2,575 matches
-
distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan. În definitiv, avea și el mândria lui, nu? E o mare diferență între a i-o trage bucuros unei asistente care chițăie de plăcere într-o garsonieră de prin Chiswick și o fetișcană, prietenă de zoofil, care ți-o suge printre tomberoane, într-o casă de oaspeți din provincie. Evident, de vină era chestia cu Bull. „Poate că e la fel de nerăbdător ca mine să revină în societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Uca. Iar Uca a fost pentru Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor pământean. Boieroaică, frumoasă (semăna într-o poză din tinerețe cu Liz Taylor, iar când i-am spus asta în garsoniera ei de la Frigocom, s-a îmbujorat și m-a pupat), a avut o căsătorie beteagă după ce soțul ei, avocat, a suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Monica, într-o după-amiază ploiasă de pe Lunca Siretului, bloc D 40 (tot Drumul Taberei, sector 6), blocul lui Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu, doamna Sandu - și mai răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce noul Mircea, căruia îi ieșiseră trei dințișori de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Consiliul Județean... - Da’ n-avem noi norocul ăsta... - Nici eu nu sper... Mi-am aruncat câteva bulendre într-o geantă, restul le-oi lua mai târziu, dacă mai am ce lua, și-am plecat. Și unde să mă duc? Garsoniera era plătită până la sfârșitul anului, de-aici n-am luat leafa de două luni. Nu vezi, nici nu mai vine nimeni... Doar directorul din când în când. Și-atunci țipă că i s-au uscat florile. Secretara și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profesională, era și de mirare cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul avea o garsonieră de serviciu într-o vilă și în care ținea sechestrată de cîteva zile o persoană care s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o oră, două, cînd femeiușca de lîngă el se pisicea prea tare, prea insistent. O dată l-a privit întrebător, a înțeles că era vorba de o "favoare", dacă nu cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo, așa că nu mai era o petrecere ca oricare alta. Era o ocazie unică. Pentru o clipă i-a trecut prin minte un gînd care l-a făcut să roșească de plăcere și de emoție, cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în viață de acest rang puteau fi numărați pe degetele unei singure mîini. Acesta era un motiv foarte serios ca să posede, cum s-ar spune, o naturală și înaltă stăpînire de sine. ,,Au venit în casa mea, ei casă, o garsonieră, domnule Mihail, nici nu se poate compara cu palatul lui Basarab Cantacuzino, de fapt sîntem rude, un fel de veri de rangul trei, dar el vine din partea nu să zic proastă, dar mai "populară" a Cantacuzineștilor, au venit, și Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o amândoi o dată. Au izbucnit în râs. Domnișoarele mai întâi, a zis el. Nu, spune tu, Ștefan. Vreau să-mi cumpăr garsonieră. Nu, nu vreau să-mi cumpăr. Aș vrea să închiriez una în vederea cumpărării, mai târziu. De fapt, adevărul e că mi-am luat una. Luana se uita la el cu ochii strânși, încercând să priceapă ce vrea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa de comică, încât Ștefan se topi de drag, o luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul nopților de dragoste, a plimbărilor prin Grădina Botanică, a micilor bârfe, cu bărbatul ei, la o cafea aburindă. Într-o zi, Ștefan veni acasă încântat peste măsură. Achitase prima rată la garsonieră. Fără să-i împărtășească mulțumirea, preocupată de ale ei, Luana îi spuse că dorea să-și găsească un loc de muncă. El o avertiză că oferta din acel moment nu era pentru ea. Fata se rățoi: Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru relația dintre ei, era să-l lase pe Ștefan să angajeze pe cineva mai priceput decât ea. Se văzu scăpată și liberă să se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei perioade avu câteva părți bune. Achitară garsoniera în totalitate, își cumpărară mașină și Luana căpătă o doză de încredere în ea care-o făcu să nu-și mai plângă de milă ci să aștepte cu răbdare oferta potrivită. Reveni la cărțile citite pe jumătate, la plimbările singuratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
motivul întregului circ. A vrut să ne alunge. Ieși de acolo și hai să stăm de vorbă. Fata se încăpățâna să nu răspundă și ea strigă: Te rog, fii alături de mine. Nu mă lăsa singură. Sanda și-a cumpărat o garsonieră spațioasă în centrul orașului. Luana, hotărâtă să fugă cât mai departe, l-a sunat pe Ștefan și l-a rugat să-i caute o locuință în Iași. Bucuria nemărginită a bărbatului de-a o avea, din nou, cât mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de fusese atât de încuiată, de absentă la agitația din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
GARSONIERA ÎN CENTRU Prietenilor mei E o poveste cu prințesa Miau, cu fata care purta la picior 48 și cu Păianjenul Pinochio. Stiloul nu a mai mers de multă vreme, deși lam forțat, nu știa decât să zgârie și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aici, ok! mergem? mergem! Butonează tot timpul la telefon și sună, fete multe, dacă vii tu eu nu mai plec, pup-o și pe Ana, ce faci, dragă? și ieri după ce îmi spusese și mie să merg să-și vadă garsonierele și să se decidă, să-l ajut și joi nu vii la mare cu mine? și la Belgrad o săptămână, se fumează mișto și ieftin, vin, ești nebun! și lasă că-ți iei leptop când vii la mine la premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E o pace susținută, periculoasă la modul așteptării și toată ducerea, întoarcerea, claxoanele îmi par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de 3 noaptea, mergem amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care voi purta lupte importante, dar voi învinge, asta însă nu o voi ști de la început, Cezar, de când stau în garsoniera lui Baby am senzația că sunt într-un alt oraș, are energie bună Bucureștiul aici, da! Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aproape de 3 noaptea, mergem amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care voi purta lupte importante, dar voi învinge, asta însă nu o voi ști de la început, Cezar, de când stau în garsoniera lui Baby am senzația că sunt într-un alt oraș, are energie bună Bucureștiul aici, da! Așa am simțit și când m-am întors cu Păianjenul Pinochio de la mare amândoi. Am călcat în gară și m-am bucurat că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gară și m-am bucurat că m-am întors, tot ce eram se strângea din aer și mă redefinea, cu munca mea de aici, cu ceilalți oameni pe care îi știu, cu planurile mele îndrăznețe de a-mi lua o garsonieră și iremediabil trebuie să fac rost de bani pentru că am plătit un avans, cu traseele pe care le voi face singură de capul meu fără ca Păianjenul să mai fie stânjenitor în preajmă. Mă regăseam pe mine, îmi culegeam din aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
banii de la reclamă și pot să mă mut! Sus, pe terasă la Ceainărie, târziu, Mihai îi spune lui Pinochio, ai zis că te muți și nu te-ai mutat, eu plec în Canada, până vinerea viitoare trebuie să-ți găsești garsonieră, bine?! și ei se știu de mult și vine o vreme când vorbele sună tăios după momente de pauză și de privit în lateral și de ocolit subiectul care plutește în aer și intoxică orice discuție, Pinochio se simte prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]