1,633 matches
-
sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța că vor mai trece durerile. Soarele nu aștepta însă. El a pornit să se rostogolească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
clătinat ușor din cap a „nu”. Răspunsul lui Hadarag a fost un clipit apăsat, ceea ce ar fi însemnat „am înțeles”. Rusul s-a dus glonț spre grajd. Unde sunt animalele: vitele, caii, oile? a întrebat răstit. Hadarag, care a auzit geamătul lui Toaibă, a răspuns pe limba rusului: 101 Aiștia nu au animale. Bărbatul îi bolnav de multă vreme și fimeia muncește pe la alții cât poate și ea. De unde să aibă animale? Rusul nu s-a lăsat convins de vorbe. El
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în colțul odăii... În acele momente, parcă nu mai era nimic în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat o altă bucată de fier și a înroșit-o, până la incandescență. A bătut-o cu insistență și cu putere, dar și cu mai multă îndârjire, pe nicovala care scotea, parcă, gemete de durere. A început să strige, cu disperare: „Fier nenorocit, prefă-te în diavol!” îndată ce a rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile noastre Își desfac picioarele pentru a ademeni cu geamătul sexului pe toți comedianții..., aici mă desăvîrșesc cu doar trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători, care trag
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ce trăi, venea totuși și-și făcea treaba mai departe fără nici un salariu, mulțumindu-se cu ceea ce primea bacșiș. Unul dintre frizeri îi aruncase o vorbă grosolană, adăugând că nu era nevoie de ea acolo, de ce venea... Îi auzeam încă gemetele când am plătit și am plecat cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu voi mai putea să mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să uit însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am încleștat mâinile convins că mă luptam cu fiara din mine. Eleonora a început să mă zgârie, dar eu nu-i dădeam drumul, cu toate că acum țipătul devenise un geamăt slab. Tremuram de mânie și de disperare. Îmi strigam mie însumi, acelei părți din mine împotriva căreia mă luptasem de la o vreme mereu și care mă îngenunchease mereu: "Ai vrut să sari în beregata mea, fiară, ei bine, am sărit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atât de tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și iată că o mînă era întinsă spre mine, și ținea o carte în chip de sul. 10. A desfășurat-o înaintea mea, și era scrisă și pe dinlăuntru și pe din afară; în ea erau scrise bocete, plîngeri și gemete. $3 1. El mi-a zis: "Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, și du-te de vorbește casei lui Israel!" 2. Am deschis gura, și mi-a dat să mănînc sulul acesta. 3. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
unde se vor întinde mreji de prins peștii, și nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul am vorbit", zice Domnul, Dumnezeu. 15. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; întruna tremură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sigur că nu putea să-i uite. Și acea tristețe ce se străvede în toate faptele Sale nu-i oare melancolia fără leac a celui care auzea în ceasurile nopții vocea Rașelei plângându-și pruncii și nevrând a primi mângâiere? Gemetele ei se înălțau în noapte. Rașela își chema pruncii uciși din pricina Lui, iar El trăia! Știind ce știa, cunoscând totul despre om ― ah! cine-ar fi crezut că adevărata crimă nu e să omori, ci să nu mori tu însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
țară străină." 23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. 24. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, și a luat cunoștință de ei. $3 1. Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca "Domnul." 4. De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau țara Canaan, țara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. 5. Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i țin Egiptenii în robie și Mi-am adus aminte de legămîntul Meu. 6. De aceea, spune copiilor lui Israel: "Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la capăt, că în fața mea - ridicat în două labe și molfăind de zor - ședea o namilă cât malul! Era un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și chiar Siei. - Cum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ger... Atât de cumplite au fost suferințele, atât de năpraznică a fost urgia, încât în noaptea aceea, unii și-au pierdut mințile, alții și-au pierdut veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a vrut să-și ia rămas-bun nici de la Cinthia. Juan Lucas era singurul care nu plîngea În timp ce coborau spre ușa de acces la pista de decolare; cînd ajunseră aici, Vilma Începu să geamă de-a binelea și se vedea ca gemetele ei nu-i plăceau deloc jucătorului de golf, Îi era de ajuns că fusese nevoit să suporte copiii. Cinthia s-a ținut tare: i-a Îmbrățișat și i-a sărutat pe toți, iar lui Julius i-a spus că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de gît, din ce În ce mai tare, așteptînd ca celălalt să spună gata: „Te dai bătut?“ Întreba, așteptînd, dar Silva nu scotea o vorbă; Încă o strînsoare ușoară, bine calculată, aproape binevoitoare, te dai bătut? Și tot așa, pînă cînd se auzi un geamăt afirmativ și bătaia luă sfîrșit. Silva plecă plîngînd, plecă singur și asta Îl durea cel mai tare. Trebuia să-i fi văzut pe cei din bandă: voiau să-l ridice pe sus, să-l ducă pe brațe pe Arzubiaga, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bietul de el, Întotdeauna Începea greșit și ea, care era atît de bună și atît de sensibilă, suporta Încă o greșeală În acea după-amiază cu lecții de pian, căuta cu ochii un colț din tavan unde să-și ascundă un geamăt ușor de suferință; nu se auzea Însă nici un geamăt, Își Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise, n-avea nici o importanță, cînta din ce În ce mai bine, ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era atît de bună și atît de sensibilă, suporta Încă o greșeală În acea după-amiază cu lecții de pian, căuta cu ochii un colț din tavan unde să-și ascundă un geamăt ușor de suferință; nu se auzea Însă nici un geamăt, Își Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise, n-avea nici o importanță, cînta din ce În ce mai bine, ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea concentra: măicuța nu știa că pielea ei era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
servitorilor, se gîndea că nu era o idee rea să mute cusătoria În prima odaie, călcătoria rămîne liberă, e un loc ideal pentru ascensor... Intră să păstreze un moment de reculegere, dar ieși scîrbit văzînd că apărea Abraham scoțînd niște gemete Îngrozitoare și cădea În genunchi În fața mesei, ce femeie bună a fost!, ce femeie bună a fost!, iertați-mă, don Juan. Dar Juan Lucas nu mai era acolo. „Poor thing 1“, se gîndi Susan, dar Își blestemă zilele pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au uitat la el, probabil fiindcă sendvișurile anunțau băuturile și băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]