2,189 matches
-
ZAMFIRESCU, Duiliu (30.X.1858, Plăinești, azi Dumbrăveni, j. Vrancea - 3.VI.1922, Agapia, j. Neamț), prozator, poet, dramaturg și gazetar. E primul din cei opt copii ai Sultanei (n. Mincu) și ai lui Lascăr Zamfirescu, funcționar în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir, negustor de cherestea („blănar”), se trăgea din plăieși vrânceni; cel după mamă, Pavel
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
STROESCU-STÂNIȘOARĂ, Nicolae (1.XI.1925, Târgu Jiu), gazetar și memorialist. Tatăl său, Ion Stroescu, a fost colonel de jandarmi. Absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova, S.-S. se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o termină în 1948. În 1946 se implică
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
STOICIU, Liviu Ioan (19.II.1950, Dumbrava Roșie, j. Neamț), poet, prozator și gazetar. Este fiul Ioanei (n. Sandu) și al lui Ioan Milea Stoiciu, șef de echipă la CFR. Urmează liceul la Adjud (1963-1967) și face studii (neterminate) de filologie și filosofie la Baia Mare și București (1967-1975). După absolvirea liceului practică diverse meserii
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
SURU, Miron (24.XII.1914, București - 10.VI.1974, București), bibliograf și gazetar. Este fiul Floricăi și al lui Pavel Suru, editor și cunoscut librar. Urmează la București Colegiul Național „Sf. Sava” și Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1934. Până la concentrarea în armată își ajută tatăl în librăria pe care acesta
SURU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
STANCU, Zaharia (5.X.1902, Salcia, j. Teleorman - 5.XII.1974, București), poet, prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Delcea Bratu) și al lui Tudor Stancu Mitroi, țărani. Urmează cinci clase în satul natal. Din 1915 se întreține singur, fiind ucenic într-o tăbăcărie la Roșiori de Vede, unde fuge „din stăpân în stăpân”. În
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
poemele de tinerețe, de maturitate și cele târzii. Prodigioasă, publicistica scrisă de S. în deceniul al patrulea este, cum o definește el însuși, „aproape în întregime politică”. Adversar al mișcării legionare și al celei cuziste încă înainte de angajarea în presă, gazetarul denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu fără a semnala în același timp, cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu zoologicul, se dovedesc, nu o dată, notabile. Speculând, bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori și propune premierului să pună în fruntea acelui departament un „bou adevărat” și viței la cele două secretariate. În publicistica postbelică, direcționată de ideologia comunistă, patosul polemic
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
TĂNĂSACHE, Ilie (29.IV.1931, Independența, j. Galați), prozator și gazetar. Este fiul Anicăi (n. Frangulea) și al lui Radu Tănăsache, manevrant de vagoane. Urmează școala generală în comuna natală (1938-1945), Școala Profesională CFR din Galați (1946-1950), apoi tot aici, la cursuri fără frecvență, Liceul „Vasile Alecsandri” (1958-1962) și Facultatea de
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
un tren, regizat de Mircea Veroiu (1982), fiind și coscenarist la filmul Lansarea, în regia lui Dan Necșulea (1984). I s-au decernat Premiul „Cutezătorii” pentru volumul Azor cel verde (1972) și Premiul pentru publicistică, acordat de Consiliul Ziariștilor (1982). Gazetar și scriitor prolific, T. abordează cu un conformism perseverent mai toate temele impuse oficial în anii ’60-’80 din secolul trecut. Narațiunile din volumul de debut, Prin parbriz râdea o fată, vor să ilustreze aspecte din viața muncitorilor de la Șantierul
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
Corecturile necesare vor fi semnalate, binevoitor și la vreme. Această enumerare ar putea continua mult mai mult! Nesfârșita caracterizare vorbește despre o echipă reală, adevărată, în care nici un coleg nu rămânea indiferent la un cuvânt nepotrivit din fraza ta de gazetar! Nici un operator nu pleca la sfârșitul programului dacă redactorul nu-și termina munca. șoferul se grăbea sau întârzia, după cum o cereau împrejurările. Portarul se agita, la fel de mult, în așteptarea invitatului. Curățenia spațiului era obligație comună. Mi-ar plăcea să dau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
