1,250 matches
-
de lemn, cu întăriruri de metal, și lespezile de la intrare te lasă să bănuiești măreția procesiunilor care aveau loc aici înainte de venirea turcilor. Înlăuntru, o imensă schelă. Pe ziduri, în locul frescelor bizantine, fragmente din Coran. Doar cupola impunătoare îți sugerează grandoarea inițială a catedralei. Pe unul din stâlpi, o gaură, Legenda pretinde că sultanul care a cucerit Constantinopolul a avut un vis. Alah l-a sfătuit să învîrtă mâna într-o rotație de 180 de grade pentru a întoarce catedrala cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu mai multă grandoare și nu se trec cu vederea ca printre păsări. Când omori o furnică, vezi cum celelalte încep o mișcare neîntreruptă, se vestesc, se strâng în grupuri, vin la mort și pleacă, apoi iarăși vin. Mai târziu pornește un fel de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la fund. Cu puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare sau catedrale sumbre, armate pregătind război sau o înmormîntare făcută cu tot alaiul și cu toate vaietele. Ca să exprimi grandoarea mării, utilizezi bicisnice construcții omenești! Dintr-o scrisoare de a Ioanei: "Îmi spui că mi-ai trimis trei scrisori și n-am primit decât două; nu mai înțeleg nimic!" Ce minunate sunt unele naivități! În singurătate, o pisică devine foarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apartamentele doamnelor de onoare. Deși fusese a douăzeci și patra zi din Luna a Douăsprezecea, foarte aproape de sfârșitul anului, Takeda Katsuyori se mutase din Kofu, vechea capitală a provinciei, ocupată de strămoșii săi, timp de generații, în această nouă capitală. Grandoarea și frumusețea convoiului încă mai erau comentate de agricultorii din lungul drumului, chiar și acum, în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Începând cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expert militar și-ar fi stabilit baza pe acea bucată de pământ și cer și-și încerca mâna cu o cutremurătoare desfășurare a formațiunilor de luptă. Nu exista nici un spațiu sau fisură în subtilitatea aranjamentului sau în strategia poziționării trupelor. Grandoarea cu care se arătau gata să înghită inamicul nu se putea descrie în cuvinte. Hideyoshi privea tăcut scena. Apoi, reveni cu ochii spre tabăra principală a lui Katsuie de pe Muntele Nakao, privind-o fix mult timp. Cercetând mai atent, distinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cazul să i se arate vasalului unei provincii dușmane - dar Kazumasa renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
realizând prostia de a nu putea dispărea la timp, greșeala de a nu fi renunțat la lumea aceasta atunci când încă mai puteam, în gloria existenței mele, nu-mi mai pot decât contempla cu uimire propriile-mi vârste ale decrepitudinii, precum și grandoarea eșecului meu de om care nu s-a putut sinucide la timp... dar poate că nici acum nu e prea târziu, poate mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum o spune nu mai știu care proverb al neamului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un birou, de fapt, căruia localnicii îi spuneau Bancă. Mulți dintre ei aveau depuși aici bani și cambii; valori mici, mai toți erau săraci. Uneori obțineau împrumuturi. Dovedeau pentru acest așezământ un respect aparte, pornit dintr-o nevinovată manie a grandorii. Erau în relații cu o Bancă! Niște inși rostuiți, nu chiar fitecine. De câte ori se ivea prilejul - mai ales în discuțiile cu străinii -, aduceau vorba despre Bancă; despre dobânzi, despre polițe și scadențe. Despre Bancă, îndeosebi. Le suna frumos cuvântul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ridice în cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își imagină că ilustrul tânăr poate fi pus, fără nici un fel de rezervă, pe un soclu alături de Ovidiu Naso, Olga înzestrându-l, în marea ei naivitate, cu grandoarea poetului exilat la Pontul Euxin. - Marcel e omul visurilor mele! conchise ea. - Și dacă...!? - Dacă ce? Știi că ești haioasă? - Vai, Olga, unde ai învățat tu un asemenea limbaj? N-ai fost plecată decât două săptămâni și iată ce deprinderi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a ostașilor săi, în apărarea acestei mănăstiri contra asediatorilor turci, în anul răscoalei grecești (1821). George Hurmuziadis - scriitor grec, Atena 19 iulie 1980 Și la Secu, ca și în alte lăcașuri cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Elena și Grădinaru Ștefan Chiar dacă perdeaua uitării se va lăsa peste amintirile obișnuite, ea nu va reuși totuși să șteargă cu totul din sufletul meu imaginea acestei frumoase mănăstiri. Ligia, Galați 24 iulie 1986 Totul este impresionant prin măreție și grandoare. Fiecare obiect de artă, fiecare lucru are istoria sa și totul este o pagină de cronicar. Familia Vasiliu, București 4 august 1986 Revedem acest sfânt lăcaș după o mare perioadă de timp. Am rămas plăcut surprinși de grija care se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aflaseră pe el fu adunată cu grijă, călduță încă, într-o urnă de bronz, amestecată pentru totdeauna. A doua zi, Tiberius îl rechemă pe Gajus la Capri. Era din nou lipsit de apărare; viitorul era complet imprevizibil. Camerele secrete În grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca un destin cimitirele. De câte ori am avut timp și exista un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlnești atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
coroană e ca fulger împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cer albastru în senină depărtare, Rezimați pe lănci și scuturi, zeii nordici stau în soare, O eternă auroră răcorește lumea lor; Iar în fruntea-acelei bolte pe un tron cu spata mare, Odin adâncit în gânduri vede-a luptei lungi grandoare Și coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arzător. Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin își netezește barba și priviri întunecate Ochii lui cei mari albaștri spre luptași au îndreptat; Freia albă ca zăpada, sveltă, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții înalți la cer străbat, se vede; Văi cu isvoare s-adîncesc sub soare Și dealuri mari păduri înnalță-n spete: E Orientul. - Codrii cu grandoare, Cu vîrfii nalți vor norii să-i disfețe. Cetăți prin ei își pierd a lor splendoare. Prin codrii lor, prin șesurile crețe, De-a vântului suflare-mbălsămată, Din munții-n nori și prin pustii mărețe, Urbile-antice strălucind s-arată Și albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de animal, când există computere! — Atunci, pesemne că Șahul era un prost când, la înscăunare, a pus coroane la mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța ostentației lui Baudelaire are valoarea unui jet revigorator, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de Canalul Mânecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fluviu romanesc În căutarea timpului pierdut se lasă urmărit de Tadié cu voluptate de detectiv, ca o aventură.) Pe de altă parte, nu toți tinerii care se străduiesc să fie Brummelli sunt aristocrați autentici. Comportamentul lor excesiv, aberant, le uzurpă grandoarea și Îi transformă În jalnice simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi, fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doctrinetc "Speculări pe marginea unei doctrine" Am Încheiat, iată, o dublă istorie. Nu o „mare narațiune” spusă asertiv, În triumf, cu siguranța Învingătorului, ci mai curând o poveste fragilă, dibuind urmele unor eroi ciudați, scutiți (la prima vedere) de orice grandoare. Pe de-o parte, peripeție relatată a dandy-lor aievea, pe de alta, Înfățișare abia schițată a dandysmului „din cărți”. Persoane și personaje, fără ca granițele dintre ele să fie de netrecut. Dimpotrivă. Puse cap la cap, descriu aceste mici istorii ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vărul său german Ludovic al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]