2,432 matches
-
greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca un zid neregulat. Partea din sus era așternută cu umbra pădurii, care o domină, enormă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
podea și-n văzul Întregii asistențe Îi azvârli ligheanul de cenușă În cap... Ippolit dădu să se apere și se trezi din somn lac de transpirație, cu gura coclită și dureri de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trei ani cu Mike nu era perfectă, dar ajunsese la acel punct din viață când asta trebuia să fie de-ajuns. Dacă recunoașterea avea să vină vreodată, avea să fie abia susurată: la o anumită vârstă, dragostea își pierde ambițiile glorioase și devine prudentă, finită și mică. Era o ușurare să ridice paharul cu sake. Pentru vise, a spus ea. Irene i-a întors un zâmbet hollywoodian sclipitor. Sau pentru eșecuri. Irene ! Credeți-mă, am văzut destule eșecuri la viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Timp de șaisprezece ani, Jina cumpărase cărțile lui Alice din colțuri întunecate și de pe rafturile cele mai de jos ale librăriilor. Comanda câte exemplare își permitea să cumpere ca să crească cifrele de vânzare ale prietenei ei și-i scria recenzii glorioase pe Amazon.com. Citise tot ceea ce scrisese Alice, de la romanele de dragoste la fanteziile și westernurile literare și întotdeauna găsea un motiv de laudă, chiar dacă nu era vorba decât de un rând-două în prima variantă de manuscris sau o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și mascheze grimasele pe care le făcea la fiecare pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puțin el a acționat, când oricine altcineva și-ar fi pierdut speranța. Acum Ahmad a auzit-o pe femeie mișcându-se prin cabană, apoi tăcerea s-a așternut din nou. Situația semăna prea mult cu o scenă de film: apusuri glorioase, peisaje superbe, personaje colerice și pline de curaj care, în orice alt decor, ar fi părut caraghioase. Lui Ahmad îi era rușine să admită că se lăsase sedus de întreaga poveste într-atât încât nici nu mai era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adevăr, el devine telepopor. Mircea, te-ai înfuriat că oamenii joacă întruna la Bingo și că alta decât să țină ochii pe concursuri nu fac, toată ziua decupează etichete, scot capace și le trimit, așteptând izbăvirea de sărăcie în mod glorios. Vine Horia Brenciu și îți scandează numele, într-o duminică seara: „Maricica Acucului, Broșteni 5, Vaslui, a câștigat o sută de mi-li-oa-ne!”... În jurul lui, opt fătuci deghizate în majorete își scutură fundulețele a bucurie trucată sau, mai rău, autentică. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mașinile tovarășilor de la CC în cioburile de la „materialele” nepermise, aduse de unii toași. Să țineți minte de la mine, băi oameni, marșu’ păcii e marș, nu-i bulibășeală. „Amuzant” e că fetele de la școala profesională de pe lângă Liceul de Textile la care glorios lucram (al Filaturii Române de Bumbac, acum Nichita Stănescu, fiindcă a trecut poetul odată pe acolo) s-au pus pe fapte mari. Zdupăiau tufele de partide de sex rapid cu băieții de la Uzina Republica. Dacă le întrebam ce streche le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
abandoneze lupta și să renunțe la victorie. În această ordine de idei, supun atenției cititorilor câteva gânduri personale, ca unul care l-a cunoscut și personal pe Mao Zedong. Mao Zedong s-a ridicat la lupta revoluționară în cele mai glorioase tradiții ale răscoalelor țărănești și războaielor de eliberare de sub dominația imperialistă. Dacă a împrumutat în concepțiile și practicile sale câte ceva din doctrina și experiența bolșevicilor și ale militanților democrați din Vest, a făcut-o numai pe trunchiul idealurilor și valorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
