2,459 matches
-
fără popă și fără biserică... Acolo pesemne și oamenii îs altfel. La noi horă nu se face... Când eram băiețandru, am trăit și în alte părți de lume și știu că făceau gospodarii hori... Da’ la noi nici nu sunt gospodari... Aici trăiești așa... cum dă Dumnezeu. Și dă, și ea-i un suflet... dorește și ea să-și petreacă tinerețile. Da’ aici în bordei la mine ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
albul ochilor și clătină din cap. —Cumplit! - Moșii și vite, și multă argățime... și curți mari la Avrămeni. Ș-a avut el cinci băieți și patru fete... Și la toți le-a dat zestre câte o moșie. - Da’ era strașnic gospodar cuconu Iordache. Era un om mare, cu mustața groasă... Toată lumea se temea de el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne că ist tânăr a-nvățat de la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a putut veni în fire; după aceea lumina tristă care se strecura pe la fundul bordeiului luci limpede în ochii lui căzuți... Toate aceste întâmplări, de pe când erau pustii întinderile de la Prut, mi le-a povestit nu de multă vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi de vară în satul unde era el județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu, îmi povesti întâmplările vieții la curtea boierului Jor Avrămeanu. Îmi spuse toate, îmi vorbi și despre prăpăstioasa noapte când era să moară și despre suferințile lui care s-au prelungit până în primăvară. Dar în primăvară, îmi zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe drumul de dinaintea porților veneau oameni de la muncă - și câțiva flăcăi cântau, și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la deal; pe urmă și acelea au rămas pustii ș-au căzut, și alți boieri au făcut așezare de cărămidă în colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un semn că ne-am pierdut de mult sufletul de țărani, de oameni ai muncii, de robi ai muncii. Încet, încet (oare numai jumătatea de veac comunistă a fost de vină?), ne-am transformat în chiulăi cu mari veleități de gospodari, de oameni rostuiți. Satele noastre sunt dovadă. Cartierele în care locuim sunt dovadă. Viețile pe care le ducem sunt superbele dovezi ale traiului din nimic și pentru nimic pe care îl ducem. Orice prilej de a nu munci este bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am culcat În casa unui gospodar. În timp ce Încercam din nou să-l reconstitui pe Mușu din micile gesturi, m-am gândit că Într-adevăr trupul nostru nu e decât o mașină cu care Încercăm să țesem, din tot felul de fire fără legătură, cuvinte, relații, Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină“ etc. Nu-i nimic dacă cititorul e derutat. Asta ajută la Înțelegerea mesajului. În ograda gospodarului la care e cantonat Bobocică ne putem imagina și un alt paradis decât cel al vorbelor lui: dimineața, după ce am luat cafeaua, ni s-a mai dat și câte o cană de lapte de către gazdă, dar laptele nu era bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și uite-așa, Joacă și nu te lăsa!” Veselia generală fu întreruptă pe neașteptate. Cu toții ascultau atenți. În pragul casei se auzeau pocnete de bici și sunetul buhaiului, împreună cu plugușorul cântat de o ceată de oameni mari. Era timpul când gospodarii porneau cu uratul pe la rude, pe la vecini, să se bucure împreună de sărbătoarea Anului Nou. Mama și tata i-au invitat pe oaspeți în casă, erau surorile tatei cu familiile lor, împreună cu bunicii. Bine ați venit, de când vă așteptăm! Bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe crenguță și-i spuse cu ton poruncitor: Crenguță, dă-mă huța! Indignată de îndrăzneala vrăbiuței, crenguța îi spuse: Nu vreau! Dacă nu vrei, chem toporul să te taie, spuse răutăcioasă vrăbiuța și porni în zbor grăbit către curtea unui gospodar, intră în magazia de unelte a acestuia și spuse poruncitor: Toporule, hai să tai crenguța! De ce? întrebă toporul nedumerit. Pentru că nu vrea să mă dea huța. Nu tai eu o crenguță numai pentru atâta lucru! Atunci o să chem focul să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spuse poruncitor: Toporule, hai să tai crenguța! De ce? întrebă toporul nedumerit. Pentru că nu vrea să mă dea huța. Nu tai eu o crenguță numai pentru atâta lucru! Atunci o să chem focul să ți ardă coada! și zbură în grădina altui gospodar care începuse curățenia de primăvară și aprinsese focul pentru a arde ierburile uscate din grădină. Focule, hai să arzi coada toporului! strigă vrăbiuța. De ce să ard coada toporului? întrebă focul. Pentru că nu vrea să taie crenguța care nu vrea să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
