2,545 matches
-
răspunsul meu. Pluteam. Parcă călcam în aer. Când am ajuns acasă, mai întâi am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere și-n baie, și-n dormitor, și-n balcon, și-n sufragerie, și-n bucătărie, peste tot. Le-am pus în găleata de gunoi. Pachete de țigări peste tot... Le-am pus în găleată și-am mers în acea seară la tomberon. Le-am aruncat. M-am întors și mă gândeam: “Biblie nu am - primul punct ce-l spunea Dugulescu, - dar am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
întâi am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere și-n baie, și-n dormitor, și-n balcon, și-n sufragerie, și-n bucătărie, peste tot. Le-am pus în găleata de gunoi. Pachete de țigări peste tot... Le-am pus în găleată și-am mers în acea seară la tomberon. Le-am aruncat. M-am întors și mă gândeam: “Biblie nu am - primul punct ce-l spunea Dugulescu, - dar am în schimb posibilitatea să mă rog. Ce rugăciune? Spunea că nu sunt
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
și mașinile de multe ori ca să nu îi deranjeze! A... și mai treceau rând pe rând, sau de multe ori se întâmpla să se prindă toți pe drum, țața Maria cu hârdăul , Neicuțu cu cobilița,tanti Viorica cu cele două găleți de apă smălțuite ( emailate) și cu flori pe deasupra, la puțu de la ,,Vulpea”, unde era și o troiță (o cruce mare de lemn, destul de solidă , acoperită, pe care o luam noi cu asalt și o cuceream ori de câte ori nu era țața Maria
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
Bitina venind la adunat de zarzăre ,,la grădină”, trăgând după ea și vaca pe care o aducea la păscut. Altădată, m-aș fi ferit din calea ei, ca să nu mă vadă și să-mi dea vaca de lanț sau vreo găleată în mână și să fiu nevoită să mă fac părtașă la cea mai plictisitoare ,, meserie” din lume, atunci, ca și acum, adunatul zarzărelor de pe jos, din iarba deasă sau de printre ștoflecii de buruieni cosite. Acum, nu m-am mai
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
suflul și pașii. Ogrădeasa e cântecul oii ce vine-n pășune , chemarea la apă-n părău , din umbră oaia să bea să-și stâmpere setea . Acolo , oile-și cântă cântarea , cântarea ierbii, cu pașii în grabă , până pe muchia staului cu găleata cea plină ce ochi-ți încântă și te îmbie gustu să-i simți, până-n izvoare adânci . La Ogrădeasa un pat mi-am făcut de mușchi din pădure , de lângă pădure, la umbră ca-n vis când ochiul deschis, la turmă privește
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
ce le mulgeau , eu le mânam pe fiecare la strungă , pe acele ce nu voiau să intre prin strungă să fie mulse , până când eu le dădeam pe toate iar oamenii le mulgeau pe fiecare în parte , și sclipea laptele în găleți cu albul acela scump și atât de prețios . Dar, la staul venea și noaptea , când oile toate în staul erau , iar noi după ce serveam masa , în general în colibă , aprideam focul să ardă în întunericul nopții de vară , când stelele
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
ani-inegalabilul Nicolae Sabău intonând un cântec patriotic bine cunoscut în zonă iar la finalul cântării a ridicat spre înălțimi celeste tricolorul ce-l purta la gât. Când la școală am plecat Întrebând de tata Ochii mamei au vărsat Lacrimi cu găleata. Am rămas și eu plângând Am plecat de-o parte Mă-ntâlneam cu tata-n gând Venind de departe. Mai apoi în sat la noi S-o aflat că tata O căzut cu alți eroi Apărându-și vatra. Și de
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria-i ogradă și bagă capul în găleata cu apă din pridvor. - Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?... Intră în casă și la măsuță sta diavolul care se amuza de mama focului. Buha își puse mâinile în șold ofensată: - Dobitocule, râzi ca un nesimțit
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
în anul 1791. Prin galerii, care coborau până la 37 de metri adâncime, se scoteau la suprafață bolovani de sare de până la 50 de kilograme fiecare, precum și saramură obținută prin spălarea rocii de sare. Aceasta era ridicată la sol cu ajutorul unor găleți și de aici era trimisă prin conducte la cazane pentru evaporare. Pentru că prin partea locului nu era mână de lucru calificată în acest domeniu, s-au adus muncitori și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic. Majoritatea au fost de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
