2,818 matches
-
a procesului de unificare germană. Pretextul unui război cu Austria îl constituia doar angajarea "războiului ducatelor" (1864-1865). Intervenind în complicata problemă de succesiune în legătură cu ducatele Schleswig și Holstein, proprietate a regelui Danemarcei Cristian al IX-lea, dar membre ale Confederației germanice, inițial Prusia a luat inițiativa unei intervenții comune cu Austria. Convenția de la Gastein (14 august 1864)413 prevedea împărțirea și administrarea ducatelor între Prusia și Austria. După intervenții militare comune, la 30 octombrie 1864 a fost semnat tratatul de pace
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
unui război fratricid 417. Va urma însă destul de repede triumful deplin al diplomației lui Bismarck. Zdrobiți la Sadova pe 3 iulie 1866, austriecii vor fi obligați să semneze pacea de la Praga, cedând Prusiei toate ducatele și provocând astfel dizolvarea Confederației germanice 418. În 1867, Bismarck, care anexase statele Germaniei Centrale, va impune principilor admiterea constituirii unei Confederații a Germaniei de Nord419, plasată sub conducerea regelui Prusiei, care regrupa toate statele germane de la nord de Main: Bismarck este numit cancelar federal al
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
au sedus poporul german, camuflând ceea ce era esențial: ideologia urii. Nazismul și fascismul converg și diferă, în același timp. Nu trebuie să se confunde fascismul italian cu național-socialismul german, pentru că nici ideologiile, nici fundamentele sociale nu sunt identice. Definind național-socialismul germanic, Enzo Collotti 635 rezuma: acesta este o economie de război, o economie în care "muncitorul, soldatul, artistul sunt, în definitiv, unul și același lucru". Este imaginea punctului 10 din programul Partidului Muncitoresc German, redactat în 1920: "Cea dintâi datorie a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
trei germani locuiește într-unul din cele 82 de mari orașe cu peste o sută de mii de locuitori. Alături de germani trăiește o importantă populație aparținând minorităților naționale: sorbi (descendenți ai etniei slave), frizoni (descendenți ai unei populații de origine germanică de pe litoralul Mării Nordului), danezi (în regiunea Schleswig) și rromi de naționalitate germană. Din totalul populației RFG, 7,3 milioane sunt străini, imigranți care au venit și au rămas de bună voie, în cea mai mare parte italieni, spanioli, portughezi, sârbi
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vestice temperate și reci dinspre Oceanul Atlantic și climatul continental la Est. Fluctuațiile mari de temperatură sunt rare, iar precipitațiile se produc în toate anotimpurile. Limba oficială este germana, care face parte din grupul limbilor indo-germanice și, în cadrul acestora, al limbilor germanice. Aceasta înseamnă că aparține aceluiași grup cu limbile daneză, suedeză, norvegiană, ca și olandeză, flamandă și engleză. Limba scrisă comună este rezultatul traducerii Bibliei de către Martin Luther în secolul al XVI-lea. Limba germană este bogată în dialecte, ceea ce permite
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
creștine. Citându-l tot pe Tacitus, autorul evocă, în primele pagini, existența unei solidarități militare supreme: războinicul german nu trebuia să accepte să supraviețuiască șefului său ucis în luptă. Firescul moral al acestui sacrificiu este "un aspect care conferea triburilor germanice un respect binemeritat din partea celorlalte popoare ale Europei". Apoi, formarea ducatelor germane a Land-urilor de mai târziu -, monarhia electivă a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, magnitudinea, de natură universală, a acestor monarhi sub aspectul suveranității lor occidentale, relația
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
I, București, 1958, XXVIII-XLVI. 7 J. Fleckenstein, op. cit., p. 32. 8 A se vedea comentariul lui H. Schulze: Klein deutsche Geschichte, München, 2003, pp. 10-11. 9 Apud V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, București, 1982, p. 51. Vecinătatea triburilor germanice cu dacii este descrisă într-un mod aparte: "Toată țara Germaniei se desparte [...] de daci prin frica pe care-o au deopotrivă unii de alții sau prin munți" (Tacitus, I. 1.) 10 Pentru o abordare comparată, a se vedea Gh.
