1,781 matches
-
Neîndoielnic, sentimentele ei erau amestecate, ciopârțite și învălmășite. În bucătărie se întunecase. Titus intră pe ușa din spate și se îndreptă spre sobă. Nici nu se uită la noi. Găsi farfuria cu resturile de tocană. Mi-am amintit brusc că Gilbert se afla încă, probabil, la postul lui de afară. L-am chemat pe Titus, care dispăruse în hol cu tocană cu tot, și i-am spus: — Du-te și spune-i lui Gilbert că poate să vină. E lângă turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de tocană. Mi-am amintit brusc că Gilbert se afla încă, probabil, la postul lui de afară. L-am chemat pe Titus, care dispăruse în hol cu tocană cu tot, și i-am spus: — Du-te și spune-i lui Gilbert că poate să vină. E lângă turn, cu mașina. După aceea, încuie ușa din față. I-am mai turnat lui Hartley puțin vin. Liniștea ei resemnată avea acum o notă alarmantă. Se aștepta, oare, ca, până la urmă, să o conduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și am vârât cheia în buzunar. Eram destul de sigur că Ben nu o să se arate în noaptea asta. Dar mă simțeam atât de puternic, încât aproape că nu-mi păsa dacă o să se arate sau nu. L-am auzit pe Gilbert intrând, și văitându-se în gura mare lui Titus, pe urmă am auzit cheia răsucindu-se în broască. Am aprins o lumânare, am tras perdelele, deși afară era încă lumină și o lună uriașă, de culoarea brânzei de Wensleydale. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
purtând lumânarea. Când am ajuns în dreptul scărilor, am văzut o dâră de lumină strecurându-se pe sub ușa odăii din față, unde dormea Titus, și am auzit murmur de glasuri. Am simțit un spasm de gelozie la gândul că Titus și Gilbert zăceau pe jos, tolăniți pe perne, la lumina lumânărilor. Am urcat cu Hartley. I-am arătat camera de baie. Am așteptat-o până a ieșit. Am condus-o apoi în dormitorul meu, dar era limpede că nu voia să doarmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
conta pentru mine înfățișarea ei șleampătă și neajutorată, să-i arăt că iubirea mea titanică ar fi suportat și ciudățenii mai mari. — Hai, bătrânico, i-am spus, scoală-te. Vino jos să luăm micul dejun. Pe urmă îl trimit pe Gilbert la Nibletts să-ți aducă lucrurile. E foarte simplu. Sau, cel puțin, speram să i se pară simplu. Se opinti în sus, apoi se propti în patru labe și, în sfârșit, se ridică, cu greutate, în picioare. Rochia galbenă îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din nou ușa pe dinafară. Nu excludeam posibilitatea ca, după această demonstrație de apatie, s-o apuce nevoia de evadare, să fugă din casă, să dispară printre stânci, să se arunce în mare. Am coborât și l-am găsit pe Gilbert așezat la masa din bucătărie. Când am intrat, s-a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
masa din bucătărie. Când am intrat, s-a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi Gilbert. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi Gilbert. — Vreau să-i duc sus un ceai. Îl preferă cu lapte, cu zahăr? — Nu mai țin minte, răspunse Titus. Am aranjat pe o tavă ceai, lapte și zahăr, pâine, unt și marmeladă. Am dus-o sus, căutând să-i mențin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Încă nu era opt. Mă întrebam când și cum avea să sosească Ben. Mi-am adus aminte, cu oarecare strângere de inimă, că Hartley îmi povestise că-și păstrase revolverul din armată. Am coborât iar în bucătărie ca să dau instrucțiuni. Gilbert mânca ochiuri cu pâine prăjită și roșii la grătar. — Unde-i băiatul? — S-a dus să înoate. Ce face Hartley? — Oh... groaznic. Adică foarte bine. Ascultă. Gilbert, ai putea să te duci afară să stai de veghe? În regulă, termină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și păstrase revolverul din armată. Am coborât iar în bucătărie ca să dau instrucțiuni. Gilbert mânca ochiuri cu pâine prăjită și roșii la grătar. — Unde-i băiatul? — S-a dus să înoate. Ce face Hartley? — Oh... groaznic. Adică foarte bine. Ascultă. Gilbert, ai putea să te duci afară să stai de veghe? În regulă, termină-ți mai întâi micul dejun, o duci bine, nu-i așa? — Ce înțelegi prin „a sta de veghe“? întrebă Gilbert bănuitor. — Pur și simplu să stai, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley? — Oh... groaznic. Adică foarte bine. Ascultă. Gilbert, ai putea să te duci afară să stai de veghe? În regulă, termină-ți mai întâi micul dejun, o duci bine, nu-i așa? — Ce înțelegi prin „a sta de veghe“? întrebă Gilbert bănuitor. — Pur și simplu să stai, sau, dacă preferi, să șezi la capătul digului rutier, și să vii să-mi dai de veste când îl zărești pe el sosind. Dar cum să-l recunosc? După cravaș\? — Nu poate fi confundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un tip bădărănos, un soi de mardeiaș. Eu te iubesc mult, dragule, dar n-am de gând să mă lupt pentru tine. — N-o să existe nici un fel de luptă. Așa sper. — N-am nimic împotrivă să stau în mașină, preciza Gilbert. Stau în mașină, cu ușile încuiate, și pândesc drumul. De îndată ce-l văd, claxonez. Ideea era bună. Foarte bine, dar fii cu ochii-n patru! Am ieșit pe ușa de la bucătărie, am luat-o prin iarbă și am urcat pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dumnezeu știe ce înseamnă, dar accept, cel puțin voi încerca. Îmi întinse mâna, pe care i-am strâns-o, și un moment am rămas acolo, mișcați și stingheriți. După puțin, am auzit de pe drum claxonul puternic și insistent al lui Gilbert. — |sta-i el! Am sărit și am început să cobor stâncile către casă. Titus m-a depășit [i a alergat înaintea mea prin iarbă. Când am ajuns la ușa bucătăriei, Gilbert îl urma pe Titus. — E aici, a venit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
