6,593 matches
-
de ghearele fioroasei păsări. Câteva clipe tinerii plutesc prin aer, apoi sunt azvârliți printre ramurile copacilor. Căpitanul privește uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos o suliță și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o rupe în două ca pe un băț, apoi se îndreaptă spre el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pe deasupra turnurilor. În cele din urmă Preda reușește să scoată arcul de pe umăr și țintește spre gura larg deschisă a vulturului. Săgeata țâșni și instantaneu acvila își trase limba scoțând un țipăt de vuiră văile iar căpitanul îi scăpă din gheare în dreptul turnului cel mai înalt. Din reflex se prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mireasmă scufundat ... Tu, urbea fericită, de-altădat'! Te-am cercetat, prin ani, din când în când, Și te-am aflat același, dormitând, Sub arșiță, sub ploaie, și sub vânt. Punct fix, precum o pajură-n zenit, Cu fontă-n plisc și gheară de granit, Exact ce-ai ignorat te-a nemurit. Oraș uituc, oraș de neuitat, Din care-am fost, pe vremuri, alungat. 18 martie 2012 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Nostalgia / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 718, Anul II
EUGEN DORCESCU, NOSTALGIA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341441_a_342770]
-
la grea răscruce. Cum aș putea, să nu te simt mereu, Prin îngerul ce mă veghează pas de pas? De pe mânia oarbă-mi ridici vălul greu Și scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să nu îngenunchez Înaintea Ta, o, Preabunule Iisuse ? Căci Tu ești umărul de care mă rezem, Ești
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
intitulat ad-hoc „Icsuleasca (adică eu) contra Statului”. Contra statului degeaba pe la geamuri pe sub care miaună mâțe trase de coadă, contra statului acasă duminica dimineața, în timp ce bunii creștini iau calea Bisericii (sau măcar se străduiesc), înfruntând vicisitudinile vremii și ale vremurilor, ghearele pisicii și colții babei, precum și împotriva altor state, dintre care amintim doar pe cele mai celebre și totodată unite ale Americii. Că despre statele de plată ale României nu facem vorbire. Prietenii știu de ce! Ca să potolesc ofuscata, am pledat „nevinovat
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
găsește doar în compania verișoarei sale Armance. Cei doi au parte de o poveste de iubire tumultoasă pentru că ambi consideră iubirea imposibilă. Iar când se regăsesc vitrega viață stă să îi despartă. Drumul inițiatic de la finalul cărții duce eroul în ghearele morții iar mama și iubita se reculeg ca măicuțe. Ce bine ar fi ca și la noi să se mai regăsească iubirea! Însă cum a arătat și Eminescu în scrisorile sale suntem tot mai condamnați la opacizare pentru că am dat
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
mine se adună la taifas țărmul scoicile și turnul de gânduri din fibra singurătății se ridică peste tot în scenografia iubirii mele există iarbă valuri și tropotul hienelor veșnic flămânde tigrul strânge în căciulile găurite ale timpului visurile toate cu ghearele mereu scoase din teaca fierbinte dansează în cele patru direcții ale anotimpurilor spune că zdrențuite se rostogolesc mai ușor printre neîmpliniri jocul lui e fascinant când la final lasă totul și plimbă nisipul din gheare către liziera pădurii nu-i
JOCUL TIGRULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342038_a_343367]
-
ale timpului visurile toate cu ghearele mereu scoase din teaca fierbinte dansează în cele patru direcții ale anotimpurilor spune că zdrențuite se rostogolesc mai ușor printre neîmpliniri jocul lui e fascinant când la final lasă totul și plimbă nisipul din gheare către liziera pădurii nu-i mai doresc privirea îl las să plece mulțumit de grafica pe care o voi înrăma cu propriul meu destin l-am numit de pământ l-am uitat în amfora crăpată de fericire în plin extaz
JOCUL TIGRULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342038_a_343367]
-