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
implică întreg ansamblul diferențierilor etnice, culturale, sociale și, desigur, politice și de "identitate" ale diverselor zone. Spre exemplu, Imperiul Roman de Răsărit, fiind încă puternic pe plan etnic și mai ales cultural, a fost în măsură să respingă invazia popoarelor germanice la început, pe urmă însă, regresînd, a fost obligat să admită instalarea slavilor în Tracia, în Iliria și apoi în alte regiuni. Aici se situează punctul de plecare al populațiilor distincte ce se vor fixa succesiv în Balcani. Poate că
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că puterea Bi-zanțului nu s-a pretat niciodată la o comuniune cu aceste populații noi, ci a rămas în profunzime greacă, ferm decisă să mențină aceste elemente alogene în stare de subordonare. Imperiul de Apus, dimpotrivă, s-a deschis barbarilor germanici încă înainte de a se desființa, pentru ca ulterior, vestigiile sale răzlețe să fie dominate de aceștia. Pe urmă, paradoxul primordial se datorează și dezordinii politice dinainte de anul 1000. Barbarii s-au latinizat. Ei și-au adus contribuția la înflorirea noilor culturi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe papă pînă atunci "cezaropapist" suveranilor teritoriali care, la rîndul lor, aspiră la o putere totală, aproape în stil bizantin. Conflictul se declanșează în 962, cînd Otton cel Mare pune stăpînire pe Coroana de Aur și întemeiază Sfîntul Imperiu Roman Germanic care, formal, va dispare abia în 1805. Vreme de secole acesta se va perpetua, înregistrînd ici și colo noi resuscitări, dar fără a determina triumful vreunuia dintre cei doi aspiranți. Rezultatul final va fi o împărțire a autorității care, în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nenumărate spații de suveranitate. Simplul fapt al acestei diviziuni teritoriale este capital pentru a marca contrastul cu estul și cu centrul continentului, spații supuse multă vreme, într-un caz, unei dominații imperiale efective, iar în celălalt, visului nesatisfăcut al unității germanice. E limpede că fragmentarea politică a Europei Occidentale a oferit libertății și imaginației sociale sau economice facilități ce nu puteau fi găsite în vastele ansambluri imperiale; ceea ce puterea interzicea într-un anumit loc era permis adesea în spațiul vecin, fiind
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se ivesc contururile identităților mitice referitoare la unele legende eroice familiare oamenilor de rînd. Astfel, în Scandinavia, în Islanda mai ales, sau în Țările de Jos, spiritualitatea populară ca și scrierile lui Erasmus sau ale lui Grotius imită vechile basme germanice, iar consilierii municipali din Amsterdam comandă lui Rembrandt un tablou alegoric care să-i reprezinte înainte de a împodobi cu el primăria.116 De la jacquerii la revoltele civile Începînd din secolul al XIV-lea intervine o transformare în natura mișcărilor populare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politică a ariei sale de influență. Peste tot în Germania, trupele de teatru ambulant se foloseau de aceasta făcîndu-se înțelese, de bine, de rău; teologii îi imită, fiind urmați apoi mai tîrziu de universitarii secolului Luminilor. Cu toate acestea, circumstanțele germanice nu ne oferă suficiente argumente pentru a putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
face doar pentru a-i opune ideea că "fiecare națiune are o fizionomie particulară ca și un limbaj particular". Dincolo de aceasta el admite spiritul de cucerire pe care-l prezintă drept o trăsătură culturală ancorată de epoca arhaică "a popoarelor germanice" în special. Societatea fiind în viziunea sa aidoma unei "persoane", "fiecare nouă posesiune îi aparține conform dreptului de război, și trebuie să fie împărțită în așa fel încît totul să rămînă proprietate comună"215. De aici se va naște și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a privat-o pe aceasta de experiența lentei edificări a marilor monarhii centralizate, care au delimitat cu anticipație spațiul suveranității teritoriale a Statelor-Națiune în vestul Eu-ropei. În locul acesteia, germanii au contemplat vreme înde-lungată spectacolul suveranității universale a Sfîntului Imperiu Roman Germanic urmaș al Imperiului Roman care, oficial, a dispărut abia în 1806, din voința lui Napoleon (de altfel, Statul german unificat în sfîrșit, dar fără Austria, a luat în 1871 rangul celui de-al doilea Reich al doilea imperiu urmînd apoi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Obosiți de atîtea războaie fals liberatoare, europenii par a consimți la restaurarea legăturilor monarhice și a reparațiilor teritoriale pe care Herder le găsea bizare. Bizareria acestora se păstrează cu unele simplificări. Italia rămîne împărțită în opt state, dar noua Confederație germanică nu adună decît 39 de state suverane din cele 320 cît avea Sfîntul Imperiu la 1792. Împărații și regii pro-cedează după bunul lor plac, parcă pentru a arăta că era drepturilor popoarelor n-a fost decît o paranteză. Situația este
