KorAP: Find »[drukola/base=ginere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...90 >

2,232 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

primit subșeful de zilele trecute, cel simpatic și zâmbitor, Ce vă aduce azi la noi, întrebă, Cele trei sute de păpuși sunt gata, am venit să întreb când vreți să le aduc, Când doriți, chiar mâine, Mâine nu știu dacă pot, ginerele meu vine acasă în ziua lui liberă, profită ca să mă ajute să le modelez pe celelalte trei sute, Atunci, poimâine, cât de repede puteți, mi-a venit o idee pe care vreau s-o punem repede în practică, Vă referiți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
favorabil, puține lucruri mi-ar da mai multă satisfacție, credeți-mă. Cipriano Algor dădu vag din cap, cu un gest care putea să însemne și da și nu, neînsemnând poate nimic, apoi spuse, Trebuie să mă duc să-mi iau ginerele. Ieși din subteran, înconjură Centrul și parcă furgoneta în fața ușii serviciului de siguranță. Marçal întârzie mai mult ca de obicei, urcând în furgonetă părea nervos, Bună ziua, tată, spuse, și Cipriano Algor răspunse, Bună ziua, cum ți-a mers săptămâna asta, Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
obosită, dar bine. N-au mai vorbit până la ieșirea din oraș. Doar când au ajuns în dreptul barăcilor, Marçal spuse, Tată, tocmai m-au anunțat c-am fost promovat, de azi sunt gardian rezident al Centrului. Cipriano Algor întoarse capul spre ginere, îl privi de parcă îl vedea pentru prima dată, azi, nu poimâine, nu mâine, azi, a avut dreptate presentimentul. Azi, ce anume, se întrebă, amenințarea care se ascunde în întrebările sondajului, sau cea de acum, împlinită în sfârșit, după ce a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
brusc fără puterea de a hotărî pe care să-l stingă primul. Să dezvăluim, totuși, încă de pe acum, știind că vom dăuna ordinei pe care trebuie s-o respecte evenimentele, că Cipriano Algor nu le va comunica, zilele următoare, nici ginerelui nici fiicei lui, nimic despre neliniștitoarea conversație avută cu subșeful departamentului de achiziții. Va vorbi despre subiect, da, dar mai târziu, când totul se va fi pierdut. Acum nu-i spune ginerelui său decât, Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Algor nu le va comunica, zilele următoare, nici ginerelui nici fiicei lui, nimic despre neliniștitoarea conversație avută cu subșeful departamentului de achiziții. Va vorbi despre subiect, da, dar mai târziu, când totul se va fi pierdut. Acum nu-i spune ginerelui său decât, Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
am văzut apartamentul care mi-a fost destinat, e mai mic decât casa noastră, dar asta se înțelege, oricât de mare ar fi Centrul, spațiul nu e infinit, trebuie raționalizat, Crezi că încăpem cu toții acolo, întrebă olarul dorindu-și ca ginerele să nu-i observe tonul de melancolică ironie care, în ultima clipă, se amestecase în cuvinte, Încăpem, fii fără grijă, pentru o familie ca a noastră apartamentul e suficient, răspunse Marçal, nu va trebui să dormim pe rând. Cipriano Algor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ca o plantă pe care am uitat s-o udăm, moare, se usucă, se ofilește. Când au terminat de mâncat, și înainte ca Marta să se ridice pentru a strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un semnal de alarmă, Niciodată nu ști ce iese când se apucă să gândească. La început m-am gândit, continuă olarul, să mă ajute mâine Marçal cu lucrul la cuptor, Dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cele care până acum n-au reușit să-și afle locul. A doua zi de dimineață, așa cum hotărâseră, Cipriano Algor duse păpușile terminate la Centru. Celelalte erau deja lângă cuptor, așteptându-și rândul. Cipriano Algor se sculase devreme, fiica și ginerele încă mai dormeau, și când, în sfârșit, Marçal și Marta, somnoroși, s-au ivit în ușa bucătăriei, jumătate din treabă era făcută. Au luat micul dejun împreună schimbând fraze de circumstanță, mai vrei cafea, dă-mi pâinea, mai e marmeladă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
