1,350 matches
-
fost inițial controversat, a fost reevaluat în urma rapoartelor IPCC. În galeria următoare se prezintă comparativ două fotografii, prima făcută la 17 februarie 1993, iar a doua la 21 februarie 2000. Kilimandjaro a pierdut în secolul al XX-lea 82 % din ghețarii săi, care se estimează că vor dispărea complet în jurul anului 2020.. Unul din efectele încălzirii globale este creșterea nivelului mării, efect care are două cauze: Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
loc o scădere bruscă a temperaturii terestre în emisfera nordică. Această perioadă a fost precedată de o lungă perioadă cu temperaturi relativ ridicate, perioadă denumită Perioada medievală caldă. Începutul secolului al XIII-lea a marcat începutul expansiunii suprafeței acoperite cu ghețari, până la faza maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
perioadă cu temperaturi relativ ridicate, perioadă denumită Perioada medievală caldă. Începutul secolului al XIII-lea a marcat începutul expansiunii suprafeței acoperite cu ghețari, până la faza maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare parte a ghețarilor va dispărea. Inițial s-a crezut că mica eră glaciară ar fi un fenomen global
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
maximă de expansiune, în jurul anului 1850, când temperaturile au reînceput să crească, favorizând astfel retragerea ghețarilor. Această fază de încălzire continuă și în ziua de azi, iar dacă nu se va petrece o inversiune de trend, o mare parte a ghețarilor va dispărea. Inițial s-a crezut că mica eră glaciară ar fi un fenomen global, dar în prezent acest punct de vedere este văzut cu scepticism. Spre exemplu, reconstituind temperaturile medii din emisfera nordică din ultimii 1.000 de ani
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
rezultă că temperaturile medii pentru perioada de referință au scăzut cu numai 1 grad Celsius. a cauzat ierni foarte friguroase în multe locuri din lume însă dovezi detaliate nu există decât în Europa și în America de Nord. La jumătatea secolului XIX, ghețarii din Alpii elvețieni au avansat până la punctul în care întregi sate au fost distruse. Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
punctul în care întregi sate au fost distruse. Râul Tamisa și canalele din Țările de Jos înghețau des în timpul iernii, oferind posibilitatea de a le traversa, de a patina deasupra și chiar de a organiza târguri pe gheață. Zona de ghețari care înconjura Islanda s-a extins pe mai mulți kilometri, de jur împrejurul insulei, împiedicând complet accesul navelor în porturile islandeze. Același fenomen s-a petrecut și în Groenlanda. Imposibilitatea cu care se confruntau navele daneze de a accesa porturile acestor teritorii
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
Milwaukee ce se varsă în Golful Milwaukee. Această așezare ar putea justifica traducerea numelui Milwaukee că "locul de întâlnire al apelor" dat de indienii triburilor Potawatomi și Ojibwe (Chippewa). Falezele înalte situate la nordul Milwaukee-ului au fost sculptate o dată cu retragerea ghețarului Lacului Michigan ce făcea parte din placă glaciară Laurentidă. Golful Milwaukee este cel mai protejat golf natural al coastei de vest a Lacului Michigan ceea ce explică preferință imigranților de origine europeană de a stabili un port și de a se
Milwaukee, Wisconsin () [Corola-website/Science/306462_a_307791]
-
Francais", precipitațiile sunt în jur de 800mm/an, dar în partea opusă a insulei, precipitațiile sunt de trei ori mai puternice. Precipitațiile sunt uneori sub formă de ninsoare, dar sunt deseori urmate de plaoie. Altitudinile mai importante sunt acoperite de ghețari, care înregistrează un recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
altitudine de 1.165 metri Accesul în interior se face pe o scară de lemn. Peștera este compusă din două săli. "Sala Mare", cu o înălțime de 46 metri și o lungime de 68 metri, adăpostește în mijloc un impresionant ghețar (25.000 m³). Ghețarul este al treilea ca mărime, după cel de la Peștera Scărișoara și Borțig. Bolta "Sălii Mari" este parțial deschisă printr-o fereastră largă, prin care, de-a lungul timpului, au căzut trunchiuri de copaci, care au fost
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
metri Accesul în interior se face pe o scară de lemn. Peștera este compusă din două săli. "Sala Mare", cu o înălțime de 46 metri și o lungime de 68 metri, adăpostește în mijloc un impresionant ghețar (25.000 m³). Ghețarul este al treilea ca mărime, după cel de la Peștera Scărișoara și Borțig. Bolta "Sălii Mari" este parțial deschisă printr-o fereastră largă, prin care, de-a lungul timpului, au căzut trunchiuri de copaci, care au fost prinse în masa ghețarului
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
Ghețarul este al treilea ca mărime, după cel de la Peștera Scărișoara și Borțig. Bolta "Sălii Mari" este parțial deschisă printr-o fereastră largă, prin care, de-a lungul timpului, au căzut trunchiuri de copaci, care au fost prinse în masa ghețarului. În partea opusă intrării în "Sala Mare" se află mai multe grupuri de stalagmite, pe care se răsfrâng razele soarelui, provocând reflexii scânteietoare, reflexii care au dat numele peșterii: "Focul Viu". Fereastra deschisă în tavan favorizează acumularea de aer rece
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
de stalagmite, pe care se răsfrâng razele soarelui, provocând reflexii scânteietoare, reflexii care au dat numele peșterii: "Focul Viu". Fereastra deschisă în tavan favorizează acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilații menține aerul rece în interiorul cavității, permițând astfel existența ghețarului pe parcursul întregului an. În spatele stalagmitelor se află o galerie care duce spre " Sala Mică", care, la rândul ei, conține mai multe formațiuni de stalagmite. Accesul la peșteră este posibil cu autoturismul, pe drumul forestier Bălăleasa-Valea Seacă, până la cantonul silvic din
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
unde apa de suprafață aproape lipsește, fiind drenata în întregime pe sub pământ în valea Galbenei și în valea Boghii. Prin colorări au fost identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri că Lumea Pierdută, Ghețarul de la Bârsa, Cetățile Radesei, Peșteră Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Peșteră Cetățile Ponorului are o galerie principala de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Runcșorului, denumit de localnici, datorită formei sale, „La Întorsuri”). Deasupra acestuia, cu circa 20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită de localnici, datorită persistenței stratului de zăpadă și în anotimpul cald, „La Ghețar”). De aici, drumul se poate continua pe Valea Runcșorului spre Remeți sau Depresiunea Acre ori se poate reveni la drumul județean și continua spre Damiș sau Roșia. Distanța de parcurs: circa 5 km.
