1,302 matches
-
Îi adusese tulburarea asta, ca un Început de penitență pentru nesăbuința de odinioară ori ca o iluminare pentru viața de mai departe. Cum să mai dea Însă, după ani, de un fir pe care, Încă de la Început, cineva Îl făcuse ghem, chiar Thomas fiind unul din capete, Înnodat Însă prin regula jocului de celălalt capăt? Thomas nu se gîndea Încă la ceva concret, care să-i potolească, fie și iluzoriu, dorința tot mai nestăvilită de a-și Întîlni măcar doi-trei dintre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani ai tăi. — Așa am să fac ! reușesc în fine să-mi iau un ton vesel. Dar în piept am un ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce frământ. De fapt, cu cât împăturesc și răsucesc mai tare la aluat, cu atât mai rău mă simt. Mintea îmi zboară încontinuu înapoi la acel site. Nu pot să-mi ostoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii mele, exact în clipa în care trenul pornește din stație. — Prea târziu, spune cameramanul pe un ton fatidic. N-o să reușească. Am un ghem prea mare la stomac ca să mai pot vorbi. Tot ce pot să fac e să mă uit la trenul care s-a pus în mișcare și trece prin fața mea vagon după vagon, prinzând tot mai tare viteză... până când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am fi avut în mâini o ață dreaptă și continuă care n-a trebuit descurcată nici deznodată, lucru imposibil în viața mosoarelor și, dacă altă frază de efect ne e permisă, în ghemele vieții. Marta îi spuse tatălui, Să începem cu începutul, și părea că amândoi se vor așeza pe banca de lucru să modeleze păpuși cu degetele deodată agile și exacte, cu vechea iscusință recuperată după o lungă letargie. Simplă greșeală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe veci. — Tarquin, spun, și expir adânc. Vreau să... îți spun ceva. De mult timp vreau să‑ți spun asta. — Da? zice, îndreptându‑și poziția în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să le părăsești. Să nu le ceri mai mult, pentru că altfel vei fi pierdut. Cine cere unui labirint mai mult decît să-l părăsească va rătăci totdeauna prin el. Poate că acest gînd Îți va fi și mai folositor decît ghemul pe care acum trebuie să Începi să-l depeni...) Operă a unui artist anxios, revoltat Împotriva ordinei clasice (cum ni-l arată pe Dedal și statuile umblătoare atribuite de legendă tot lui), labirintul colcăie de Întrebări neformulate. Iată un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a rătăci. Și cine ar Îndrăzni sa mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să spun acest lucru Într-un fel care să nu mai lase loc la nici o Îndoială. Ariadna Prin ghemul de lînă dat de Ariadna lui Tezeu ca să-l depene În labirint, recunoscînd astfel drumul la Întoarcere, dragostea a oferit rațiunii o soluție pentru a ieși din impas. Cel puțin acest adevăr Îl știm sigur CÎnd Ariadna s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există nici o altă speranță, eu sînt acolo. Și pot să fac ceea ce nici vitejia și curajul n-ar izbuti. Tu n-ai Înțeles că oricui ar fi intrat În labirint eu i-aș fi dat ghemul de lină? Pentru că În timp ce soarta ta era să intri În labirint și să omori Minotaurul, a mea e să aștept și să luminez drumul de Întoarcere. Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire. Rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atît de limpede. Din pricina lui oamenii nu vor mai fi atenți la faptul că eu am Înfruntat o primejdie și am salvat Atena de la un tribut sîngeros. Vor vedea În mine numai pe nerecunoscător și vor deplînge lacrimile tale. Un ghem de lînă atîrnă acum În balanță mai mult decît vitejia mea. Și lumea uită că din moment ce m-am slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de autori, dulcissime frater, asta e. Se scotocește în buzunarul pantalonilor de catifea. Scoate un mototol de hârtie subțire, lucioasă. I-l întinde lui Marga. Marga nu observă sau nu vrea să observe, tocmai își șterge ochelarii. Tolea așază, solemn, ghemul de hârtie pe măsuță, lângă pahar. — Ce miroase? Ce dracu’ miroase aici? Iar a făcut bunicuta musaca, te pomenești că iar avem musaca... — Nu miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că firele de roșii erau cam rare și răzlețe. Ce să facă ea să nu mai pară locul așa de pustiu? Luă un snop de bețe de floarea soarelui, înfipse câte unul lângă fiecare fir de roșie, apoi căută un ghem cu ață și le legă cu grijă. Acum parcă arăta mai bine, era mândră de munca ei. Când se întoarse în curte își dădu seama că nu închisese bine poarta de la ocolul rățuștelor iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un ghem și face pe mortul de parcă ar fi pândit de un urs; Ben fixează o sticlă cu bere, în mod intenționat, doar pentru a se feri de privirea mea. Mă uit disperată la Daisy, sperând că se va oferi voluntar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numea Nicolae Iorga pe brăileni. Dar în jocul minții lui Dan Moldoveanu. Aceleași trăiri și aceleași sentimente cu ale autorului, aceleași locuri și miresme, aceleași conflicte, iubiri și răzbunări aprige, spuse însă într-un mod stufos și complicat, ca un ghem compact, căruia nu-i poți găsi capătul firului decât scotocindu-ți adânc memoria. Și asta se află doar la îndemâna unui brăilean. Și atunci, te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
această infirmitate ar fi fost o frază simplă, nu i-ar mai fi fost frică. Dar Mama era omniprezentă și mereu diferită în cartea vieții, încât nu știa de unde să o apuce pentru a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte cu grijă, etichetat ca orice exponat. MAMA! Dar nu putea, și înțelese că orice descifrare e o încifrare și mai mare. Înțelesul se rătăcea devenind neînțeles, neînțelesul o lovea precum ciocanul de lemn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler, piepți, firul era strâns noaptea în ghem, ghemul uriaș devenea a doua zi iar sfert sau jumătate de cămașă, viitorul se întorcea din nou în trecut, tot timpul a câte zile are un an, a câți ani are o zi, a câte secole, un deceniu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler, piepți, firul era strâns noaptea în ghem, ghemul uriaș devenea a doua zi iar sfert sau jumătate de cămașă, viitorul se întorcea din nou în trecut, tot timpul a câte zile are un an, a câți ani are o zi, a câte secole, un deceniu și a câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor Cirus se ivi în toată splendoarea. Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea lacrima interioară, râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei, viața e ca o declarație de dragoste! strigă ea. Cum poți să râzi, eu am crezut! De asta nu se râde, se auzea corul Antic. Să bem din cupa ultimului act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]