5,768 matches
-
s-o impresioneze, pentru că, de obicei, tokyoșenii își dădeau întâlnire acolo unde aveau treabă - și ajungeau cu metroul. Înainte de a merge la Suki, Shuoke curățase mașina pe dinăuntru cu un aspirator. Pe dinafară era curată, pentru că stătea de obicei în garaj. Nu că lui Shuoke nu i-ar fi plăcut să conducă, dar nu prea avea unde să meargă cu ea. Ce-i drept, părinții lui locuiau în Kyoto, dar îi vizita rar. De fapt, de când se mutase în Tokyo, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
parcuseră în nici zece minute - nici unul nu scoase nici un cuvânt. Shuoke pentru că era un șofer prost și trebuia să se concentreze, iar Suki pentru că nu prea avea ce să zică și nu voia să strice atmosfera. Magia. Shuoke parcă în garajul subteran de sub blocul în care stătea și o târî pe Suki în lift, unde o sărută și îi băgă, ca mai înainte, mâna între picioare. Ascensorul ajunse înaintea lui Shuoke la destinație, adică la etajul trei, și Shuoke se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund de statură, care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru în grădină, dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B. Matekoni. Uneori n-am avut loc destul la garaj și le-am depozitat în casă - sunt motoare interesante, de care aș putea avea nevoie cândva. Mma Ramotswe nu spuse nimic. Acum știa de ce n-o mai invitase domnul J.L.B. Matekoni niciodată la el acasă. Biroul lui de la Tlokweng Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cel mai mare, care era și cel mai liniștit, fiindcă era situat în partea din spate a casei. În prezent folosea celelalte două încăperi drept debara, respectiv cameră de cusut, dar putea să golească debaraua și să pună totul în garaj. Astfel avea să facă loc pentru colțișorul personal al domnului J.L.B. Matekoni. Dacă o să se hotărască s-o folosească drept depozit pentru piese de schimb sau motoare vechi, asta va fi treaba lui, dar o să-i dea de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe cric. Nu procedau cum trebuie, observă el, în ciuda dăscălelilor lui nesfârșite cu privire la pericolele posibile. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trăi veșnic. Or să afle ei, cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Autobuze Botswana, iar o astfel de conduită n-ar fi fost tolerată sub nici o formă. În ziua de azi, însă, așa se purtau tinerii, iar el nu putea schimba treaba asta. Stătuse de vorbă cu ei, le spusese că reputația garajului depindea și de ei în aceeași măsură în care depindea de el. Se uitaseră la el năuci și își dăduse seama că, pur și simplu, nu înțelegeau. Nu fuseseră învățați ce înseamnă să ai o reputație; conceptul acesta era paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zgomot ciudat. — Plăcuțele de frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
e că generația următoare de mecanici nici nu va avea ocazia să repare unul dintre motoarele astea vechi. Toți erau instruiți să repare motoare moderne care au nevoie de computere care să le găsească hiba. Când un client vine la garaj cu un Mercedes Benz de ultimă generație, domnului J.L.B. Matekoni i se strânge inima. Nu poate să se ocupe de astfel de mașini, deoarece nu deține un computer care să-i pună diagnosticul. Fără o astfel de mașinărie sofisticată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pământ la Orapa, îl șlefuise, îl adusese la Gaborone și îl montase în aur. Și toate astea pentru ca Mma Ramotswe să-l poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bijutierul. O femeie solidă nu poate să poarte un ineluș minuscul. Domnul J.L.B. Matekoni își plecă privirea. — Eu mă gândeam la un inel de dimensiune mijlocie, răspunse el. Nu sunt un bărbat bogat. — Știu cine sunteți, zise bijutierul. Sunteți proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors. Vă permiteți un inel ca lumea. Mma Ramotswe se hotărî să intervină. — Nu-mi doresc un inel impunător, spuse ea ferm. Nu sunt genul de femeie care să poarte un inel mare. Mă gândeam la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără ea, se simțea pierdut: Gaborone i se păru ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bați capul cu procedurile de adopție și judecătorii, îl încurajă Mma Potokwane. Gândește-te ce minunat ar fi! — Poate... Nu știu. Copii sunt o mare responsabilitate. Mma Potokwane râse. — Tu, însă, ești un bărbat care-și asumă responsabilități cu ușurință. Garajul tău, de exemplu, asta da responsabilitate. Și ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni zbură către ucenicii lui. Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
exemplu, asta da responsabilitate. Și ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni zbură către ucenicii lui. Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându-se în garaj la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în ei, dar fusese dezamăgit, practic, de la bun început. La vârsta lor, fusese plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
despre ei. Cât despre copii, se întreba dacă va avea destulă energie să se ocupe de ei. Se apropia de vârsta la care nu-și dorea decât un program liniștit și fără complicații. Dorea să repare motoare în propriul lui garaj în timpul zilei și să-și petreacă serile cu Mma Ramotswe. Asta ar fi raiul pe pământ! Oare copiii n-ar aduce o notă de stres în viața lor de cuplu? Copiii trebuie duși la școală și băgați în cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din mașină devenise sufocant de fierbinte de la soare, și chiar în momentul în care pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și totuși, era un gând tare îmbietor. Poate băiatul va demonstra că are aptitudini tehnice și va putea prelua conducerea service-ului Tlokweng Road Speedy Motors. Câteva clipe domnul J.L.B. Matekoni savură ideea aceasta: fiul lui, fiul lui, stând în fața garajului, ștergându-și mâinile de o bucată de cârpă unsuroasă, după ce reparase exemplar o cutie de viteze complicată. Și, pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă de-acum, cu părul încărunțit de ani, sorbind ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumpăra niște creme și șampon și alte lucruri pe care s-ar putea să le placă fetițelor să le aibă. Acasă nu avea decât săpun carbolic, iar ea merita ceva mai bun de-atâta. Domnul J.L.B. Matekoni își scoase din garaj vechea camionetă verde, care în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând din cap când îi întrebă dacă menajera le-a servit micul-dejun. O rugase să vină devreme, ca să aibă grijă de copii când e plecat la garaj și fusese ușor surprins că îi acceptase rugămintea. Din bucătărie se auzeau niște zgomote - loviturile și hârșâiturile care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-o crescuse după moartea mamei ei, făcuse o treabă foarte bună. Dăruise Botswanei una dintre doamnele ei cele mai bune. Fusese un erou, poate, fără să-și dea seama. În timp ce Mma Ramotswe pregătea prânzul copiilor, domnul J.L.B. Matekoni sună la garaj să verifice dacă ucenicii fuseseră capabili să rezolve toate sarcinile pe care le aveau de executat. Cel mai tânăr dintre ucenici răspunse la telefon, iar domnul J.L.B. Matekoni știu imediat, din tonul lui, că se întâmplase ceva grav. Vocea tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]