vor vorbi despre asta, e o chestiune de politețe, de bun gust, Sper că da, sper că ai dreptate. N-a avut. Când Cipriano Algor, întorcându-se după ce dusese păpușile la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț în jurul umerilor și părea că încearcă s-o consoleze. Cipriano Algor opri furgoneta, Urcați, spuse, nu-l trimise pe Găsit pe bancheta din spate pentru că știa că vor să stea împreună. Marta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
patru de ani, a trecut vârsta mofturilor de copil și mai are încă destul de trăit înainte să vină vremea mofturilor de bătrân. Ce gândește cu adevărat Cipriano Algor e că nu are altă soluție decât să-și însoțească fiica și ginerele, să întâmpine cu calm comentariile ambilor, să-și dea cu părerea dacă i se va cere, în sfârșit, cum se spunea în vechile romane și drame, să bea cupa amărăciunii până la fund. Datorită orei matinale, Marçal găsi un loc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Pentru că, deși credeți contrariul și nu vă mai doriți vasele și păpușile acestui olar, viața mea va fi în continuare legată de Centru, Nu înțeleg, vă rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
olar, viața mea va fi în continuare legată de Centru, Nu înțeleg, vă rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu mă plâng, domnule, E cazul să afirmăm că Centrul scrie drept cu linii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-o, Era ultima ocazie, ia-o ca pe un rămas bun, De ce, Nu am nimic să-ți ofer, sunt o specie pe cale de dispariție, nu am viitor, nu am nici măcar un prezent, Prezent ai, acest moment, această încăpere, fiica și ginerele dumitale care te iau cu ei, acest câine care ți s-a întins la picioare, Dar nu această femeie, N-ai întrebat, Nici nu vreau să întreb, De ce, Repet, pentru că nu am nimic de oferit, Dacă ce-ai spus adineauri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
femei să se mărite cu el dacă nu are mijloace să-și câștige existența, E cazul dumitale, întrebă Isaura, Știi bine că da, olăria s-a închis și eu n-am învățat să fac altceva, Dar vei trăi pe socoteala ginerelui dumitale, N-am altă soluție, Ai putea trăi și din ce-ar câștiga nevasta, Cât timp ar dura iubirea în acest caz, întrebă Cipriano Algor, Nu am lucrat cât am fost căsătorită, am trăit din ce câștiga soțul meu, Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
așezarea în două și, nici mergând nici târându-se, nici alergând nici zburând, parcă visând că vrea să se elibereze de sine însuși, izbindu-se însă tot timpul de propriul lui trup, ajunse pe înălțimea unde furgoneta îl aștepta cu ginerele și fiica. Cerul, înainte, păruse liniștit, dar acum începuse să cadă o ploaie nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
valizele și pachetele la etajul treizeci și patru, până când au deschis ușa apartamentului, până când Marçal a exclamat, Am ajuns, doar atunci a deschis gura ca să emită câteva sunete organizate, totuși nimic personal, se mărgini să repete, cu un mic adaos retoric, fraza ginerelui, E adevărat, am ajuns. La rândul lor, Marta și Marçal vorbiseră puțin în timpul drumului, Singurele cuvinte care merită înregistrate în această poveste, chiar dacă în treacăt, în mod pur accidental, pentru că aveau legătură cu oameni de care abia am auzit vorbindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de pagini de format in-quarto fiecare, care constituie catalogul comercial al Centrului. Evident, Cipriano Algor nu este interesat de articolele expuse, de altfel, cumpărăturile nu sunt de responsabilitatea și competența lui, de asta se ocupă cel care câștigă bani, adică, ginerele, iar apoi fiica lui, care-i administrează și le alege destinația. El merge cu mâinile în buzunare, oprindu-se ici și colo, întrebând drumul pe câte un gardian, totuși, chiar când dă peste el, nu-l întreabă niciodată pe Marçal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
