3,738 matches
-
contrariul persoanele care nu știu să judece decât după aparențe. Să se laude așadar fiecare cu victoria pe care presupune c-a obținut-o, chiar și asirienii cu barbă și colegii lor, din fericire la adăpost de agresiuni. În privința lui Găsit, nu ne vom resemna să-l lăsăm cu o nedreaptă reputație de învins. Ca dovadă că victoria a fost a lui, el s-a transformat din ziua aceea în cel mai grijuliu paznic care a protejat vreodată momâi de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centru e un miracol de fiecare ceas. Marçal nu răspunse imediat. Îi dădu o bucată de carne câinelui, care, de la început, așteptase răbdător să rămână și pentru el un rest de mâncare, și, doar după aceea, răspunse, Da, așa cum lui Găsit trebuie să i se fi părut un miracol, la ora asta din noapte, carnea pe care i-am dat-o. Își trecu mâna peste spinarea animalului, de două ori, de trei ori, prima dată din simplă și obișnuită afecțiune, celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
plus se și cunosc, Isaura, Da, Isaura, cea cu urciorul, îți amintești, care ne-a adus o prăjitură, care a venit să vorbească cu mine ultima dată când am luat masa la părinții tăi, Ideea mi se pare bună, Pentru Găsit cred că va fi cea mai bună, E de văzut dacă tatăl tău își va da acordul, Se știe că jumătate din el va protesta, va spune nu, o femeie singură nu e o bună companie pentru un câine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
numele și chipul nevestei decedate, numele și chipul Justei Isasca, de ce, dacă Cipriano Algor căuta motive să nu intre cu furgoneta într-un zid și le găsise în număr și substanță suficiente, adică el însuși, Marta, olăria, cuptorul, Marçal, câinele Găsit, și în plus dudul negru, omis înainte, e absurd ca ultimul dintre ele, neașteptata motivație, a cărei existență o observase neliniștit ca pe o umbră sau o negare, să fie cineva care nu mai aparține acestei lumi, e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a lui Marçal pentru că Marta e gravidă, cea a lui Cipriano Algor din toate motivele pe care noi le cunoaștem sau le știe numai el. În sfârșit, tatăl își sărută fiica, fiica își sărută tatăl, îi dădură atenție și lui Găsit, nu se va putea plânge. Cum se spune de obicei, o să fie bine. Cipriano Algor intră în olărie să înceapă modelarea celor trei sute de păpuși din a doua livrare, iar Marta, la umbra dudului negru, sub privirea atentă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu se va putea plânge. Cum se spune de obicei, o să fie bine. Cipriano Algor intră în olărie să înceapă modelarea celor trei sute de păpuși din a doua livrare, iar Marta, la umbra dudului negru, sub privirea atentă a lui Găsit, care se întorsese la responsabilitățile lui de paznic, se pregăti de vopsitul eschimoșilor. Dar nu putea, uitase că, mai întâi, păpușile trebuiau șlefuite, apoi netezite neregularitățile suprafeței, defectele de finisaj, apoi curățate de praf și, cum un necaz nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centru nu sunt primite animalele, lămuri Marçal pentru socru, Nici măcar o țestoasă familiară, nici măcar un canar, nici măcar o blândă turturică, vru să afle Cipriano Algor, Se pare că dintr-odată nu te mai interesează soarta câinelui, spuse Marta, A lui Găsit, Câinele, Găsit, e același lucru, important este să ne hotărâm ce facem cu el, în ce mă privește, am o propunere, Și eu o intenție, îi tăie vorba Cipriano Algor, și imediat se ridică și merse în cameră. Reapăru după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bucătăriei, Veneam să vă chem, spuse, prânzul e gata, Mai întâi îi dau câinelui de mâncare, drumul cred că i-a deschis apetitul, spuse tatăl, Mâncarea lui e acolo, arătă Marta. Cipriano Algor luă cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acolo, arătă Marta. Cipriano Algor luă cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano Algor. Vărsă conținutul cratiței și rămase o clipă, uitându-se la câinele care mânca. În bucătărie, Marçal spunea, Vom aprinde focul după-masă, Azi, se miră Marta, Tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o fixeze în memorie dintr-un motiv obscur, ca și cum venise aici pentru ultima oară și vroia ca memoria să-i amintească în viitor mai mult decât pata de pe perete, dunga de lumină de pe podea, portretul de femeie de pe comodă. Afară, Găsit lătră de parcă auzise vreun necunoscut urcând spre casă, dar curând tăcu, probabil că doar răspunsese fără vreun interes special lătratului unui câine de departe, sau pur și simplu încercase să-și facă amintită prezența, presimte probabil că se pregătește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dimineață ridicăm pânzele, Am pus deoparte ce era de luat, spuse Marta cu o voce distrată. Se lăsă din nou tăcerea. Nu ești mulțumită, întrebă Marçal, Ba da, sunt mulțumită, răspunse Marta. Apoi repetă, Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum spusese Marçal cu câteva zile mai devreme, să ridice pânzele. Amărât, cu o expresie încordată, părând deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum, Găsit a trebuit să se oprească brusc. Cipriano Algor mergea așa cum mergem cu toții în situații asemănătoare, când ne apucăm să discutăm în tihnă cu ființa noastră intimă dacă vrem sau nu vrem ceea ce în mod evident a devenit clar că vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
