideți! Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, în chirurgie, și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor, și afară, tot, vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: No, hai! Unde? Hai la cameră! Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua în cap, de data asta nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
traseul, și am zis către ei: Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem. Și ne-o dus în Gherla. Când o fost în capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și auzit gălăgie, și am crezut că gardienii care era’ cu noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o’ amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot în dubă, și era și căldură mare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cutare, patruzeci de persoane ne-a oprit în colonie, nu ne-a mai dat la muncă... Și a început să ne prelucreze, să ne deie educație... Și atunci, parcă văd, unu’ de la Răstoaca, pot să ți-l spun pe nume, Gălăgie Ion - și să știi că nu mint, și pot să fiu dat de față cu el la orice oră - zice: Dom’le, da’ noi dacă ne dați drumu’, ne dați pământu’ înapoi? Ia uite domne, al doisprezecelea ceas și tot
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Charles Stewart Rolls, Frederick Henry Royce, Henry Ford, și mulți alții. Automobilul, devine o marfă, care se vinde și se cumpară si care schimbă definitiv dezvoltarea omenirii. Despre automobil, Henry Ford spunea: "... automobilul era considerat ca o pacoste, căci făcea gălăgie și speria caii. De asemenea bloca circulația; dacă opream mașina oriunde în oraș, mulțimea se aduna în jurul ei, înainte ca s-o pot porni din nou. Dacă o lăsam singură, măcar un minut, o întotdeauna s-o conducă. În sfârșit
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
nu e palpabil (dar e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul trup se simte în chirie, N-are etnie, în schimb, are o întreagă galaxie Unde își găsește liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
din ce în ce mai mulți, iar femeia a fost ruptă din analiză. Când a deschis ușa am reușit să văd o puzderie de oameni scandalizând. Acum îmi dau seama cât de zdravene sunt ușile care despart camera de holul clădirii. Dinăuntru, iureșul și gălăgia păreau murmururi blânde, iar bătăile picioarelor ce zguduiau de-a dreptul clădirea se auzeam ca simpli pași colindând coridoarele într-o după-amiază de toamnă liniștită. Femeia a ieșit închizând ușa după ea. Glasul ei se distingea deasupra celorlalte căutând să
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
întârzierii. Îmi dau seama că nu numai dragostea trece prin stomac ci și liniștea; cel puțin în zona aceasta. Spectacolul pe care îl vedeam amplificându-se era din ce în ce mai inovator. Oamenii luau câte un platou și pășeau cuminți către camerele lor. Gălăgie se domolise, dar mișcarea era încă sesizabilă. De la parterul clădirii au urcat acei doi bărbați care mă vizitaseră ieri, însoțiți de un altul, la fel de masiv ca și ei, domnul doctor și femeia în alb care m-a privit în cabinet
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]