e normal e cel puțin suspect de anormalitate. Marta, care până atunci nu participase la discuție, îi ceru tatălui, Citește ce-ai scris. Cipriano Algor netezi hârtia pe masă și începu să citească, Fiți îndrăzneți, visați. Își privi fiica și ginerele, și cum ei nu păreau dispuși să comenteze, continuă, Trăiți cutezanța de a visa, asta e o variantă a primeia, și acum vin altele, unu, deveniți operaționali, doi, fără a ieși din casă mările sudului la dispoziție, trei, aceasta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și așa, nu i-ar schimba cu alții pentru nimic în lume. Îi spunem tatălui tău, întrebă, Doar în ultima clipă, ca să nu înceapă să se consume și să se învenineze. Cipriano Algor nu află însă că fiica lui și ginerele aveau planuri pentru el. Ziua liberă a lui Marçal a fost anulată, și așa s-a întâmplat și cu colegii săi de tură. În secret absolut, gardienii rezidenți și numai ei, fiind considerați mai demni de încredere, au fost anunțați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
secret. În ciuda vehemenței și îndreptățirii protestului lui, Marçal nu reuși să se convingă. Când, după mai bine de o oră, Cipriano Algor, care de abia își revenise din spaimele trenului fantomă, se întoarse acasă, Marta îl întrebă, Ți-ai văzut ginerele, Nu, nu l-am văzut, Probabil, chiar dacă l-ai fi văzut, nu l-ai fi recunoscut, De ce, A venit să se schimbe, acum face de gardă îmbrăcat civil, E ceva nou, Sunt ordinele pe care le-a primit, Supravegherea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
față de bietul băiat, dacă avea ordine să nu vorbească și le îndeplinea, ar fi trebuit felicitat și nu supus la diferitele și impudicele metode de șantaj sentimental la care familiile sunt atât de pricepute, eu sunt socrul tău, tu ești ginerele meu, povestește-mi totul, Marta avea dreptate, își spuse, noi, Algorii, suntem cam neciopliți. Mâine va lăsa în pace fluviul amazon cu indienii lui cu tot și va parcurge Centrul de la un capăt la altul, trăgând cu urechea la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar fi putut trece de ultima ușă care se închidea în el. Când Cipriano Algor ieși din cameră, mai târziu ca de obicei, ginerele plecase deja la muncă. Încă pe jumătate somnoros, își salută fiica, se așeză să-și ia micul dejun, dar atunci sună telefonul. Marta răspunse și reveni imediat, E pentru dumneata. Inima lui Cipriano Algor tresări cu putere, Pentru mine, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lui Cipriano Algor nu a dus la nici un rezultat, apoi, în timpul prânzului, printr-un soi de acord tacit, nici unul dintre cei trei nu îndrăzni să atingă spinosul subiect al săpăturilor și a ce s-o fi găsit acolo. Socrul și ginerele au ieșit în același timp, Marçal ca să-și reia activitatea de ascultare și spionaj, la fel de infructuoasă, probabil, pe cât fusese pentru amândoi dimineața, și Cipriano Algor ca să întrebe, pentru prima dată, cum se ajungea din interiorul Centrului la departamentul de achiziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nimeni în casă, Nu mă face să pierd timpul, De ce, ți-e teamă c-o să ajungi după șase, Dacă știi unde vreau să mă duc, n-ai nevoie de alte explicații, Cel puțin gândește-te că-i poți crea probleme ginerelui tău, Cum ai spus chiar tu, sunt major și vaccinat, Marçal nu poate fi făcut responsabil de actele mele, Poate că patronii lui vor fi de altă părere, N-o să mă vadă nimeni, și, dacă apare cineva și mă trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cadă pe taburet, își înclină capul deasupra mesei și, fără zgomot, abia se observa tremurul umerilor, începu să plângă, Lasă, tată, și eu am plâns, spuse Marçal. În curând, revenindu-și întrucâtva din emoție, Cipriano Algor își privi în tăcere ginerele, ca și cum, în clipa aceea, doar așa îi putea arăta cât de mult îl respectă, apoi întrebă, Știi ce e aia, Știu, am citit ceva pe vremuri, răspunse Marçal, Și știi că ce e acolo, fiind ce este, nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]