1,669 matches
-
pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. Corpul, după ce s-a curbat, s-a făcut moale, alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și latine, amestecate într-un limbaj numai de el înțeles, spre amuzamentul general. S-a uitat țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la picioare, încântat. Din seara aceea, neștiind el pe-atunci înțelesul cuvântului, m-a numit, pocindu-mi numele latin Stilianous, „Anus“, care înseamnă inel, dar și mejeră bătrână sau găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei Îi amintea de o navă eșuată În mijlocul Tibrului, cine știe când. Prova Încerca mândră să se opună cursului fluviului, iar Zero avea impresia că acea navă mergea, ca și el, Împotriva curentului. În zilele cu soare petrecea ore Întregi ghemuit la pupa navei, privind apa ce susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sunt violentă. Tb să mă schimb. Eseul meu i-a plăcut profului. Mi-a dat un optim cu felicitări. A citit cu voce tare fraza mea despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În câte-o cochilie, În loc să ne bage În sicrie. Eu am subliniat k mai există foarte puține tridacne deoarece sunt victime ale braconajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se Întindă În ea. Trebuia să stea așezat ca În clasă, În băncuță. Și, apoi, nu se mai jucaseră În apă de mult timp. Mami se limita la a se ghemui pe pardoseala băii ca să-i poată spăla spatele. Antonio Începu să răscolească prin lenjerie. Pistoalele Îi erau toate acolo. Bernardelli. Mauser. Smith & Wesson. Dar nimic nu era mai bun decât Springfield Armory. Își scoase haina. O puse pe spătarul scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine, avea să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum și cu cine Își petrecuse tati anii aceștia fără ei. Dar nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și de timp: sunt vechi de ani de zile. În verandă, lumina e aprinsă. Cu pereții aceia transparenți pare o cutie de sticlă. Se gândește că trebuie să fie foarte intim și frumos să iei cina acolo. Agentul simplu e ghemuit sub masă. Vrea să-l Întrebe ce dracu’ face acolo, când acela murmură „a omorât-o“. O fată cu părul prins În coadă de cal pe umerii delicați, Într-o bluziță albă de bumbac a echipei AS ESQUILINO, desculță, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fugă după ea, să o tragă jos de pe suportul de rufe, să o urmărească În cutia de sticlă, să se aplece, poate chiar să-i vorbească, și să o ucidă sub masă. Ce simțise? Puișorul sașiu, cu bandaj pe ochi, ghemuit pe divan, cu capul Înclinat pe spătar. Un balon roșu legat la Încheietura mâinii plutește deasupra capului său. Cu o hăinuță absurdă - nepotrivită cu casa modestă și goală. Un smoching negru, deosebit de elegant, cu papion de mătase, desculț și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o pătură plină de sânge. Nimeni nu putea s-o facă să se simtă mai bine. N-o lăsa nici pe Ada să stea cu ea. Nu-l lăsa nici pe Iacob s-o vadă. O săptămână întreagă a stat ghemuită într-un colț al cortului roșu, abia s-a atins de mâncare și a dormit un somn cu fierbințeli și lipsit de vise. Lea i-a iertat vorbele grele și a plâns alături de ea. A încercat s-o tenteze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o transforma într-o prezență atât de sumbră, încât până și copiii începuseră s-o ocolească pe mătușa cea frumoasă. Rahela era complet singură în noaptea ei întunecată. Bilha a simțit tristețea Rahelei și a venit la ea, unde stătea ghemuită între pături. Sora cea mică s-a întins alături de ea și a luat-o în brațe, drăgăstoasă ca o mamă. - Lasă-mă să intru la Iacob în locul tău, i-a șoptit Bilha. Lasă-mă să-ți port un copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timpul travaliului și să sufere cu ea. Din fericire pentru Bilha, nașterea a fost tot atât de rapidă și de ușoară pe cât fusese sarcina de grea. După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul își făcea drum afară. Fețele lor se contorsionau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acum a venit vremea ca eu să-ți arăt ție, a mai zis ea. Bilha m-a luat în brațe, deși eram deja cam mare pentru asta. Brațele ei aproape nu mai puteau să mă cuprindă, dar eram totuși acolo, ghemuită în poala ei, din nou un copil mic, protejat și iubit, iar povestea lui Uttu a început să curgă în urechea mea: - Odată, demult, pe când femeile nu știau să toarcă lâna și să facă haine din ea, oamenii hălăduiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
salvatoarea ei. Prezența ei jalnică n-o fericea pe Lea, iar câteodată își pierdea răbdarea și o repezea, „Du-te la cortul tău”, îi spunea, când Ruti i se împleticea printre picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza lângă ea și se lăsa sărutată și adorată de biata femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a ridicat pe Iacob luându-l de braț și a dat din cap într-o parte și-n alta. Erau prea departe ca să le auzim vorbele, dar i-am văzut pe cei doi bărbați vorbindu-și, mai întâi acolo, ghemuiți la pământ, apoi în picioare. Apoi s-a întâmplat ceva de necrezut. Esau s-a aruncat cu brațele în jurul tatălui meu. Frații mei și-au dus imediat mâinile la pumnalele ascunse pe sub haine. Dar Esau nu voia să-l rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână tunete și fulegere. Supărarea Rebecăi era teribilă. - Vrei să-mi spui că sângele ei a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o maimuță, asta ești. Ți-am spus ce să faci, iar tu nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună în noapte, să vedem ritualul ofrandelor, arse pe un altar așezat sub copacul cel mai înalt. Muzică minunată se auzea de peste tot, cu armonii complicate. Deborele dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau de parcă ar fi fost un singur cap, un singur corp și am înțeles atunci de ce Tabea voia să li se alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile între picioarele unei femei care stătea să nască - chiar și așa mătușa mea strălucea în toată splendoarea ei aurie. Părul îi rămăsese la fel de lucios, iar ochii negri îi sclipeau. Cele două femei s-au măsurat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca o doamnă și nu ca o cerșetoare. Am aprobat din cap, înfricoșată brusc de scena care avea să urmeze. Ce vorbe ar fi trebuit să folosesc cu un frate pe care nu-l văzusem de o viață? M-am ghemuit în baie în timp ce Shery turna apă rece pe mine și m-am întins pe spate când a început să-mi perie și să-mi aranjeze părul. Mă simțeam ca o sclavă care urmează să fie prezentată la parada cumpărătorilor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu mi-a mai bătut tare și nici ochii nu mi s-au mai umplut de lacrimi. Era doar o poveste din trecutul îndepărtat. După ce a ascultat tot, m-a luat în brațe să mă mângâie, iar eu m-am ghemuit acolo, în cuibul de liniște dintre mâinile și inima lui Benia. * * * Benia a fost piatra pe care viața mea s-a așezat cu fermitate, iar Meryt a fost izvorul meu de fericire. Însă prietena mea era mai mare decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză, ghemuit într-un colț, pe un morman de frânghii, am văzut că fumează, fața îi era roșie de vopsea, și se uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii, se proteja de bine, de rău de loviturile pe care i le administra. Faptul că-l Înșela nu era o noutate, dar aici, la Lands’en, și cu un puștan de șaisprezece ani, era monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]