2,142 matches
-
este grea, căci trebuie să fac efortul supraomenesc de a-mi depăși condiția ponderală. Apoi, aflându-mă deasupra, mă liniștesc, intru În imperiul libertății. Adeseori, zbor din pură plăcere, din bucuria de a levita, de a mă desprinde din legea gravitației ce mă ține prins de pământ și a pluti cât mai liber de orice constrângere; a pluti așa pe deasupra caselor, pe deasupra copacilor, pe deasupra orașului, mai dând dintr-o aripă, din cealaltă, lin, fără crispare, fără grabă. A devenit pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în timp ce se privea la televizor, cărțile din mâinile sale continuau să se amestece și să se ordoneze cu viteza luminii și cu un șuierat de șarpe. Regii, damele, jokerii și toate celelalte cărți alunecară pe suprafața mesei și, sfidând parcă gravitația, săriră înapoi în mâinile sale, făcându-se ulterior nevăzute. Urmărind aceste mișcări spontane, oamenii probabil ar scutura din cap contrariați, nevenindu-le să creadă ce văd și fiind convinși că un om normal nu ar putea niciodată săvârși așa ceva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele detectivului Mary Shanley în minte. Trase aer în piept și își ținu arma pregătită, țintind puțin mai sus și puțin mai la stânga pentru a compensa gravitația și vântul slab și plăcut de aprilie. Când tragi, nimic nu există în afara de tine și de ținta aleasă, conectați printr-un fir invizibil și ușor, la fel ca energia luminii. Reușita depinde în exclusivitate de izvorul acestei energii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu coafurile femeilor, în orice caz: Judy își dă părul peste cap și îl prinde cu o chestie din aia cu dinți ca de buldog - clamă, cred că așa îi spune - în modurile cele mai ieșite din comun, care sfidează gravitația. Dar măcar arată ca și cum i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă bag în pat. Trebuia să o mai văd. Trebuia să mă asigur că încă era acolo. Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întâlnit, învățăm despre lucrurile pe care nu le avem în comun, nu că asta ar conta. Părea îngrijorat. — Chiar nu contează, nu-i așa? Faptul că ție nu-ți plac caii, iar eu nu voi mai înfrunta în viața mea gravitația într-un parc de distracții. Nu, astea nu contează. L-am liniștit. Dar sunt alte lucruri care contează și nu știam cum să i le spun. Mă sărută cu drag, dar pesemne îmi simți corpul crispându-se. — Unde te doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-mi explici și mie, numai În cuvinte? — Adică fără matematică? — Da. — Păi, să-ncerc, spuse Ted, Încruntându-se, dar Norman știa că de fapt Îi făcea plăcere să țină conferințe. În regulă, să vedem de unde trebuie să-ncepem. Știi că gravitația este numai geometrie? — Nu. — Curbura spațiului și a timpului? — Nu cred, nu! — Uf! Relativitatea generalizată a lui Einstein? — Îmi pare rău! — Nu-i nimic, ne descurcăm noi, Îl Încurajă Ted. Pe masă se afla un castron cu fructe, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuminte. — OK, Încuviință Norman. — Portocala asta e Soarele, iar astea sunt planetele care se mișcă În jurul său. Altfel spus, pe masă avem sistemul solar. — În regulă. — Acum, Soarele - arătă spre portocala din centrul mesei - este foarte mare, deci are o gravitație Însemnată. — Exact. Ted Îi Întinse o bilă. — Asta este o astronavă. Vreau s-o trimiți prin sistemul solar astfel Încât să treacă cât mai aproape de Soare, da? Norman luă bila și o făcu să treacă rostogolindu-se pe lângă portocală. — Așa... — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lor continuă pe orbita. Puse din nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici nu-mi imaginam c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici nu-mi imaginam c-ar fi simplu. Harry, revenit În cameră, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai că nu e așa de simplu. Norman oftă: — Nici nu-mi imaginam c-ar fi simplu. Harry, revenit În cameră, privi fructele de pe masă, fără să spună nimic. — Deci, continuă Ted, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
asta nu pot s-o fac. — Corect. Deci tu spui că nu poți să faci cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Deci tu spui că nu poți să faci cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ei este ghidată de peretele castronului, iar mingea ta de baseball chiar asta face: se mișcă Într-un spațio-timp curbat. — Ceva-ceva am Înțeles. Dar ce-are a face asta cu călătoria În timp? Ei bine, noi trăim cu impresia că gravitația Pământului este puternică - ne doare când cădem - dar, În realitate, este foarte redusă. Este ca și inexistentă. Așa că spațio-timpul din jurul Pământului nu este foarte deformat. În jurul Soarelui Însă este mult mai curbat. Iar În alte zone din Univers este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca o minge de plajă umflată de exploziile atomice care au loc În interiorul ei. Când steaua Îmbătrânește și combustibilul nuclear se epuizează, mingea se comprimă foarte mult. În cazul În care comprimă Îndeajuns, devine atât de densă și are o gravitație atât de mare, Încât procesul de comprimare continuă până când devine extrem de densă și extrem de mică - un diametru de câțiva kilometri. Apoi devine o gaură neagră. Nu există nimic În Univers care să fie atât de dens. — Deci sunt negre pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