curtoazie se prelungea deja prea mult, acum vroia să se întoarcă în cușcă, la dudul negru, la banca meditațiilor. Cipriano Algor spuse, Trebuie să plec, mă așteaptă, Așa ne despărțim, întrebă Isaura, Vom veni din când să vedem ce face Găsit, să vedem dacă mai e în picioare casa, nu e un adio pentru totdeauna. Apucă din nou zgarda și i-o dădu Isaurei, Îl las în mâinile dumitale, e numai un câine, totuși. Nu vom ști niciodată ce ontologice considerații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obiceiul lui, într-un fel sau altul, chiar enervat, chiar prost dispus, mereu ajungea să-mi spună ce gândește, cred că, dacă am merge acum acasă, poate i-ar fi de ajutor, sigur ar dori să vadă ce mai face Găsit, ar sta din nou de vorbă cu ea, Foarte bine, dacă așa crezi, mergem, dar gândește-te la ce-ți spun, ori trăim aici, ori trăim la olărie, a trăi în ambele locuri ca și cum ar fi unul singur, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost intenția, Cipriano Algor e pur și simplu mulțumit, în trei minute o va vedea pe Isaura și Găsit îi va sări în brațe, dacă nu se va întâmpla exact pe dos, adică, Isaura îi va sări în brațe și Găsit va țopăi, așteptând să i se dea atenție. Piața a rămas în urmă, deodată, fără veste, i s-a strâns inima lui Cipriano Algor, el știe din viață, amândoi știu, că nici o bucurie de azi nu va micșora amărăciunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
stând în fața casei sau întrebându-l pe primul vecin, cu aere de falsă naturalețe, dacă din întâmplare o văzuse plecând pe Isaura. O să-i caut, își zise, poate că dau peste ei. Plimbarea prin sat a fost inutilă, Isaura și Găsit păreau că dispăruseră de pe fața pământului. Cipriano Algor se hotărî să se ducă acasă, se va întoarce pe seară, S-au dus undeva, se gândi. Motorul furgonetei cântă cântecul întoarcerii acasă, șoferul vedea coroana înaltă a dudului, când, deodată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sus, lătrând, alergând pe pantă înnebunit, inima lui Cipriano Algor îi sări în piept gata să cedeze, și n-a fost din pricina animalului, această iubire, oricât ar fi de mare, nu merge așa de departe, ci pentru că se gândi că Găsit nu putea fi singur, era o singură persoană pe lume care putea fi cu el. Deschise ușa furgonetei, dintr-un salt câinele îi sări în brațe, până la urmă tot el a fost primul, și îi lingea fața și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se face că ești aici, dar Isaura nu răspunse imediat, mai erau săruturi de dat și de primit, la fel de urgente ca și primul dintre toate, în sfârșit își recăpătă suflul și spuse, Găsit a fugit chiar în ziua când ai plecat, a făcut o gaură în gardul de la curte și a venit aici, nu l-am putut sili să se întoarcă, era hotărât să te aștepte până nu știu când, n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ușile pentru cel care sosește, venind de departe, n-a trebuit să întrebe de ce, Isaura îi spunea liniștită, Marta mi-a lăsat o cheie ca să vin din când în când să aerisesc casa, să șterg puțin praful, dar, din pricina lui Găsit, am început să vin în fiecare zi, dimineața, înainte să merg la magazin, și după-amiaza, după ce-mi termin treaba. Părea că mai avea ceva de adăugat, dar buzele i se strânseră de parcă le-ar fi ferecat calea cuvintelor, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și Isaura aleseră ce li se părea necesar pentru o călătorie care nu are o destinație cunoscută și care nu știe nici cum nici unde se va termina. Furgoneta a fost încărcată de bărbați, ajutați de lătrăturile încurajatoare ale lui Găsit, deloc neliniștit azi de ceea ce era, cu o limpezime totală, o nouă mutare, pentru că mintea lui de câine nici măcar nu-și punea problema că va fi din nou abandonat. Dimineața plecării aduse un cer cenușiu, plouase în cursul nopții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta făcu o manevră și coborî panta. Ajungând în șosea o coti la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic”, absurd-parodic - în nr. 3. Cel mai extravagant dintre toate este „Minciuni trăite“, un pretins manuscris găsit, cu „început” și „sfîrșit”, care deviază în elucubrații absurdiste. Leon Baconsky vede în el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental. Teatralitatea și stilizarea expresionistă caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]