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Novaia Zemlea fiind din punct de vedere geologic o continuare a Munților Ural. Arhipelagul este separat de continent de Strâmtoarea Kara. Cel mai înalt vârf din Novaia Zemlea măsoară 1.070 m. Pe cea mai nordică insulă există mai mulți ghețari, iar cea din extremitatea sudică are climat de tundră. Printre resursele naturale se numără cuprul, zincul și plumbul. Populația băștinașă este formată din aproximativ 1.000 de neneți, care se ocupă în special cu pescuitul și vânătoarea de foci. Rușii
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
a desfășurat testul a dus la presiuni apropiate de cele generate de cutremurele de pământ, adică la o magnitudine de 6,97 pe scara Richter, ceea ce adus la o avalanșă a 80 de milioane de tone, care a blocat doi ghețari și a creat un lac lung de 2 km. De-a lungul istoriei existenței poligoanelor nucleare din Novaia Zemlea, în zonă au fost efectuate 224 de explozii atomice cu eliberarea a 265 megatone de energie explozivă. Prin comparație, în timpul celui
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca. 3-4 ore. Mai sus de "Goûter" traseul continuă pe ghețar, ascensiunea durând cca. 6 ore.
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
km, iar în valea Oltețului are o lățime de circa 1 km. Ultima eră geologică, numită Cuaternar, durează de aproximativ 1 milion de ani încoace. În această eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare putere de eroziune și transport de aluviuni. Pietrișul de prund, se află și sub satul Vlăduleni și are grosimi de
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
Sud până la Marea Ross. Restul grupului urma să călătorească, între timp, pe partea opusă a continentului, să se instaleze în Strâmtoarea McMurdo, și de acolo să înființeze o serie de posturi de-a lungul barierei de gheață Ross până la baza ghețarului Beardmore. Aceste posturi urmau să devină esențiale pentru supraviețuirea călătorilor de pe continent. Expediția avea nevoie de două nave: "Endurance" urma să ducă grupul lui Shackleton în Marea Weddell, iar "Aurora", condusă de căpitanul Aeneas Mackintosh, urma să ducă grupul de la
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
provizii pe drumul grupului transcontinental, să meargă spre sud pentru a da ajutor grupului, și să facă observații geologice”. Rolul grupului de la Marea Ross era vital; grupul lui Shackleton avea să ducă provizii doar suficiente pentru a ajunge până la baza ghețarului Beardmore. Supraviețuirea lor pe parcursul ultimilor 640 km până la Marea Ross avea să depindă de existența posturilor de provizii la coordonatele convenite, pe Bariera de gheață Ross. În programul său, Shackleton și-a exprimat clar intenția ca traversarea să aibă loc
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
lung parcurs către sud i-a adus aproape de zidurile de gheață înalte de 30 m care mascau regiunea de coastă a Țării Coats, descoperită și botezată de William Speirs Bruce în 1904. La 15 decembrie, "Endurance" a ajuns lângă un ghețar mare, marginea căruia forma un golf care părea a fi un loc excelent pentru acostare. Totuși, nu se punea problema acostării pe o durată atât de îndelungată într-un loc atât de îndepărtat de Golful Vahsel, „în afara cazului când necesitățile
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
mai apropiată dintre refugiile posibile, rămăsese singura dintre opțiunile accesibile. Pe 14 aprilie bărcile se aflau lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare și ghețari. A doua zi, "James Caird" a ocolit punctul estic al insulei și a ajuns pe țărmul de nord, descoperind în cele din urmă o plajă îngustă de pietriș pe care Shackleton a decis să acosteze. În curând, toate cele trei
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
au ajuns în final în siguranță. Shackleton, nefiind un om religios, a scris mai târziu: „Nu mă îndoiesc că Providența ne-a condus...Știu că în timpul acelui lung și ostenitor marș de treizeci și șase de ore peste munții și ghețarii fără nume, mi se părea adesea că suntem patru, nu trei”. Această imagine a unui al patrulea călător — prezentată și de Worsley și Crean — a fost preluată de T. S. Eliot în poezia sa "The Waste Land". Prima grijă a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
al schoonerului "Emma". McDonald a echipat acest vas pentru o nouă tentativă de salvare, care a demarat la 12 iulie, dar cu același rezultat negativ—banchiza i-a învins pentru a treia oară. Shackleton a dat numele lui McDonald unui ghețar din bariera de gheață Brunt din Marea Weddell. Când acest ghețar nu a mai putut fi identificat, numele McDonald a fost dat unor munți de gheață. La jumătatea lunii august, Shackleton a rugat guvernul chilian să-i împrumute "Yelcho", un
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]