4,520 matches
-
caz. Dacă l-aș omorî, n-aș face ce spune legea și în cazul ăsta aș fi la fel de vinovat ca el, iar toate astea n-ar mai avea sens... Succes! — Succes! Afară îl aștepta Nené Dupré, care-i dădu pușca, gloanțele și binoclul de noapte, explicându-i amănunțit cum se folosește. — Mai ales nu-l îndrepta spre o lumină puternică - îl avertiză. Cu cât e mai întunecată noaptea, cu atât e mai folositor. — Voi francezii o să mă uimiți întotdeauna - recunoscu imohagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
marș cu arma pregătită și cu piedica trasă. Îl mai despărțeau doar ceva mai puțin de doisprezece metri de obiectiv, când, din spatele unei stânci aflate la vreo patru sute de metri în fața lui, țâșni o flacără și, înainte să reacționeze, un glonț de calibru mare îi străpunse inima. Ce-a fost asta? întrebă de îndată Mecanicul. Numărul doi, ce s-a întâmplat? Numărul doi, răspunde! Dar nici de data asta nu primi vreun răspuns. În schimb, la puțin timp, se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță net superioară, a cărei putere depășea orice armată. Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din greșeală, pe întuneric, dar nu-mi explic de ce l-au executat în felul ăsta în plină zi. — Crezi că era grav rănit? — Nu părea. Vorbea normal când, dintr-o dată, ăla care pare a fi șeful i-a tras un glonț în ceafă... Poate că a făcut-o ca să ne acuze pe noi... - spuse Suleiman. — M-am gândit și eu, dar nu asta mă îngrijorează... - observă Gacel. Mă îngrijorează faptul că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să încerce să-l lichideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci gloanțe, armeanul încercă din răsputeri să se controleze, ca să nu le transmită cumva oamenilor săi panica ce se înstăpânise dintr-o dată pe sufletul său. Doar în câteva minute, datorită unei îndrăznețe lovituri cu adevărat neprevăzute, ajunseseră de la o poziție dominantă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și nopțile să se succedă cu o asemenea repeziciune. Un mercenar trase într-o hienă șchioapă și înnebunită, ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura era împotriva lui și trase la rându-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat dantești, fără ca nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice cu puștile, știind că-i depășim ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
directorul cu ministrul, ministrul cu președintele și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la loc, azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se distrează uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac, pac, pac! În marile malaxoare ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la loc, azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se distrează uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac, pac, pac! În marile malaxoare ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un singur țel - uniformitatea totală. Praful din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
putere care le oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor convingeri. Geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram singurul copil în toată casa. La cele două etaje mai locuiau treizeci și trei de familii de bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
folosință zilnică de la Dumnezeu. — De Crăciun, soldații au tăiat cu baioneta părul tuturor femeilor care se numeau Maria. Apoi i-au ordonat pantofarului să pună cleiul la fiert - cât mai repede, dacă se poate, altminteri îi vor țintui limba cu gloanțele de calapod - și să le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra țara. Bărbile le ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind în vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau să neg progresul social pe față. Dar am și eu întrebări. De pildă: toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două ori orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu mai înțeleg nimic din toate astea. Apoi a venit șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu un pistol în mână, dar era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart a orbit, orașul a fost ciuruit de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă nimeni, dar unii dintre noi s-au înșelat. E deja totuna. Așadar, fratele meu a părăsit-o pe Edit, din sentimentalism, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un semn magic, într-un mod rar și invidiat de toată lumea. A avut parte de o moarte pudică, de tipul „de la o clipă la alta“. Trupul cancerul nu i l-a ros, în cap din cărucior nu a căzut, creierul glonțul i l-a pălit. Nici cadavrul pe cer nu i-a plutit. Încă o achiziție de la atelierul Hárász, după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și de ruși, cimitirul catolic unde părinții se ascundeau într-un cavou plin de lume, toate imaginile astea au renăscut fulgerător în realitatea prezentului, în același fel cu mirosul de sânge amestecat cu țipătul celor răniți, căzând sub ploaia de gloanțe. La fel de neașteptat ca împușcăturile a răsărit un om din verdele pădurii, transformat acum în roșul și auriul toamnei. Purta o pușcă modernă în mâna dreaptă și cu stânga ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un semn că nu murise. Ridicase receptorul. Era sora lui, Hanna, din Tel Aviv. Ca și cum ea simțise că fratele ei avea gânduri sinucigașe, prin comunicările secrete ale sufletului. - Feifel, ascultă, ce-i cu tine? - Mă gândesc să-mi trag un glonț în cap! Să termin o dată cu gluma asta proastă care e viața mea! - Ce idiot ești! Ah, Feifel, ce măgar ai devenit! Gândește-te că poate trăim numai o dată și tu vrei să mori! Ești un ingrat, Feifel! - Ce vrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așezat direct în pat, fără comentarii. Edith a căutat imediat rucsacul lui Benedetto. Era fericită, ca în transă, și nu-și putea ascunde bucuria. Dar Beppo era ca lovit de fulger. După câteva minute a dispărut pe ușă, îndreptându-se glonț către tipografie. Se trântise ca un balot pe sofaua albastră. Gândurile i se roteau prin cap ca un vârtej de apă. „Fiul meu m-a trădat!“ bombănea el. „El, inima inimii mele!“ În viață nu mai era nimic în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
găsi în sfârșit determinarea de care avea nevoie pentru a-și îndeplini planul. Lucrurile trebuiau făcute cu hotărâre, exact așa cum făcuse și ea renunțând la el. Calm, hotărât până la nebunie, apăsă în sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și simplu zeița Kaly veghea asupra omului nostru, cu dragostea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
El, cel puțin, nu cunoștea pe nimeni care să fi ieșit la pensie din această meserie, iar dacă Boris ținea la ceva mai mult decât la bani, aceasta era viața lui proprie. Nu intenționa deloc să sfârșească răpus de un glonț, în timp ce se afla în slujba cine știe cărui mafiot ori om de afaceri dubios. Boris nu era un om care să-și sugă de sub unghii, cheltuia destul de mult însă, de la o vreme încoace, începuse să fie frământat de gândul că tinerețea trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]