terorii, de orice fel, generează autoabandonarea prin care se încununează strategiile de promovare a nonvalorii. Dedublarea indusă de această permanentă cenzură - controlul anterior publicării scrierii și transmiterii mesajelor audio și/sau vizuale - avea și momentele ei pline de învățăminte pentru gazetari. Era prin 1976 când, printr-o decizie înaltă, s-a hotărât să nu mai fie plătite titlurile științifice de doctor și de academician. Mergând pe urmele ecourilor „de bucurie” pentru măsura anunțată, am fost la academicianul Cristofor Simionescu. Trebuia să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ȘOIMARU, Tudor (pseudonim al lui Gheorghe Drăgușanu; 29.XII.1898, București - 18.IX.1967, București), dramaturg, gazetar și prozator. Urmează liceul la Pitești, apoi începe studii universitare în Franța (fără a le finaliza). Debutează ca ziarist în 1918, în „Cronica” (Iași). A fost redactor la „Universul”, „Dreptatea” (1937), „Adevărul”, „România literară” (1938), a publicat articole, interviuri cu
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Adevărul” (unde semna rubrica intitulată „Cronica evenimentelor externe”) și „Dimineața”, la suplimentul literar al cotidianului „România nouă”, „Lumea” (1926), „Aurora”, „Dreptatea” (1927), „Viața literară” (rubrica „Cronici franceze”, în 1927), „România”, „Bis”, „Gazeta literară” ș.a. Gazetar cultural harnic și iscusit (E. Lovinescu notează în agendele sale că Ș. tocmai se întorsese de la Paris „cu cincisprezece interviuri de la avantgardiști”), de orientare mai degrabă promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Este fiul Rozaliei (n. Ciocean) și al lui Teodor Pop, țărani. Învață la Satu Mare, terminând liceul în 1949. Va absolvi la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952) și Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, secția ziaristică (1968). Lucrează ca gazetar la săptămânale din Satu Mare și din Baia Mare (1949-1951) și ca reporter la Radiodifuziunea Română (1952-1958). Deține funcțiile de secretar și apoi de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor (1958-1968). Este redactor-șef al revistelor de turism „România pitorească” și „Vacances en Roumaine
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
aprilie 1892. Între aceste limite, apariția gazetei a fost neregulată (1553 de numere); din 1884 i s-a interzis difuzarea în Ungaria. Director și redactor, cu excepția unei perioade scurte din anii 1875-1876, când P. este redactat de un comitet, este gazetarul liberal N. Bassarabescu. În foiletonul periodicului (intitulat „Folliola”), au publicat versuri, proză și articole dedicate vieții literare B. P. Hasdeu, C. D. Aricescu, Gr. G. Tocilescu, A. I. Odobescu, N. Țincu, C. Eraclide. Tot în foileton au apărut O săptămână la
POPORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288962_a_290291]
-
POPESCU, Cristian Tudor (1.X.1956, București), prozator și gazetar. Este fiul Victoriei și al lui Tudor Popescu, ofițer. Urmează la București Liceul „Mihai Viteazul” și Facultatea de Automatizări și Calculatoare din cadrul Institutului Politehnic, absolvită în 1981. Ulterior lucrează ca analist programator. După 1989, în calitate de redactor-șef al cotidianului „Adevărul
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
Tudor Popescu, ofițer. Urmează la București Liceul „Mihai Viteazul” și Facultatea de Automatizări și Calculatoare din cadrul Institutului Politehnic, absolvită în 1981. Ulterior lucrează ca analist programator. După 1989, în calitate de redactor-șef al cotidianului „Adevărul”, devine unul dintre cei mai importanți gazetari din România. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Adevărul literar și artistic”. Debutează în 1984 la revista „Echinox”, cu povestirea SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
