3,149 matches
-
proiectelor lui Bruck numai în măsura în care ele se încadrau în coordonatele politicii de stat austriece. Așa și nu altfel trebuie apreciate referirile noastre la intervențiile guvernului din Viena în afacerile economice ale Principatelor, căci numai în felul acesta se poate înțelege gelozia Prusiei, concurența pe care o vor face Austriei în Principate prusienii Nulandt, Meusebach (consulul general al Prusiei) ș. a. Proiectele lui Bruck de constituire a Mitteleuropei și de cucerire a Balcanilor, a Principatelor Române, au fost expuse într-un mod sistematic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acest imperiu”; pentru a lăsa Poarta în liniște, fără a o agita inutil prin tracaserii diplomatice și fără ingerințe în afacerile sale interne „fără o necesitate absolută, trebuie să nu se piardă din vedere două lucruri: 1) folosindu-se de gelozia dintre Cabinete, Poarta are tendința constantă de a se elibera de angajamentele ce-i sînt impuse prin tratate, încît la orice încălcare a lor, toate Cabinetele să-i ceară să le respecte; 2) este vădită greutatea de a pune de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cîteva dintre Songs of Experience, aceea a libertății sexuale. Eroina Oothoon, "dulcele suflet al Americii" ("soft soul of America"), își exprimă iubirea liberă față de Theotormon, care nu poate accepta o astfel de iubire pentru că el însuși este limitat de gelozie și dorința de a o posedă. Oothoon este violată de Bromion; înfuriat, Theotormon îi încătușează pe cei doi împreună. Faimoasa imagine de pe frontispiciu arată cuplul legat de mîini, spate la spate, în vreme ce Theotormon are privirea în pămînt. Relația dintre Oothoon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ADDITIONAL FRAGMENTS] CEI PATRU ZOA Scris și Revizuit 1795-1804 Datat 1797 [Titlu, prima formă] VALA SAU Moartea și Judecată Omului Străvechi UN VIS de Nouă Nopți de William Blake 1797 [Titlu, forma a doua] Cei patru Zoa Chinurile Iubirii și Geloziei în Moartea și Judecată Albionului Omul cel Străvechi Odihnă înainte de Truda "Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății cari sînt în locurile cerești." Efes
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teșind hătișuri de-ncîntare, Sălbaticele Capre pentru lapte prinzîndu-le-n capcane, si se hrănesc cu carnea Mieilor: Un barbat și-o femeie, goi și rumeni că splendoarea verii. Pieptul lui, pe rînd Iubire și-Ură, una alteia urmînd: al ei, Dispreț și Gelozie 230 În pasiuni abia născute; nu se sărutau, nici nu se-mbrățișau de frică și rușine. Capul lui răspîndea lumină și era profeție-n glasu-i viguros. El timpurile stăpînea și anotimpurile, zilele și anii; Ea spațiile stăpînea, tărîmurile și pustia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și să coboare nu puteau, nici să-și ia ochii Unul de la Altul. 355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe mădularele-i mărețe. 515 Ciocanul și-l lasă să cadă: și dezbinîndu-se din sînu-i cel îndurerat O parte46-a vieții lui fugi; țipînd pe vînt fugi, Si Tharmas o primi năuntru, milă fiindu-i. Atuncea Enion de teamă și de gelozie O omorî și o ascunse-n sîn, de frică-mbălsămînd-o Să nu-nvie. Îmbălsămată-n sînul Enionei 520 Enitharmón rămîne-un leș; așa ceva nu se știuse niciodată-n Răi, ca cineva să fi murit de-o moarte spre-a nu mai fi-nviat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ahaniei? Te-am amăgit și te mai amăgi-voi încă. Urizen văzu păcatul tău și razele și le-a ascuns în nori întunecați. 330 Și încă mai veghez măcar că tremur și pește ceruri mă usuc În aprige vibrații de-ngrozitoare gelozie; căci ești al meu, Creat pentru a mea voința, sclavu-mi, desi puternic, iar eu slabă. Cu bine, mă strígă Dumnezeu. În dulcea-mi fericire plec". Ea fugi, pe vînturi dispărînd, Și-n brațele lui Los 335 Lasă un rece leș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
brațele lui Los 335 Lasă un rece leș; urlete-ncepură peste al morții trup. Los glăsui: "Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase sfere de-armonie în jurul regelui de foc se nalta. Bucuria femeii e moartea celui mai drag iubit al ei 350 Care din Dragoste pentru ea moare În suferinți de cruntă gelozie și dureroasă adorație. Noaptea Îndrăgostiților purtată e de cîntul meu Și cele nouă sfere-nveselescu-se sub apriga-mi domnie. Fără-ncetare cîntă ele în armoniile nemuritoarei mele mîini. 