Toate Articolele Autorului APOCALIPSA DUPĂ THEODOR RĂPAN sau VOCAȚIA UNIVERSALULUI „Poetul e un saltimbanc rănit/ cu umerii credinței în ispită,/ în roșă cămașă pustiul îmbracă,/ absintul îi este iubită...// Poetul e o salcie pletoasă,/ în apa lui Cuvântul se botează,/ ghearele dimineții bojocii îi rup,/ săgeata din rană-i veghează...// Poetul e un înger tuns chilug,/ noaptea îl știe pe dinafară,/ în sufletul lui e atâta belșug:/ Evanghelie ce nu va să moară...// Poetul e un crocodil sfios,/ ochii săi Moartea
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
pătrundere în noi înșine și depășire a imediatului. Poetul-Mag are nebănuite puteri cu ajutorul cărora păstrează secrete ale unui glas netălmăcit: „Dintr-o oglindă mută argintul se ridică,/ sihastrul cuc oftează în rana lui de pluș,/ dihorul stă la pândă, cu ghearele își face/ pe nicovala serii înfiorat culcuș ... ” Instaurând o nouă dimensiune a actului artistic, Poezia va fi transformată radical și irevesibil: „Ah, cum crește în mine durerea de-a fi,/ durerea spunerii și supunerii prin Cântec/ (ca un juglan sunt
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
voi neamului meu! IMPERATORUL: Palatul Neamului este al meu! CONTELE DRACULA: (aspru) Palatul Neamului este proprietatea poporului român! IMPERATORUL:(cu brațul îndreptat înainte) Puneți mâna pe el! Câțiva bodyguarzi se aruncă asupra contelui, dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă și le sfârtecă pântecele. Sângele țâșnește împroșcându-i pe cei din jur. CONTELE DRACULA:(cu vocea tunătoare) România este regatul meu și după moartea mea! Veți cunoaște Furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! IMPERATORUL :(poruncitor) Să vină
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
și pornește ca o săgeată spre lanțul muntos. EXT. / DRUM ÎN MUNȚI / NOAPTE Mașina condusă de Imperator urcă în serpentine pe șoseaua de pe versantul muntelui. Contele o vede și se apropie de ea. După câteva secunde vulturul o prinde cu ghearele dar nu poate s-o oprească. CONTELE DRACULA: Oprește-te Imperatorule, n-ai nici o șansă de scăpare! IMPERATORUL:(scoate capul pe geamul mașinii) Nimeni nu mă poate înfrânge! CONTELE DRACULA: Ptiu! Ești posedat de diavol! IMPERATORUL: Am să-ți înfig
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
cu linia unei inimi înflăcărate și pe care mâna artistului tatuist* a scrijelit un nume: Gina. Sticlă Goală surprinse instantaneu pe retină reflecția imaginii blitz și-i sări dopul memoriei de familie ce-i eliberă printr-un înghițit în sec, ghearele geloziei. Gina era nevasta lui. Pam-pam ! Gândurile negre îl izbiră în piept cu amintiri din anii de pușcărie ... Eh !!... Care Gină din lume ar aștepta cinci ani să vină el de la mititica ?** - Care mai ești, mă ? - îl trezi Balconistu la
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
în iernile polare/ năucitor avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului, cu ghearele lui de gheață, implacabil, timpul ca o tăcere, sub semnul căruia poeta afirmă: Să n-auzim tăcerile jelind/ Să n-auzim tăcerile murind ( În umbra adevărului). Și pentru mai multă concretețe, continuă: tăceri/ nedescifrate/ întunecau oceanul/ și stâncile alarmate/ se
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
droguri și alcool... Dualismul trup-suflet conduce cu necesitate la distincția dintre viață și existență. Toate animalele au fost înzestrate la facere cu instincte de atac sau apărare, cele mai potrivite speciei din care fac parte, deci toate își apără cu ghearele și cu dinții viața din propriul corp prin uluitorul instinct de conservare, precum și viața urmașilor pe care i-au zămislit prin la fel de uluitorul instinct de perpetuare a speciei. Firește că în familie, ceată, hoardă sau stol, devin dominanți acei indivizi
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață. De cum l-a remarcat pe nea Mitică, Nichita l-a privit îndelung cu ochi scrutători și ageri, căutând să-i pătrundă ființa; s-a apropiat de el
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
