2,083 matches
-
epic și despre caracterul improvizatoric al unor genuri folclorice. Ca și D. Caracostea mai târziu, B. vorbește despre „un material” sud-est european și despre o formă românească în folclorul autohton. SCRIERI: Istoria școalelor centrale române greco-ortodoxe din Brașov, Brașov, 1902; Grăiește marea, București, 1922. Culegeri: Doine și strigături din Ardeal, I-II, București, 1885 (în colaborare cu Jan Urban Jarník); ed. îngr. C. Ciuchindel, pref. Ovidiu Papadima, București, 1961; ed. îngr. și introd. Adrian Fochi, București, 1968; Cincizeci de colinde, Brașov
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un muscal! [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer îi natural Și ne-ai zis să spunem toate așa precum se grăiește, Ș-apoi tot eu îs de vină? [ANA] Natural, nu mojicește. Spune tu, Bibi... [BIBI] Mămucă, eu știu tocmai cum e-n carte. [ANA] Și așa se și cuvine; spune, Bibi, mai departe. {EminescuOpVIII 336} [BIBI] Cum Achil și Agamemnon
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale [... ]. ["S-A DEZVOLTAT O LITERATURĂ... "] 2264 S-a dezvoltat o literatură în limba țării, care trăia în gura și în spiritul poporului. Aiurea limba claselor culte era atât de deosebită de cea grăită de popor încît literatura familiară clasei de sus era cu totul inaccesibilă claselor de jos. Urmarea naturală a fost lipsa de circulație a caracterului și științei în toate clasele corpului social, cari nu sânt deosebite la cel cult și la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
3. Somnul malefic Și de lume ei [Dumnezeu și sfinții] vorbiau De Sân-Petru pomeniau. Nici cuvântul nu-l gătară Sân-Petru se arătară. Cu paharul i-a întins însă Petru n-a primit Că el a fost necăjit. Dumnezeu din graiu grăi : - Ce ești, Petre, necăjit ? Și Sân-Petru răspundea - Doamne, Dumnezeul mieu, Am scăpat de-am adurmit Iuda cheia mi-a furat Și în rai că s-a băgat (12, p. 87). Cu toate că este vorba de un motiv auxiliar, mă voi opri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le numea Dimitrie Cantemir (28, p. 22). Cam acesta ar fi „portretul-robot” al lui Iuda și este firesc ca nu numai oamenii, dar și zeii să se teamă de dezlănțuirea acestei uriașe forțe malefice. 5. Demonofobia zeilor Dumnezeu din grai grăia : - Cari din sfinți se va afla Lucrurile-a le-nturna ? Atunci sfinții au tăcut, Că de Iuda s-au temut (12, p. 87). La prima vedere, și acest motiv al sfinților înfricoșați pare a fi un simplu artificiu epic, menit să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în descântece pentru a nimici cu fulgerul său pe demonul bolii (13, p. 79). Și tot el, iată, este desemnat să-l înfrunte pe Iuda și să restabilească, la schimbarea anilor, ordinea cosmică : Apoi Ilie-a venit, Către Domnul a grăit : - Doamne, Dumnezeul mieu, Dă-mi mie, ce-oiu cere eu ! Dumnezeu din graiu grăia : - Mergi, alege-ți tot p-ales ! Și Ilie și-a ales Trăsnet, fulger tot p-ales (12, p. 87). Ilie se înfățișează la Dumnezeu cerându-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și tot el, iată, este desemnat să-l înfrunte pe Iuda și să restabilească, la schimbarea anilor, ordinea cosmică : Apoi Ilie-a venit, Către Domnul a grăit : - Doamne, Dumnezeul mieu, Dă-mi mie, ce-oiu cere eu ! Dumnezeu din graiu grăia : - Mergi, alege-ți tot p-ales ! Și Ilie și-a ales Trăsnet, fulger tot p-ales (12, p. 87). Ilie se înfățișează la Dumnezeu cerându-i armele, la fel cum, în basmele românești, eroul-prinț îi cere tatălui-împărat armele și calul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
afunădându-se”) și sfântul îl blagoslovește : „Să fii la toate beséricile de lumină și oamenilor de spasenie”. Sisinie îl scoate pe drac din fundul mării, îl bate și-l obligă să-i dea înapoi copiii Melintiei. Și acolo unde „ruga aceasta grăi-se-va și numele tău [Sisinie] pomeni-se-va, acolo dracul să nu-l acopere [= să nu ajungă]” (40, p. 221). Scris sau recitat, se credea că acest text-amuletă avea valențe apotropaice, ținând departe de lehuze și de copiii mici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca năsipul cel de pre lângă mare. Și să înmulți învățătura lui Solomon foarte, mai mult decât mintea tuturor oamenilor vechi și mai mult decât toți înțelepții Egiptului... și se făcu numele lui întru toate limbilie [= popoarele] împrejur. Și au grăit Solomon 3.000 de pilde și cinci mii de cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
foarte, mai mult decât mintea tuturor oamenilor vechi și mai mult decât toți înțelepții Egiptului... și se făcu numele lui întru toate limbilie [= popoarele] împrejur. Și au grăit Solomon 3.000 de pilde și cinci mii de cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și pentru târâtoare și pentru pești. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întru toate limbilie [= popoarele] împrejur. Și au grăit Solomon 3.000 de pilde și cinci mii de cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și pentru târâtoare și pentru pești. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea lui Solomon și luo daruri de la toți împărații pământului câți auzeau înțelepciunea lui (III Regi, IV, 29-34 ; cf. 28, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
