31,702 matches
-
fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei marchează parcă o precipitare a acestei imagini de decor domestic static, gesturile devin mai directe, iar ultimul vers readuce imaginea unei exteriorități pluvioase, ce predispune la reverie și la lentoare a mișcărilor: "Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât./ Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză/ Și ți-
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
eminența/ Prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ursului pe care l-a vânat în tinerețe e ca femeia care mestecă toată ziua gândaci roșii sau ca Lu Li care toată ziua stă la ea pe scară în fața odăii lustruind frumoasele-i pietre netede imperiul e alcătuit din gesturi goale Weng varsă pentru el sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite cum vine Lu Li e udă gata s-
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
roabă abia înfiripată din bereșit, floare de cenușă din floare de cenușă, shoah din shoah, pesah din pesah și floare de shoah risipită în pesah arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și neîndurații, și slabii
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
ud statut de realitate îmbinare născută dintr-un viciu de asociere cum savantul nu prin formule ci din te miri ce descoperă când obosit de calcule se-nvârte ca tot omul prin bucătărie care spune sunteți aici și dincolo acel gest eliberator din frigul singurătatea și rătăcirea ...ascultam și iar ascultam păduri norvegiene în acea bucătărie împărțită de un om cu dureri închipuite ce nu se mișca din pat și acel student în matematici superioare mă privea curios cu poftă nedumerită
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
îți răspund. Acum finalizez o carte cu subiect sportiv. Se cheamă Fanionul roșu și cred că o să fie gata în septembrie. O să apară în colecția "Arena" pe care o coordonez la Humanitas și o să prezinte zece campioni și tot atîtea gesturi mîrșave pe care le-au comis. Cristian }opescu a publicat anul trecut la noi o carte despre fair-play. M-am gîndit să acopăr reversul medaliei și să arăt că nu întotdeauna performanța și caracterul merg mînă în mînă. Au fost
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
văzut-o jucînd roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publicului fără repetiții generale și supunîn-du-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce la capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
este o treabă prea ușoară. La început, pentru mine, Norman Manea nu a fost decât o cunoștință care, la rugămintea poetului Florin Mugur, a pus o vorbă bună acolo unde trebuia ca să obțin o slujbă în București. Cu timpul însă, gestul său a dobândit tot mai multe înțelesuri, așa cum se întâmplă, de obicei, atunci când îți intersectezi destinul cu o personalitate deoarece, după aceea, trecerea timpului nu simplifică, ci semnifică lucrurile. Oricum, prima impresie pe care mi-am făcut-o, cunoscându-l
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
pe bandă rulantă. Și revenind cu gândul la acea fără doar și poate dramatică renunțare a lui Norman Manea la ingineria care îi asigura o existență aproape lipsită de griji, în favoarea uneia în care grija stă călare pe șapte cai, gestul mi se pare cu atât mai ciudat cu cât știu că pentru cei mai mulți ingineri, scriitorul nu este mai mult decât un clovn al cuvintelor. Într-o viață de om, am cunoscut semeni de origine divină, de origine animală, vegetală, minerală
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
doamna Venturia!... „O caisă a căzut lîngă farfuria doamnei Letiția și a pătat fața de masă.” Pentru ce îmi vine să plîng? Dar domnul director? * Farmecul indicibil al acestei cărți vine, cred, din importanța, din greutatea cu care se înfăptuiesc gesturile, treburile cele mai simple, mai banale. Din minuțiozitatea profundă, ceremonioasă, a (de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un simplu gest... fiindcă, dincolo de farsa de zi cu zi e aproape o palpabilă organizare a însăși haosului... cum incertul impact dintre anotimpuri... și-am spus atunci... ^Nu^ ...ne mai înțelegem oare?...
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
dintre vechile carnete: „Am 83 de ani. Recitesc. Îmi bate inima tare, cu extrasistole. Reintru în fata de atunci. Simt ca ea...“ și alte carnete poartă astfel de sigilii, urme de lecturi la distanțe mari în timp, de unde presupunerea că gestul devenise oarecum reflex și că s-ar fi putut repeta oricât de târziu. Să fi avut, oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele dintre împrejurările intrate în canavaua Jurnalului ? Un răspuns net pare riscant, e de ghicit doar
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cîte ori mă reîntorc de undeva în Iași, femeile de aici mi se par mai frumoase ca oriunde! Mă înșel? Au o senzualitate aparte, o complicitate-n toate ale lor văzute și nevăzute cu sufletul meu, un comerț clandestin de gesturi inconștiente, rotunde și galeșe, cu visurile suave și detracate ale adolescentului ce-am fost cîndva! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 28.VII.1980
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
un noroc al culturii universale. Imaginea intelectualului român nu poate ignora această tendință a „evadării”, a salvării „operei” cu prețul plecării din țară, cu atât mai mult cu cât se dovedește atât de constantă. Nu trebuie văzut aici neapărat un gest de negare sau de revoltă împotriva propriei culturi, ci, cel puțin în cazul lui Eliade, impulsul unui „spirit convins până la obsesie că este obligația fiecăruia să dea tot ce e mai bun în el” (Emil Cioran). Adolescentul, studentul, profesorul, „idolul
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina scârțâie ca o roată de car în foarte rea stare. Tentația e mare de a vedea în celălalt un dublu al Eu-lui. Nu este însă și un călău, căci un gest creștinesc îi unește: ,, Când trecem/ pe la încrucișări de uliți,/ ne scoatem pălăriile tăcuți”. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi este o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ar fi fost riscată, dar așa, cum singurul mijloc de înțelegere se baza pe văz, desigur că pentru publicul românesc totul s-a redus la acțiune, la faptele personajelor. Or, în teatrul japonez o trăire dramatică se exprimă printr-un gest, printr-o anumită poziție a corpului, a capului, a mâinilor, prin mimica feței și expresia ochilor, lucru pe care cronicarul nostru l-a ignorat cu desăvârșire. Diferența de stil este însă recunoscută, deși obiecția rămâne: „Poate că „dramele” astea sunt
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
scrisă în acest stil, dulce-acrișor, de acceptare-respingere, de neînțelegere a modului japonez de a fi, de lipsă de adecvare față de o artă complet nouă pentru publicul românesc. Recunoaște însă că au existat și unele momente în care mimica și expresivitatea gestului, a trupului, au comunicat mai mult, precum în momentul în care nobilul Tosa e atacat de efectul veninului, când „musculatura feței îi tresărea, mâinile i se zbăteau convulsiv”. O altă influență benefică a artei japoneze o vede autorul în domeniul
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
trece, nu-s atenți, să publicăm articolul respins de cenzură. Medicii au fost ca și preoții sau călugării prezențe familiare la “Steaua”. O tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce iese din corp umbră face. deci există. din umbră nu iese nimic, că e conturul ideal, cămașa de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
la lenea ei sălbatică și la ritualul nostru zilnic de așteptare, cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale ceaiului aburind? (Pe care ea îl bea acum împreună cu ei?) Și atunci, la ce bun să mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]