355 Solemnă și tăcută luna Răsfrînge via armonie pe ale mele mădulare, Sălbăticiunile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și fugit-au, iute că soarele de iarnă ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut-am că Luváh și Vala 95 Se coborîră-n Omenească Inima, acolo unde Paradisul și ale sale bucurii sînt din belșug, Înspăimîntați de gelozie, tunînd și fulgerînd, și-n juru-nflăcăratelor picioare văpăi li se rostogoliră, Si vasta-alcătuire a Naturii că un Șarpe jucatu-s-a în fața lor; Și cum mergeau ei astfel, în focuri învăluitoare și tunete-ale-adîncului, Vala se strînse-n sine că marea-ntunecată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toate Valurile mele, ți se vor risipi în putrezire și duhoare mădularele, și 75 Pradă vei cădea tuturor demonilor mei ai deznădejdii și speranței". Văzînd pe Enitharmon, al lui Urthona Spectru chipul sau de nor Și-l răsuci, temîndu-se de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un lanț de fier verigă cu verigă ferecat. Enitharmón privi însîngeratul lanț al nopților și zilelor Stînd aninat de sînul lui Los, si cum în chin sfredelitor Mergea în fiecare dimineață la muncile-i cu-ntunecatul spectru, 95 Numitu-l-au Lanțul Geloziei. Los suferințele-i acum lui Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suferințele-i acum lui Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si pentru lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i ar urma, atît de multă milă cu durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici dacă Los s-ar Mistui, nu s-ar putea vreodată să se topească lanțul, Nici fibrele-i de iad din rădăcini să fie smulse din patul lor de stîncă, Și nici toată puterea lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea luminoasă. Văzu și rădăcinile de iad Ale lanțului Geloziei, și simți sfîșierile lui Orc care urlă îngrozitor Sfîșiind Peșterile precum un vînt năprasnic ce în Pămînt e zăvorit. Deși la mare depărtare, cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pînă la cap 180 Aidoma unei nopți reci ce strînge rădăcinile și frunzele le scútură. Tăcut statu deasupra lui Enitharmon, privind palida-i față, Nu vorbi, tăcut rămase pîn' ce simți boală cea rece. Apoi Los plînse pe vîntu-ngrozitor cu gelozie-n tînguirea-i: "De ce nu pot ca să mă Bucur de frumusețea ta, Încîntătoare Enitharmon? 185 Cînd mă întorc din Nori de Jale în Elementele rătăcitoare Unde tu, înfiorîndu-te cu bucurie, fermecătoare strălucind că vară, Te-odihnești în desfătare, rumena cînd sînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spiritu-mi plutit-a revenind Și plămădit-a un Bărbat, să fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, Enitharmon! De ai putea sa curmi înfricoșarea, tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți aduci aminte și să îți fie teamă? Fără-ndoială că în durere am murit Destul de-ades că gelozia să-ți conving și frica și-ngrozirea. Vino încoace; aibi răbdare; hai împreună să vorbim, căci Și eu tremur și mi-e teamă de mine însumi și toată viața-mi din trecut". Enitharmon răspunse: "Îl văd pe Mielul Domnului cum se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
era-n străfunduri; sufletul său iar prinse viață-n ei: Așa cum fratele cel Mai în Vîrstă e chipul Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n șolzi de-aramă și de fier221. Los însă îi iubea și refuzắ să le Jertfească mădularele de prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-a se apăra. Ci mai degrab' ales-au să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește Dumnezeul apelor în Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu, Umbro a Geloziei? Eu strig; paznicul n-aude. Vocea mi-o vărs în răcnet: Paznice! noaptea e tulbure, și-ntunecimea îmi înșală luminatorul vaz. 95 Ridică-te! Ridică-te! O Los! trezește-mi paznicul, căci doarme. Ridică-te! Ridică-te! Nainte strălucește, O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe din mădularele-i curgea 231 Tăcut precum iubirea deznădăjduita și ca si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nu îl voi mai vedea. Enitharmon și-Ahania, cu Enion unite, Mi l-au ascuns în chipu-acela de Ocara al lui Orc, care mă chinuie pentru Păcat. 250 Pentru-ale mele tainice greșeli, pe care el le-aduce la lumina Zilei, în gelozie și în sînge Copiii mei aduși sînt la al lui Urizen război Chiar în fața mea, si pentru fiecare dintre-acestea osîndită-s La Veșnic chin în aste vîlvătăi; căci, deși am putere Să mă ridic în înălțimi, Totuși mă leagă dragostea aicea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te voi părăsi că pe un putred ram ca să fii ars Cu Taină, Desfrînata, si cu Satan în Veacul Vecilor. Greșeală nicicînd nu poate fi răscumpărata în toată Veșnicia, Insă Păcatul, Însăși Rahab, e mîntuit cu sînge și furie și gelozie 160 Acea de sînge dîra ce se întinse peste ferestrele dimineții Mîntuit de puterea Greșelii. Trezește-te, balaur al adîncurilor!" Urizen plînse-n sumbru-adînc, nerăbdător că al său chip solzos Să-l ia din nou pe-acela omenesc; și plînse în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]