practică a Marilor Puteri, mereu tentate a fi prezente pentru a-și lua partea leului și în stabilirea destinului frustrant al populației din zonă, iar Federația Rusă are nu-i așa? meritul de a duce pe mai departe aceste tradiții glorioase de cuceriri (metehne, în opinia noastră) și totuși triste și condamnabile, din punctul de vedere al omenirii, din vremea când Marile Puteri își împărțeau, fără jenă, globul pământesc ca pe un ciolan. Luând lucrurile, însă, mai în serios, ne întrebăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sultanului, astfel că oamenii se așteptau din gura lui la elogii în versuri față de atitudinea adoptată până atunci de cel ce-i era stăpân. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Dacă și-a adresat discursul „slăvitului coborâtor din glorioasa dinastie nasridă“, el a continuat totuși pe un ton total diferit: „Doamne, îmi dai asigurarea că nu voi primi pedeapsă, amân, dacă voi spune fără înconjur și fără reținere ce gândesc în clipa asta?“ Boabdil a încuviințat dând ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost. O bănuiesc cum că i-a povestit cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ți aminte că atunci când Valens a plecat de la Colonia Agrippinensium în fruntea a patruzeci de mii de soldați, un vultur s-a înălțat sus de tot și a mers multă vreme în fața lor, arătându-le drumul. Același semn a însoțit glorioasa expediție a lui Alexandru cel Mare. Listarius și servitorul strângeau cioburile și resturile de mâncare de pe pardoseală, în timp ce comandantul escortei stătea nemișcat în fața lui Vitellius: — Poruncește și am să mă supun. — Plătește pe cineva să se ducă în celulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nimic nu se întâmplă. În fiecare noapte mor ca Desdemona printre multele perne. Primul lucru pe care l-am făcut ieri de dimineață a fost să încerc s-o uluiesc cu cât de sculată putea fi. Îți dai seama ce glorios a fost totul. Oricum, n-a mers. A trebuit să mă duc să mă piș. Uneori îmi vine să cred că sula mi-e traumatizată de întâmplarea de la operă. Probabil însă că i s-a mai întâmplat ceva. * Stai. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trec pe lângă case mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Cum totu-i glorios... cu niciodată pace... O, toamnă-n foșnet lung șoptește-mi cum se tace... O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un om care avea eternitatea la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns. Sala lui Odin în mitologia nordică, locul unde își au sălaș veșnic cei care au căzut glorios în luptă și unde sunt întâmpinați de bragi și walkirii. Cei care nu ajung în Valhalla merg pe tărâmul morților. în mitologia nordică Yggdrasil este Marele Frasin, Arborele Vieții, Arborele Lumii, aflat în centrul pământului, care unește cele nouă lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce ciudat sună! „Logodnic“. —O, Avery vorbește la telefon cu cineva de la serviciu. Eu Îi tot zic să Închidă - spuse asta tare, ca să audă și el - dar el vorbește Întruna. Tu cum ți-ai petrecut seara? A, o altă seară glorioasă de vineri. Hai să vedem. Eu și Millington ne-am plimbat un pic pe malul râului și un vagabond i-a dat un biscuit, așa că a fost foarte fericită și apoi am venit acasă și sper că am omorât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din Apocalipsă care s-a ridicat pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de la ziua de august, plăcută la soare și 15 la umbră, ci de la arsura sufletelor, de la asprimea faptelor necunoscute. Mini avu o întoarcere spre nesuferitul Rim al Linei, vroi să-i explice; dar victima ei lipsea. Nu avea cui demonstra glorios schimbul dintre idei și lucruri, prin mijloace, desigur, necunoscute, dar a căror evidență era familiară lui Mini, cum ne sunt familiare atâtea fenomene naturale, mai nainte ca legile lor să fie probate. Acea uscăciune a sufletelor era azi un ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei mărețe și care îi da virtutea aleasă a umiiinții. Dar măsura supremă, pe care o putea atinge, nu era mândria de a se identifica cu un strat superior al vieței, era starea aceea când ea, Mini, nu mai era glorios înglobată în substanța ultimului strat luminos, ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele Mari. Bătălia de la Hastings. Magna Carta. Glorioasa Revoluție și Războiul lui Jenkins. Cunoștințele sale de gramatică latină, sunt excelente. În schimbul acestor învățături el îi aduce pastorului subiecți fotografici. Procedura este aceeași. Spune-le că nu-i plătesc, zice el, dar o va face, dacă subiecții aparțin unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă viața l-a învățat ceva, a fost faptul că uneori, credința este facultativă. Încalecă pe roata din spate și după un moment îi lasă în urmă pe urmăritorii săi, cu brațele în jurul obiectul dorințelor sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și caritate sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]