arde ierburile uscate din grădină. Focule, hai să arzi coada toporului! strigă vrăbiuța. De ce să ard coada toporului? întrebă focul. Pentru că nu vrea să taie crenguța care nu vrea să mă dea huța. Nu fac eu asemenea ispravă! Acum toți gospodarii au nevoie de unelte pentru a-și curăța și însămânța grădinile. Atunci, am să chem apa să te stingă, spuse vrăbiuța, îmbufnată că nimeni nu-i dădea dreptate. Zbură către un pârâu învolburat a cărui undă se îmbogățise cu apa
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
2 veniți din Lătăi: (ținutul Botoșani), câte unul din Codăești (ținutul Vaslui), Ceplenița, Roman și Sârca, precum și un altul „...din loc niștiut vinit și aice trăitor”<footnote Ibidem, p.34r-35r. footnote>, iar în odăile Arama și Huc se aflau 7 „gospodari” (birnici, n.ns.) și 7 căpătăieri, unii veniți din Borșa, Ceplenița, Crivești, Todirești sau Târgu Frumos<footnote Ibidem, p. 41v, 42r. footnote>. Mai numeroși erau căpătăierii; o parte din ei înscriși la bir în Belcești, iar alții în târgurile și
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
de stat de a crește în permanență numărul de birnici - categoria fiscală cea mai importantă din lumea satelor - care, potrivit tăbliței din anul 1851, proveneau din foștii căpătăieri, burlaci (tinerii necăsătoriți, n.ns), „...buni în toată starea...socotindu-să ca chiar gospodari”<footnote Ibidem, f. 34v-35r. footnote> și însurăței, cum erau numiți tinerii căsătoriți, care într-un interval scurt de timp, de numai 6 ani, însumau, în satul Belcești, un număr de 101 noi plătitori de bir<footnote Ibidem, f.34r-37r. footnote
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
memoria sa distrugerile de ieri, neamul nostru se va distruge lent. Asistăm la un exod de valori, care înseamnă ruină pentru cei rămași. Revenind iarăși la vânzarea și înstrăinarea pământului românesc, bătrânii spuneau că pământul e viață și diadema frunții gospodarului și temeiul existenței sale. Să nu uităm că, din pământ și munca pământului am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la tunul meu erau târgoveți. Așa că... Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc dihania asta de tun. Hai, că la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știu de cai și omul care trebuia să aibă grijă de ei. Am răspuns scurt: „Să trăiți, domnule căpitan! Nu știu”. „Dacă în această noapte omul și caii nu apar în cazarmă, mâine dimineață, împreună cu camaradul de lângă tine, duceți boii gospodarului, împreună cu doi saci plini cu ovăz și mulțumirile noastre pentru bunătatea lui. Apoi îl căutați pe dezertor... Acum băgați tunul la adăpost, dați boii în primire omului de la grajduri cu ordin ca mâine dimineață să arate ca nou născuți și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unitate” - ne-am plâns noi. „Cel mai rău lucru e să vi-l rețină la poartă. Dar dacă o să le explicați de unde îl aveți, n-are să fie nici o supărare” - a vorbit omul, care făcuse și războiul. ― Cum îl chema pe gospodar? ― Moș Dumitru. Atât mai țin minte. Strașnici oameni! ― Și ați găsit dezertorul? ― Stați să vedeți. Ne-am luat rămas bun de la oameni și am pornit așa într-o doară pe malul pârâului în sus. Nu ne grăbeam. La plecare, nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sat hăt departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din ceea parte de sat ar fi găsit doi cai păscând în lucerna din fundul grădinii lui. Și-a dat seama că sunt de la armată și mi-a spus că are să-i ducă la stăpânii lor.> <Cum îl cheamă pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]