2,243 matches
-
regale un caracter de locuință intimă și familiară. Stilul este acela al Renașterii germane de secol XVI cu mare bogăție de decoruri. Castelul Peleș este decorat printre altele cu ferestre mari, “cu galerii încântătoare pe câte patru laturele cu grilaje grațioase de fier făurit ca podoabă pe la ferești”.<footnote Léo Bachelin, op. cit., p. 11 footnote> Dar ceea ce uimește este fericita întrebuințare a lemnului. Predilecția Regelui pentru lemnăria sculptată se manifestă la Castelul Peleș, care este creația lui personală, mai mult decât
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Deleanu. Tipologia feminină e sugerată prin punerea în contrast a două imagini ale feminității: Olguța e un personaj-sinteză, asociind inefabilul și statuarul frumuseții feminine de tip clasic cu spiritul lucid, disociativ al femeii moderne, în timp ce Monica va întruchipa, într-un grațios tablou paseist, acel gen de eroină întâlnit în literatura patriarhal idilică. Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale amorului corupt. Presa vremii și o mare parte a criticii au
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
în care nu există decât caractere „simpatice”, un mediu social de stricte și consimțite ierarhii, cu oameni care cultivă deliciile sentimentului, prinși exclusiv în momentele lor de destindere, în lungi și fericite vacanțe, Ionel Teodoreanu este un pictor de scene grațioase, creatorul unui adevărat „rococo” moldovenesc, rămas până mai târziu lumea caracteristică a romanelor sale. TUDOR VIANU În literatura română lui Ionel Teodoreanu îi revine un important merit. El este unul din acei scriitori care plasează în însuși miezul psihologic al
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
a amestecat treizeci de ani; / o mână care ar putea fi chiar a ta», a spus tatăl meu strâmbându-se ușor / din pricina ceaiului prea fierbinte” ( Ce i-am spus tatălui meu când l-am întrebat ce este aceea o sinucidere grațioasă și migăloasă). Culegerea Amurgul nobililor (1998) cuprinde interviuri cu descendenți ai unor familii aristocratice. SCRIERI: Poeme provinciale, București, 1990; Un lucru peste puterile tale, București, 1993; Amurgul nobililor, București, 1998; Tata nu evoluează, București, 2003. Repere bibliografice: Horia Gârbea, „Poeme
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și se manifestă ca un colorist și un artist al miniaturii (Sfârșit de vară). Un zâmbet abia schițat se simte în fiecare vers, dar autoironia, cenzura lirică nu acționează
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și să contureze siluete grațioase, cum ar fi o tânără de la țară, „proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la a cărei apariție „Se-nflăcărează macii, simțindu-i pașii goi. Livezile se-apleacă spre ea cu ramuri grele / Și vântul răsuflarea
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în poezia patriotică sau în aceea
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
apel și la elemente de figurație decadentă: cabarete verlainiene, dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a coapselor”. Indiferent din ce spații, din ce repere existențiale și-ar culege materialul figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de o artificialitate stridentă ori rime forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
cu el, iar cel exclus va fi, în cele din urmă, șeful abuziv. Dreptatea învinge, în conformitate cu tendința literaturii promovate în epocă. Pasul de cadril (1980) este povestea unei iubiri chinuite, amânate, între doi tineri ale căror sentimente evoluează între dramatismul grațios și incertitudinea nostalgică. Publicat în 1989, romanul autobiografic Prins în capcană aduce critici acerbe Occidentului și laudă sistemul politic și social din țară. Protagonistul, nu altul decât autorul, se simte atras de mirajul Occidentului, acolo unde inițial crede că ar
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
fără să cadă sub limitele artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar similitudinile merg
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu situații confuze, poemul Miriță, ultima construcție de proporții a lui Z., impresionează prin vigoarea unor situații spectaculoase, ca aceea a confruntării armate din episodul Lupta, descrisă în manieră homerică. În schimb, pastelurile, portretele, idilele se înfăptuiesc doar în marginile grațiosului, unele chiar lezează simțul estetic prin neologisme șăgalnice și, nu rareori, printr-o tentă de mievrerie. Versurile meditative nu evită truismul, eroticele au un aer convențional, afectat madrigalesc și epigonic. Simplificând, autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură, foarte sigur articulate, sunt prinse frânturi de peisaj sau încrustate gânduri prin care trece o simțire vibratilă: „O linie albastră, o suprafață verde / și-o gamă măiestrită în
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
basm și de aramă”. Dacă volumul de debut se menține în toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