extrem de mică - un diametru de câțiva kilometri. Apoi devine o gaură neagră. Nu există nimic În Univers care să fie atât de dens. — Deci sunt negre pentru că sunt moarte? — Nu. Sunt negre deoarece captează toată lumina. Găurile negre au o gravitație atât de mare Încât atrag totul Înspre ele, ca niște aspiratoare: tot gazul stelar Înconjurător, praful, chiar și lumina. Pur și simplu o absorb În Întregime. Absorb lumina? făcu uimit Norman. Îi venea greu să conceapă așa ceva. — Da. — Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva extraterestru. „CEVA EXTRATERESTRU“ Banda transportoare Îi purtă pe lângă șirul nesfârșit ds nișe. Urmau să li alăture lui Barnes, Ted și Edmunds, ca să vadă descoperirea lor extraterestră. — De ce ar trimite cineva o astronavă printr-o gaură neagră? Întrebă Beth. — Din cauza gravitației, răspunse Harry. Găurile negre au o gravitație atât de puternică Încât deformează incredibil spațiul și timpul. Îți amintești ce spunea Ted despre cavitățile provocate de planete În textura spațio-temporală? Ei bine, găurile negre provoacă adevărate rupturi În această textură. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
purtă pe lângă șirul nesfârșit ds nișe. Urmau să li alăture lui Barnes, Ted și Edmunds, ca să vadă descoperirea lor extraterestră. — De ce ar trimite cineva o astronavă printr-o gaură neagră? Întrebă Beth. — Din cauza gravitației, răspunse Harry. Găurile negre au o gravitație atât de puternică Încât deformează incredibil spațiul și timpul. Îți amintești ce spunea Ted despre cavitățile provocate de planete În textura spațio-temporală? Ei bine, găurile negre provoacă adevărate rupturi În această textură. Unii sunt de părere că prin aceste rupturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ghișeu se enervează, nu-l mai iei În seamă și pleci, logica nu te mai părăsește, ne răpim copiii din neant, paradis inițial, sau de oriunde-ar sta ei fără vină, oricum ceva lipsit de limite, de Început și de gravitație, ca să-i condamnăm la a dobîndi un sfîrșit cert, Îi aducem cu atîta mîndrie și uriașă bucurie la viață negîndind că existența nu-i altceva decît un tobogan atroce spre moarte. Pleci Împleticindu-te din primărie fără să iei actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dărăpănat, continui să interpretez alte semne ținîndu-mi copilul În brațe În noaptea aflată tot pe undeva pe sus, dar mai la dreapta. Einstein a propus astrofizicienilor două modele de univers, unul care se dilată și altul care se comprimă, datorită gravitației, i-a Îndemnat să aleagă și ei au zîmbit, nu, nici gînd, nici una nici alta, universu-i static, la Începutul anilor treizeci Hubble s-a uitat prin telescop și a descoperit că-n realitate se dilată, apoi a apărut teoria c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a făcut să rămîn cu o impresie curbă despre film, deși Hoffman face o impresionantă paradă de actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai poate dezlipi. Dați-i, dom’le, o slujbă mai puțin solicitantă, de paracliser. În fine, puțin mai tîrziu după subom Îl văd pe Adrian Păunescu. Renunțase la crucile de lemn de pe birou, avea acum multe cărți groase, de teoria gravitației. Știm cu toții că le-a și citit. Este o certitudine că era prieten cu Nicu Ceaușescu ori ce puteau face ei acolo, În vilă, noaptea, decît să citească tomuri Întregi pe dinafară? Și totuși, chiar pe vremea aceea minunată nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bardul este „un om trimis de Dumnezeu”. Foarte adevărat. Cu o precizare, totuși. Datorită diferenței de altitudine dintre Dumnezeu și noi, El nu trimite făpturi providențiale din lateral, ci le aruncă de sus și ele cad În cap. Viteza datorată gravitației și forței brațului divin le provoacă de regulă serioase leziuni cerebrale, dar care nu se văd. Ce se vede, În schimb, la rubrica „Radiografii politice” a Națiunii, este diagnosticul nemilos pus domnului Măgureanu de către A. Radu. „Ne aflăm În fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și biserica, În epoca de gheață, să ne mai punem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe margine ca toată lumea? E jenant să se strige la tine În public, dar Încep să cred că unei părți mici și rușinoase din mine Îi place să fie numită „domnișoară“ În locuri publice. La vârsta de treizeci și cinci ani, când gravitația și doi copii mici te trag În jos, Îți procuri complimentele de unde poți. În plus, trebuie să recunosc că economisesc două minute și jumătate cu scurtătura. 8.47: Edwin Morgan Forster, una dintre cele mai vechi și mai distinse instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]