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
românească, Croația și o parte a Serbiei, Regatul Galiciei creat prin împărțirea Poloniei și în sfîrșit Regatul Lombardiei și Veneției proaspăt achiziționat. În plus, ca și cum această compartimentare ar fi fost prea simplă, unele provincii germane au fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură cu ideologia iacobinilor, dar foarte aproape de metodele lor. Faptul este atestat mai ales de exemplul germanic. Cancelarul Bismarck n-a ezitat să mutileze poporul german și să disprețuiască identitatea sa lingvistică comună, expulzînd Austria din dispozitivul său unitar, fiindcă, fără aceasta, conducerea revenea automat Prusiei. Vechile manuale de istorie ale învățămîntului secundar ilustrează cu detalii drumul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Viena se ridică la 13 martie, Praga și Budapesta o imită, Berlinul se revoltă la rîndul său la 18 martie. Popoarele par să triumfe peste tot. La Francfort se inițiază un parlament național alcătuit din dietele diferitelor state ale Confederației germanice. Declarîndu-se constituant acesta anulează Dieta vechii Confederații. La Berlin, Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări pe baza sufragiului universal, drept compensație pentru insurgenții omorîți de soldații săi. Însă parlamentarii de la Francfort nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca imperiul Vienei să fie expulzat din Confederație, înainte ca războiul propriu-zis să urmeze guerilei diplomatice. În 1866, armata prusacă își zdrobește adversara austriacă la Sadova, obligînd-o să admită că unitatea germană se va face sub egida Berlinului. Drept urmare, Confederația germanică va fi înlocuită în 1867 de o Confederație a Germaniei de Nord, constituită într-un veritabil stat federal, cu armată centralizată și cu talerul drept monedă unică. Bavaria catolică și Wurtemberg-ul nu fac parte din aceasta însă, în fervoarea patriotică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
semnificație națională dat fiind că abia acoperă o identitate substanțială. La aceasta se adaugă faptul că s-a bazat vreme îndelungată "pe intersectarea a două dimensiuni potențial conflictuale, religia și limba", care se "neutralizează în beneficiul echilibru-lui sistemic global"401. Germanicii, ca și latinii, s-au împărțit în catolici și protestanți și n-au putut deci să se coalizeze unii contra altora sau, cînd această coaliție s-a produs totuși, în 1847, în contextul războiului civil Sonderbund-ul ea a opus cantoane
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din subordonările determinate de norma constituțională, poate se circumscrie cadrului teritorial al unui canton sau se atașează aceluia, relativ transteritorial, al confederației întregi. Însă la fel de bine el poate să ignore această normă, supunîndu-se unei alegeri lingvistice, "romandă", adică francofonă sau germanică sau, mai rar în zilele noastre, se poate exprima printr-o identifi-care religioasă, protestantă sau catolică. Un astfel de dispozitiv cu geometrie variabilă favorizează, s-ar spune, particularis-mele. În cazul elvețienilor însă, tocmai particularismele creează un obstacol ferm în fața naționalismului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Kipling. Apărut din formula "By Jingo!" folosită, s-ar părea, în mișcarea războinică generată în Marea Britanie de conflictul ruso-turc de la 1877. 244 Terminologia germană a influențat-o pe aceea a a limbilor slave. Turcii, de asemenea, apelează la modelul terminologiei germanice folosind pe de o parte cuvîntul tubüyet, care desemnează naționalitatea, iar pe de altă parte termenul Milliyet, care desemnează apartenența etnoreligioasă (musulmană, greacă, armeană). 245 S. Kuhnle, "Citizenship", p.94. În The Blackwell Encyclo-paedia of Political Institutions, Oxford, Blackwell Reference
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
animale; în sfârșit, că există relații misterioase între o persoană și un anumit animal (e ceea ce altă dată se numea nagualism). Cât privește Ființele supranaturale 4 Aplicată riguros, această metodă ne-ar determina să considerăm ca dată a apariției basmelor germanice anii 1812-i 822, anii publicării lor de către frații Grimm. 5 Pentru a simplifica, folosim expunerea sintetică a lui J. Haeckel, "Ja'ger u. Jagdritten", Keligion în Geschichte und Gegenwart (ediția a 3-a), III, (1959), col. 511-513. De la epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
comun pentru anumite animale (lup, urs, gâscă, somon de râu, viespe, albină) și arbori (mesteacăn, fag, stejar și salcie) indică o zonă temperată. 2 Termenii pentru "aramă" și "secure" sunt sumerieni: ei au fost împrumutați înainte de separarea grupurilor lingvistice europene (germanic, italic și celtic, ilirian și trac, grec și slav). Religia indo-europeniLor. Zeii vedici zona balcano-mediteraneană, statui reprezentând o zeiță așezată, făcute din argilă, marmură sau alabastru. Vocabularul comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]