auzit de pe drum claxonul puternic și insistent al lui Gilbert. — |sta-i el! Am sărit și am început să cobor stâncile către casă. Titus m-a depășit [i a alergat înaintea mea prin iarbă. Când am ajuns la ușa bucătăriei, Gilbert îl urma pe Titus. — E aici, a venit pe jos pe drum, s-a oprit la dig, dar când m-a văzut pe mine în mașină și a auzit claxonul, a pornit mai departe. — A trecut de casă? — Da. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe drum, s-a oprit la dig, dar când m-a văzut pe mine în mașină și a auzit claxonul, a pornit mai departe. — A trecut de casă? — Da. Poate că are de gând să vină prin spate, peste stânci. Gilbert părea înspăimântat de-a binelea. Am alergat prin hol și am ieșit pe digul rutier, și de acolo în sus, pe drum. Nici urmă de Ben. Am observat că Gilbert, desigur ca să-și asigure retragerea, își parcase mașina drept de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că are de gând să vină prin spate, peste stânci. Gilbert părea înspăimântat de-a binelea. Am alergat prin hol și am ieșit pe digul rutier, și de acolo în sus, pe drum. Nici urmă de Ben. Am observat că Gilbert, desigur ca să-și asigure retragerea, își parcase mașina drept de-a curmezișul capătului digului, de parcă ar fi intenționat să ridice o baricadă. Fără îndoială, asta era pricina pentru care Ben o pornise mai departe. În timp ce stăteam locului ezitând și privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curmezișul capătului digului, de parcă ar fi intenționat să ridice o baricadă. Fără îndoială, asta era pricina pentru care Ben o pornise mai departe. În timp ce stăteam locului ezitând și privind în jur, l-am auzit pe Titus strigând. Am trecut pe lângă Gilbert, care nu știu ce bâiguia în ușă, și m-am repezit din nou prin bucătărie. Titus se cocoțase în vârful celei mai înalte dintre stânci, și arăta cu mâna. — E acolo, acolo! îl văd! Vine dinspre turn. Nu mai simțeam acum nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creste, până când a ajuns la drum. M-am smuls din transă și m-am întors acasă, cât de repede am putut. Voiam să mă asigur că plecase. Titus, cocoțat încă pe stânca înaltă, a sărit jos și m-a urmat. Gilbert se afla pe pajiște. Amândoi s-au pornit să-mi pună întrebări, dar am trecut pe lângă ei. Au alergat după mine și ne-am pomenit toți trei pe dig; am înaintat până la mașina lui Gilbert, care se afla încă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jos și m-a urmat. Gilbert se afla pe pajiște. Amândoi s-au pornit să-mi pună întrebări, dar am trecut pe lângă ei. Au alergat după mine și ne-am pomenit toți trei pe dig; am înaintat până la mașina lui Gilbert, care se afla încă în aceeași poziție. Ne-am așezat în front în spatele mașinii. Ben venea pe drum, în direcția noastră. Titus i-a aruncat o privire, apoi s-a răsucit pe călcâie și a rămas cu spatele spre drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi făcut reală plăcere să mă culc cu ea, numai că-mi rezista, prin cele mai vagi semne, la cele mai vagi eforturi ale mele de a o dezbrăca. Se frământa din pricină că n-avea farduri, și l-am trimis pe Gilbert în sat să-i cumpere tot ce dorea, după care, s-a fardat în prezența mea. Această concesie făcută vanității mi s-a părut o făgăduință de speranță. Dar continuam să mă tem de ea și pentru ea. Refuzul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcea nici o mișcare? Urzea oare un plan elaborat, sau prefera să se autotortureze prin așteptare, alimentându-și singur furia? E posibil să fi fost speriat de Titus? Curând însă, am încetat să-mi mai pun întrebări. Cât despre Titus și Gilbert, de îndată ce puteau scăpa de Hartley și de mine, se comportau ca și cum ar fi fost în vacanță. Titus nu avea chef să discute despre mama sau despre tatăl lui. Optase împotriva acestor probleme. Înota în fiecare zi, uneori de două sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că-mi purta puțină pică pentru acest lucru, considerându-l ca o capitală neglijare. Îmi formasem ideea că Titus era un personaj mai puțin complex decât îmi făcuse impresia la început; sau, poate că, înfruntat cu grozăviile, alesese calea simplității. Gilbert se arăta mult mai curios și mult mai doritor, din fire, să-mi fie de ajutor (s-a oferit, chiar, să aducă flori în camera lui Hartley), numai că eu îl țineam, pe cât puteam, la distanță. Desigur, îmi era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cumpărăturile în timp ce Titus se prăjea la soare. Dar nu-i îngăduiam să se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i îngăduiam să se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-am poruncit cu strictețe să se ducă să cânte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aibă în chip de public, să-mi arate de ce sunt în stare (toți cântăreții sunt vanitoși), și, desigur, le-ar fi plăcut să petreacă jumătate din noapte urlând cântece și bându-mi vinul. Amândoi beau vârtos și-l trimisesem pe Gilbert la hotelul Raven să reînnoiască provizia de vin.) Dar chiar și de afară, de la distanță, se făceau auziți, atât de puternice le erau glasurile și atât de încântați erau să-și exhibeze, reciproc, talentele. (Hartley nu mi-a pomenit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]