un scenariu cinematografic (Timp mort, ucronie proiectată asupra evenimentelor din 1989), pamflete sau ficțiuni propriu-zise, aceste culegeri de texte „circumstanțiale” sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei”: „crisparea existențială din România împinge literatura pe teritoriul gazetăriei, la limita reflectării instant.[...] Scriitorul trebuie să-și asume o condiție asemănătoare actorului de teatru, a cărui artă vie durează
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
1991, 394-397; Z. Ornea, O antologie SF, RL, 1993, 15; Claudiu Groza, Cu ochii bine deschiși, APF, 1997, 7-8; Dorin Tudoran, Kakistocrația, Chișinău, 1998, 551-554; Cristina Tamaș, „Vremea Mânzului Sec”, TMS, 1999, 3; Ion Simuț, Un prozator persecutat de un gazetar, F, 1999, 4; Simion, Fragmente, IV, 259-264; Alex. Ștefănescu, Un Cristian Tudor Popescu mai puțin cunoscut, RL, 2000, 16; Mircea Morariu, Jurnalismul polemic, F, 2000, 6; Luminița Marcu, Scriitorul deghizat în jurnalist, RL, 2001, 23; Radu Pavel Gheo, Despre Science
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
critic literar și traducător. Este fiul Mariei (n. Nicola) și al lui Marin Popescu, agricultori. Urmează Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1962-1966) și Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, secția română-italiană (1966-1971). După absolvire lucrează ca bibliotecar și gazetar în presa culturală locală (1971-1983) și ca redactor la „Ramuri” (1983-1992). Este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din Craiova (din 1992), redactor-șef al revistei „Paradigma” (tot din 1992). Își ia doctoratul în 1998, cu o teză
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
POPESCU-NEGURĂ, Alexandru (21.III.1893, Râmnicu Sărat - 30.I.1974, București), poet și gazetar. Este fiul Mariei și al lui Constantin Popescu, „proprietar podgorean”. Urmează școala primară și liceul la Râmnicu Sărat. În 1912, starea familiei nefiind tocmai prosperă, se angajează funcționar la CFR. Încorporat în toamna anului 1914, participă la luptele de pe front
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
profesor de română, Dumitru Mazilu, ca reporter la ziarul „Dacia” din București, unde și debutează în 1920, adoptând pseudonimul Al. Negură. În iarna lui 1921 se mută la Arad, e din nou funcționar la CFR, dar nu abandonează activitatea de gazetar, fiind corespondent la ziarele „Universul”, „Lupta” și mai târziu la „Adevărul”, „Dimineața” și „România”. În septembrie 1921, împreună cu Ioan Jivi-Bănățeanu și Aurel Cosma, scoate la Arad revista satirică „Urzica”, iar în primăvara lui 1922 participă, cu un grup de intelectuali
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
Cotruș și Constantin Savu, la fondarea ziarului „Solidaritatea”. Tot în 1922, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Tiberiu Vuia, Romul Ladea, Gh. Groza și alții, ia parte la întemeierea unui cenaclu literar pe care îl va frecventa și Cincinat Pavelescu. Gazetar fervent și animator cultural din vocație, P.-N. a susținut revista „Hotarul” pe toată durata editării acesteia (1933-1940). După 1944 a activat în cadrul cenaclului „Al. Sahia” și a condus filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor, până la mutarea ei la Timișoara
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
POPESCU, Florentin (3.IV.1945, Lera, j. Buzău), poet, prozator, istoric literar și gazetar. Este fiul Floricăi (n. Cheșca) și al lui Octavian Popescu, tehnician veterinar. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Pătârlagele și Buzău, absolvind în 1969 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Devine redactor la „Viața
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
le face. Poate gustul pervertit de rețetele literaturii de consum l-a împiedicat să realizeze o operă care, așa cum se anunța, putea fi remarcabilă cel puțin raportată la epoca sa. Critica vremii și istoria literară l-au ignorat, iar puținii gazetari care au consemnat aparițiile unor volume i-au adus câteva laude superficiale. Doar primul său comentator a sesizat „sporul de energie artistică” pe care P. îl obține „prin atitudinea neobișnuită” în modul de a privi lucrurile, printr-o „inspirație neobișnuit
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]