aluminiu care se îndoiau la fiecare îmbucătură. Ajungem la strigarea darului. Începe cu invitații socrului mare. Localnicii strigau cam așa: - O sută de mii pentru socrul mare și o mie pentru mireasă. Banii pentru socrul mare erau strânși într-o găleată, cei pentru mireasă într-o bască. Pasagerii autocarului, revoltați, strigau că dau totul mirilor, dar banii ajungeau tot în găleată. Țin minte că socrul mic dăduse o sumă importantă în mărci. Pe la miezul nopții se stinge lumina. Se pare că
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
O sută de mii pentru socrul mare și o mie pentru mireasă. Banii pentru socrul mare erau strânși într-o găleată, cei pentru mireasă într-o bască. Pasagerii autocarului, revoltați, strigau că dau totul mirilor, dar banii ajungeau tot în găleată. Țin minte că socrul mic dăduse o sumă importantă în mărci. Pe la miezul nopții se stinge lumina. Se pare că electricianul satului ceruse șpagă iar socrul mare refuzase sa i-o dea. Dupa vreo două ore de negocieri, becurile se
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
că electricianul satului ceruse șpagă iar socrul mare refuzase sa i-o dea. Dupa vreo două ore de negocieri, becurile se aprind în sfârșit. Dacă tot venise lumina, socrii mici solicită numărarea banilor. Da' de unde, socrul mare pusese mâna pe găleată și susținea că toți banii sunt ai lui. Soacra mică, bolnavă de inimă, leșină: - Mărcile mele ! Socrul mic nu știa cui să-i dea palme, socrului mare sau nevestei. Cum socrul mare nu ceda si cum invitații lui erau majoritari
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
făcut din vechituri și obiecte inutile altora. Este cântecul unui artist care își devotă întreaga viață unei monolitice declarații în artă. *** Cerul Cine ajunge la Tecla nu vede un oraș ci un enorm șantier. Grilaje, punți, sfori, instalații de ridicat găleți, bidinele și îngrădituri de scânduri. Călătorul întreabă: de ce durează atât de mult construcția orașului? - Ca să nu înceapă năruirea. Lucrătorii se tem că odată scoase schelele, orașul are să se dărâme și se va face bucăți. - Și nu numai orașul... Dacă tragi
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
un firicel de plăcută anticipație îi încolți în suflet cu gândul la întâlnirea de a doua zi. Vremea nu era de partea lui. De îndată ce ceasul își făcu meseria trezindu-l sâmbătă dimineața la ora cinci, constată că afară ploua cu găleata. Își ascunse capul sub pernă nemulțumit. Era nu numai obosit, ci și fără chef! Zău așa, ce treabă avea el cu Ghiță, cu Buna și cu Jean? Nici măcar nu avea o haină potrivită pentru o astfel de vreme. La oraș
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
lume Și uit de mama și de tata Și de miresmele nebune! Trăiesc din gânduri ce îndeamnă La răscoliri de taină-aleasă, Profundul nu mă ia în seamă Îmi lasă sufletul acasă! Mă tot visez dormind în crâng, Lângă fântâna cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum nebun, Când forța nu mai are forță, Mă întorc în satul meu, cel bun, Să îmi aprind o nouă torță! Mă întorc acasă de- Înălțare, Când bate toaca-n
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
-mi zîcă și mai rău. Și atunci am cujetat așe: las să treacă ceasul cel rău! Noaptea iar am cujetat în fel și chip, poate că Flore s-o gândit la o zicătoare „Vacă bună, dar dă cu piciorul în găleată după ce a fo` muls laptele”, poate, dar el mi-a zis cu vorba aspră „Tu, vacă!". Dacă le spun socrilor mei, ei n-o să mai întabuleze casa pe noi, adică n-o s-o mai treacă pe numele nost`, pântru că
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
de mâncare la nea Ilie, Damblagitu, ce inimă are fata asta...s-o pui la rană , nu alta, ea ce-i mai deschide și ăluia poarta! Sau: -Văzuși Dumitre, pe fătuca cea mică a lu ”Neculai, se ducea cu două găleți de apă de la fântână, la țața Maria, a dân deal, că e bolnavă de vreo două zile, săraca, și copii-s duși cu treburi pă la București, vin abia poimâine, suflet milos, alam de mama ei...bine o s-ajungă, după
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