apa răcoroasă a pârâului cristalin se aude clipocitul apei curgând și foșnetul frunzelor în adierea vântului zboară spre o panseluță catifelată o albină cu aripi de borangic în oglinda domol mișcătoare a apei se oglindește bătrâna salcie ciocârlia se leagănă grațioasă pe un fir de grâu cireșii se aprind din nou și ne dăruiesc cercei aromați și gustoși după deal, dintr-un tezaur țîșnesc săgeți de aur miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineții de august un pârâiaș tăcut curge
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-i fi servit lui Ulise ca dascăl de înțelepciune. Dar nu avea nici când și nici cum să-l fi școlit pe aventurierul ei soț, care a lipsit de acasă cel puțin două decenii. Nausicaa este, în poem, o ființă grațioasă semănând cu Beatrice; dar n-a stârnit în inima laertianului furtuni dantești, fiind o simplă „piesă de decor” în feeria destinului. Nici un exeget homeric nu i-a putut decripta semnificații formative blândei Nausicaa. Circe, vrăjitoarea cu farmece neliniștitoare, cu care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Splendoarea lumii pe zilele de soare / Pe trandafirii rozalii, sublimi, / Pudră căzând în marmore ușoare, / În muguri răcoroși de heruvimi”), iar realul este adesea transfigurat într-o manieră prin care prozaicul capătă farmec. Ultimele scrisori (1976), Cogitatum (1984) conțin versuri grațioase, cu accent pe decorativ, ca și placheta Transparențe (1997). Eul liric caută răspuns la neliniștile privind existența, cum se întâmplă în Privesc în golul cel despărțitor: „Privesc în gol și golul e totul, / Doar lovituri de umbră și culoare, / Iluzii
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
o atitudine contestatară, al cărei dramatism e sublimat metaforic. De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-o delicată și grațioasă caligrafie imagistică (Ziua lacrimei), ca și la pastelul ingenios și rafinat. SCRIERI: Întâlniri cu peștera, Cluj-Napoca, 1979; Arcul voltaic, București, 1986; Chei și defilee în Munții Apuseni, Cluj-Napoca, 1988; Jocul cu umbra, Cluj-Napoca, 1994; Starea de labirint, Cluj-Napoca, 1995; Geografia
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
așadar, o incompatibilitate funciară la mijloc și, din această cauză, pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu și frivola Grazia-Maria nu poate să dureze. Două schițe psihologice se observă aici: una este aceea a gelosului metodic, alta este aceea a femeii inconștiente, grațios amorale. A iubi înseamnă pentru Grazia-Maria a exista. Plăcerea prozatorului de a specula în jurul unei teme dificile (manifestările erosului) se vede numaidecât. După generația lui G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, P. rămâne istoricul literar cel mai temeinic pe
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate Magdalenei și ale proiectelor de arii pentru „Văpăi vesperale”, anexat romanului Cenușa din ornic (1988): reverii, fantezii, divagații grațios meditative, cu figurație de basm, geografie exotică, mitologie greacă și biblică ori cu gingășii caligrafiate atent. Fatalmente datate, eseurile din Biletul la control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
inspirație mai liberă, o anume detașare de obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
epigon. Cartea e un soi de monografie a Miorcanilor, mai exact o colecție de gravuri și stampe reprezentând oameni și peisaje. Poeziile, fiecare numai de două strofe, sunt construite cerebral, manierismul, prețiozitatea, carența vibrației fiind manifeste. Nu lipsesc totuși imaginile grațioase, miniaturile executate cu gingășie și umor. Unele par niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc. P. este un tradiționalist tonic și cuminte, rafinat în expresie, echilibrat, decent. Poezia lui îmbracă, deseori parodic, modernisme grațioase și livrești, tocmai pentru a potența chemarea istoriei și a pământului: „Mă dor părinții care nu-s decât / niște țărani așa ca toți țăranii / ce-n viața lor nu s-au luat de gât / decât cu greutățile și anii. // Mă
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
plăcerea pe care o avem anunțând și colaborarea ilustrului nostru învățat, dl. profesor Vasile Pârvan, apoi înaltă cinste pe care ne-a făcut-o marea noastră regina, publicând articolele în revistă noastră, ca și articolele promise, în afară de cel apărut, ale grațioasei principese Ileana, toate acestea au făcut din publicația noastră cea mai autorizată tribuna a sufletului și a culturii românești.” Dovedindu-se, într-adevăr, o tribuna culturală, în jurul revistei s-au grupat mulți scriitori de renume. În paginile de poezie apar
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
și Firul de păr alb, R.-L. propune o poezie stenică de factură clasică (prin tehnica prozodică și motive), exprimând trăirile unui eu în care se reflectă frumusețea lumii și a existenței. Prospețimea unei lumi proiectate în imagini luminoase, limpezi, grațioase, urmând să surprindă ipostazele unor anotimpuri încântătoare, cu note din Coșbuc și Pillat, angajează un discurs liric vibrând de un bine temperat entuziasm, de încântare pentru spectacolul naturii, ingenios personificată, și pentru sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]