cloșcă aflată prin apropiere, punând în seama mea toate intențiile agresive ale lumii înconjurătoare, a sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un pericol imaginar. Știu numai că am țipat până când a venit mama să mă scoată din ghearele ei nemiloase. Când m-am făcut ceva mai mare, mă trimiteau părinții fie cu Joiana la păscut, fie să adun burean pentru hrana ei de seară, fie să o duc dimineața la izlazul comunal pentru păscut, mă luau cu ei
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
îi prinde sub dărâmături pe cei doi tineri. Maia este pusă din nou într-o situație cumplită, aceea de a autentifica după verighetă, moartea fiice ei. Comoara trecută cu eforturi peste cumplitele zile din timpul războiului, scăpată cu dibăcie de ghearele comuniștilor se pierde (sau poate nu) într-o cizmă veche a Brândușei care va fi hărăzită de Dumnezeu pentru nepoata lui Petrică, pe când va crește. Așa cum spuneam, Maia, este un roman în care surprizele se țin la tot pasul, în
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
crucii i-a tulburat parcă și mai tare sufletul. Toate îi mergeau perfect, firma avea profit, angajații erau mulțumiți, familiei nu-i lipsea nimic. Și totuși, avea mereu o nemulțumire, nu se putea bucura de nimic, simțea tot timpul o gheară în suflet. În plus, îl chinuiau de la o vreme niște dureri cumplite de cap, însoțite de puseuri amețitoare de tensiune. Toate analizele erau perfecte, nici un medic nu reușea să afle vreo cauză. A început un tratament pentru reglarea tensiunii, dar
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
cunoaștem, care demonstrează că lumea biologică are la bază lupta pentru supraviețuire, lucru care nu se regăsește în săptămâna creației biblice, unde totul era perfect, intrebarea fiind: când au fost creați prădătorii, de unde s-au ivit sistemul digestiv carnivor, colții, ghearele, masa musculară, etc..?, iar răspunsul venit din partea creaționiștilor fundamentaliști, precum că natura s-a modificat în urmă căderii în păcat nu are nici o susținere logică fără evoluționism (iar un evoluționism plecând de la premisa că viața nu are mai mult de
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
Cum au fost odinioară Pentru Românie Mare! Hai să dăm suflet cu suflet Toți românii de afară Ce ne-am săturat de umblet Și cerșit din țară-n țară! Hai să dăm lacrimi cu lacrimi Să scăpăm de-a urii gheară, De-ale patimilor patimi Pentru plânsa noastră țară! Hai să dăm clopot cu clopot, Glas de doină dulce-amară În al dorurilor clocot Pentru neam și pentru țară! Hai să dăm munte cu munte, Sat cu sat, moară cu moară, Râu
A FI UNIŢI ŞI HAI SĂ DĂM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342246_a_343575]
-
verbe repetate, cât și în poemul scurt. În haiku, el cucerește prin acuratețea și simplitatea desenului caligrafiat", a opinat poetul Gavril Ciuban. Lazăr Năsui, prozator fascinat de stilul jurnal, a prezentat fragmente din cele patru volume ale sale: „Orașul din gheara memoriei”, „Nebunia păianjenului”, „Întoarcerea la Cuhea”și „Pierdut în singurătate”. Inginer de profesie, acesta este preocupat, în scrierile lui, atât de evenimentele de pe mapamond, cât și de trăirile sale interioare sau de derizoriul cotidian, toate filtrate prin propria sensibilitate și
SCRIITORI MARAMUREŞENI, LA O MULTIPLĂ LANSARE DE CARTE de ANCA GOJA în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342248_a_343577]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE Crescute în locul aripilor căzute, sfărâmate cu dălți Ghearele picioarelor răsărite în spate din negre bălți Răscolesc suflet-bucăți cu priviri ascuțite de întuneric Adulmecându-ți cicatrici ... din teritoriu marcat veșnic. Să prind inima între tic-tacul orelor lipsă la inventar Ascunse în vizuina timpului dintr-un plutitor ghețar Învârt minute
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
odihni. Simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă, să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reuși să ajungem în dreptul hotelului ”Paradiso” din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]