sculau ai casei....atunci să te ții: -Anico!...fă Anico! Dă fuga repede, vezi ce are Joiana...se cam zbate...nu cumva i-a venit sorocu? -Acu, acu, tată, iaca, mă duc! -Lenuțo!...hai fa, ce faci?...mai vii o dată cu găleata aia, că uite cum curge lapte pă jos...e păcat dă el să irosească fără rost! -Gata, gata, pusei apă , viu acu! -Mărio!....tu nu ieși maică dân casă? ...nu te-nduri?...că doar n-oi fi mică , așa ca
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
să știu ce am pierdut, căci doar n-am putut fi în două locuri în același timp, să fi știut cum fusese și concertul la care nu ajunsesem...Cum spune englezul, „when it rains, it pours“ - când plouă, toarnă cu găleata - Cu alte cuvinte, uneori ți se dă mai mult decât poți duce! Am fost bucuroasă să primim colindătorii, dar și să mergem cu colindul. Am sperat să împărțim bucuria Sărbătorilor cu băiatul nostru care acum este în California, deși noi
DESPRE SĂRBĂTORI – DIN ALTE LUMI, DIN ALTE TIMPURI de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375293_a_376622]
-
mare era plin cu apă aburindă. Olanul de lut se afla în mijlocul bucătăriei. Bunica îl umplea cam pe un sfert cu tărâțe de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de porumb. Dintr-o ulcică răsturna hucea, apoi apă din găleată cât să acopere tărâța. Cu un linguroi din lemn mesteca și tot mesteca în oala mare, de parca ar fi mestecat în mămăligă. - Bunică, ce este aceia huce? - o întrebam curioasă. - De mult, cineva a descoperit borșul de casă. De atunci
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
nr. 1886 din 29 februarie 2016. Nici înceată, nici rapidă, Aduce apă de la puț. Sare poarta să-i deschidă Hotărât un puști drăguț. E din cap până-n picioare Să nu-i fie de deochi, Cat căciula lui de mare, Dar găleata plina ochi Singurel el vrea s-o care. E bunica amuzată Și-l ajuta pe ascuns. Schimbă mâna înc-odată Și-acum iată au ajuns. Insă la bucătărie Prichindelul cere plată, C-a aflat și sigur știe, Are Buna ciocolată. Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Pentru astăzi e de-ajuns. Citește mai mult Nici înceată, nici rapidă,Aduce apă de la puț.Sare poarta să-i deschidăHotărât un puști drăguț.E din cap până-n picioareSă nu-i fie de deochi,Cat căciula lui de mare,Dar găleata plina ochiSingurel el vrea s-o care.E bunica amuzatăși-l ajuta pe ascuns.Schimbă mâna înc-odatăși-acum iată au ajuns.Insă la bucătăriePrichindelul cere plată,C-a aflat și sigur știe,Are Buna ciocolată. Când s-achite,-Măi să fie,S-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
în ceafă răsuflarea rece, mă-mbrânceați privindu-mă cu ură, nici timpul chiar nici foamea-aici nu trece, mi-am scuipat și dinții sparți din gură. M-ați dezbrăcat de suflet și căldură, patul ruginit mi-era alături, simt și găleata ce stătea-n celulă, dormeam pe fier, nu știam ce-s pături. Suferința sau durerea nu-ajungea, nici buzele sparte pân' la sânge, eram bătuți, călcați la fel ca mingea iar voi spuneați c` "Ăsta nu mai plânge!" În puls băteau
DOAR PUMNII STRÂNȘI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375642_a_376971]
-
decât putuse spera. Cum îi era obiceiul, Ioana reușea mereu să se fofileze în tovărășia vreunui bărbat, completându-și astfel câștigurile într-un mod mult mai comod. Într-o zi, când culesul viilor era în toi și muncitorii își umpleau gălețile într-o clipită cu ciorchinii uriași, Ioana își vedea de treabă, cântând cu vocea ei cristalină un cântec de dor și alean. Tovarășii o ascultau fermecați și munceau mai cu spor. Nu departe de ea, un tânăr străin abia angajat
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
poiana întinsă, turme gălăgioase și entuziaste de rațe și gâște, ce-și își înfoiau penele de bucurie și mulțumire, povestindu-și care mai de care, aventura nopții abia trecute. În grajduri, laptele începu să curgă șuvoaie calde și dulci în gălețile imaculate, sub mâinile experte ale gospodinelor. Alexandra își trase și mai mult pătura peste cap, mormăind ceva neînțeles la adresa vacarmului cu care se confrunta în fiecare dimineață, încă de la ivirea zorilor. Adormise mult după miezul nopții, când terminase de citit
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]