câți auzeau înțelepciunea lui (III Regi, IV, 29-34 ; cf. 28, p. 91). Analog sunt prezentate lucrurile și într-un alt text biblic, atribuit de data aceasta chiar regelui iudeu : înțelepciunea lui Solomon, VII, 17-21. Deci, conform textelor canonice, Solomon a grăit și nu a scris, iar „noroadele” auzeau și nu citeau. Totuși, în Talmud (Tractat Pesachim, 56a, Berachoth, 10b ; cf. 102, p. 224) se spune că Solomon este autorul unei „cărți de doftorii”, abrogată și arsă ulterior de împăratul Iudeei, Iezechia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
datând din 1601, prelucrată și publicată în Germania două secole mai târziu -, fecioara este cea care îl leagă pe balaur, cu propriul ei brâu, dar eroul este cel care îl duce legat în cetatea în centrul căreia îl va sacrifica : Grăi fecioarei bunul glas : „Sleit balauru-a rămas. De el n-ai teamă-i doborât, Și pune-i brâul tău la gât”. Sân-Gheorghe-apoi de lațul său îl trase ca pe-un blând dulău. Prin târg îl duseră astfel, Mic-mare, toți fugeau de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
meritul. [16 mai 1882] ["SE ZICE CĂ PREA DĂM"] Se zice că prea dăm gură de lup onorabililor adversari și că în scrierea noastră nu se observă acele dresuri si cochetării stilistice prin cari strălucesc învățații "Romînului". Gura păcătoșilor adevăr grăiește. Nu alegem vorbele după cum îndulcesc sau înăspresc lucrul, ci după cum acopăr mai exact ideea noastră. Vorba nu e decât o unealtă pentru a esprima o gândire, un signal pe care-l dă unul pentru a trezi în capul celuilalt, identic
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi despărțirea ei bisericească de greci, ceea ce-au făcut bulgarii, ceea ce au făcut românii din Banat și granița militară. Biserica răsăriteană e națională; ea nu numai admite, comandă chiar ca serviciul în biserică să se facă în limba grăită de popor. E, o constatăm cu durere, o rușine ca în suta a nouăsprezecea membrii unui popor de douăsprezece milioane aproape să fie siliți, sub un guvern negrecesc, de-a întrebuința în școală și biserică limba unui stat străin și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
slugă cu credință. Dar stăpânul e stăpân pe mine fizic, pe puterea mea fizică, pe viața mea fizică cel mult; nu e stăpân pe sufletul meu, care este a lui Dumnezeu, nu pe limba mea, care e limba în care grăiește sufletul meu. Neplăcut ca împ [ăratul ] le-a pus vataf pe ungur. Rom[înul ] va zice: Frate, iartă, dar nu sunt stăpân pe puterea mea, ci numai pe sufletul meu. Te iubesc și totuși dau în tine. Italiani, bosniaci. ["ARE
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o clipă în locul Tău și să deslușesc ce îi rezervă viața acestei fiare. ― Poate sunt iritat de stupiditatea unora dintre novicii mei, rosti calm Abatele. ― Politica e un dat de la Dumnezeu! Până și ateii Universului civilizat acceptă asta. ― Amin! Adevărat grăiești. Sfântul Augustin din Hippona spunea asta. Doar că un conducător politic trebuie să fie legitim, pe de o parte în fața propriilor electori, fiindcă poate și vrea să îi conducă, și pe de altă parte în fața lui Dumnezeu. Și ce conducător
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mine să fiu conducător. ― E normal și e chiar bine. Nici un șef nu poate să dea măsura adevăratelor sale calități fără oameni care să îi pună la îndoială deciziile. E foarte bine că nu te-ai transformat într-un zeu... Grăind către incestuosul Villcor, Sfântul Augustin cel Nou a spus: Iar minciuna vă va însoți de-a pururi, căci ea nu va mai fi un păcat, ci doar alinare a sufletelor pierdute, binecuvântare pentru păcătoși și izvor de viață lungă și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se întoarse brusc spre Zuul - Ce vrei să spui? - Părinți nu uită niciodată nimic. Ei aduc bine aminte războiul dintre ei. Tocmai de aceea nu apărut alți Părinți. Fiindcă amintiri sunt. - la aminte, Maestre, hohoti Bella. Vezi că mititelul ăsta grăiește cu înțelepciunea veacurilor. Și spune cu cuvinte mult mai puține tot ceea ce încercai să-mi zici tu. Hai să mergem! - Unde? se miră N'Gai Loon. - La suprafață. Trebuie să începem mutarea femeilor și copiilor și apoi să ne îmbarcăm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-mi nemărginire murmură în gând Abatele, dimpreună cu Isidor. - ... iar faptul că te cheamă Augustin, ca pe un discipol drag, e Întâia Mea lucrare. A două să fie o Abație pe care să o clădești chiar în acest loc! a grăit Domnul. Și, în timp ce novicele depăna cu voce egală Întemeierea, primul capitol al Revelațiilor, Abatele își îngădui să mediteze la această istorie. În anii care trecuseră de la moartea Sfântului Augustin, Abația devenise un pilon important al Regatului Celor o Mie de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p. 225 footnote>. Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a treia, cap. 3, în Filocalia, vol. IV, p. 26 footnote>”, astfel, singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
și i-a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii să cheme numele lui YHWH.” (t.n.) Pe de altă parte, tradiția sacerdotala vorbește despre Moise ca fiind primul căruia i-a fost dat să cunoască acest nume: „Apoi a grăit Dumnezeu (’Elohm) cu Moise și i-a zis: «Eu sunt YHWH. Și m-am arătat lui Abraham, lui Isaac și lui Iacob că Dumnezeu Atotputernic (’Pl -Šaddai), iar cu numele meu de YHWH nu m-am făcut cunoscut lor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]