2,509 matches
-
atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone zăbovi mult privind degajarea rămășițelor fostei clădiri Scala. Fiecare lovitură de târnacop ori buldozer, avea senzația nelămurită de parcă el era ținta acestor groaznice forțe ce se Înfigea furios, În trupul schilodit al fostei clădiri. În general, avusese o simpatie pronunțată pentru această construcție modernă. Adese ori În clipele de relaxare se trezea contemplând măiestria arhitectului, dorindu-și un apartament...! „Apsolut În viață, totul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă așezăndu-le În linie pentru a nu se irosi spațiul - plutind În spațiul infinit al Universului, făurind În imaginația mea, cele mai groaznice pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori când așezam pe targă cadavre flexibile cu ochii Încă deschiși - nu se permitea să constatăm dacă-i mort ori numai În agonie - și În timpul transportului către auto camion, datorită mersului fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adevărata față a demagogiei comuniste...! Indirect, cu ajutorul acelui pește crap ce desigur a fost născut și dezvoltat În reziduri nucleare, am introdus În organismul meu o mică cantitate de materie radioactivă, nu am găsit cuvintele necesare pentru a putea descrie groaznica mea intoxicare. Creerul mic devenise din profunzime emițător de “Unde elecro-magnetice” În care timp de 48 de ore eram paralizat cu trepidații violente ce până și limba tremura agresiv, În timp ce viața se străduia să mă părăsească, alternativ În fiecare lună
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
goală pentru efectul sonor, ținând-o peste gură pentru ecou, bătând câmpii ca Hitler și Întrerupându-se ca să strige „Sieg Heil“. Lui Sammler niciodată nu-i plăcuse distracția asta. Ducea, curând, la amintirile lui Bruch de la Buchenwald. Toate acele chestii groaznice, comice, lipsite de vreo Însemnătate și de sens. Cum brusc, În 1937, s-au oferit tigăi de vânzare prizonierilor. Sute de mii, noi, de la fabrică. De ce? Bruch cumpărase cât de multe tigăi putuse. Pentru ce? Prizonierii Încercau să-și vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
legată de această capacitate În descreștere de a Îndura stăpânirea de sine. Pedeapsa trebuia potrivită, croită atent pe măsura stării spiritului, adaptată la nevoile sufletului. Acolo unde se promisese cel mai mult libertatea, acolo aveau cele mai mari, cele mai groaznice Închisori. Apoi, Încă o Întrebare: Elya făcuse avorturi ca să facă favoruri unor vechi prieteni mafioți? În privința aceasta, Sammler nu avea nici o părere. Pur și simplu nu știa. Elya nu Își dorise niciodată să fie doctor. Nu Îi plăcuse să practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult sau mai puțin. — Serios? spuse Lal. Și eu l-am trăit oarecum. Fiind punjabi. Deci chiar sunteți punjabi? — Da, și În o mie nouă sute patruzeci și șapte când studiam la Universitatea din Calcutta am fost prezent la acele răscoale groaznice, luptele dintre hinduși și musulmani. Numite de atunci marele măcel din Calcutta. Mă tem că am văzut nebuni stăpâniți de mania omuciderii. — A. — Da, și omoruri cu bețe țintuite și răngi ascuțite. Și cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
murdară aparte. Când nu era decât Întrebări și răspunsuri, nu avea nici un farmec. Viața, când nu avea nici un farmec, era pe de-a-ntregul Întrebări și răspunsuri. Asta funcționa În ambele sensuri. În plus, Întrebările erau proaste. În plus, răspunsurile erau groaznice. Această sărăcie a sufletului, starea lui abstractă, le citeai pe chipurile de pe stradă. Și și el fusese atins de aceeași boală - boala sinelui de unul singur care explica ce și cum. Rezultatele puteau fi prevăzute, prezise. Așa că, atunci, purtat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
purtați chiloți?... Haideți, Miss, arătați-ne țâțele... Miss, Miss, de unde aveți bluza asta? De la Oxfam 1? În acest moment Sheba chiar a început să plângă. — Vă rog, continua să țipe pe deasupra gălăgiei generale, vreți să nu mai fiți așa de groaznici, măcar un minut? La vremea respectivă, nu știam nimic exact despre aceste lucruri. Dar auzisem câte ceva din cleveteala voiasă a cancelariei despre problemele pe care le avea Sheba. Umbla vorba despre ea că nu știa să-și țină firea. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe copii să danseze expresiv pe Pink Floyd și care cântă cu ei American Pie, acompaniindu-se la micul și oribilul ei banjo. Pe dedesubtul acestei bufonerii hippy care se pretinde liberă și deschisă, ea e de fapt cea mai groaznică pedantă - acel tip de femeie care poartă în fiecare zi a lunii tampoane Lady-Lite, considerând tot ceea ce secretă corpul ei ca fiind atât de respingător încât trebuie captat într-o bucată de bumbac, învelit în hârtie și aruncat departe, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
imaginez că ești unul dintre puținii oameni civilizați de la St George. — O, nu știu... — Acum, a zis el, fără să-mi ia în seamă protestul formal, văd că soția mea te-a abandonat fără măcar să-ți dea ceva de băut. Groaznică femeie! Ce să-ți aduc? Își freca mâinile și zâmbea. Ochii, de sub ochelari, i se vedeau bulbucați, ca la insecte. O imagine scârboasă mi s-a strecuat în fața ochilor, gura lui bătrână, ca o prună pe sânii Shebei. — Orice... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Hampstead. Îi văd alunecând pe culoare, aruncând pachete mari și economice de hârtie igienică în cărucioare și strâgând: „Care e situația orezului, draga mea?“. Bărbatul din fața mea urmărea cu mare atenție cum îi sunt scanate produsele. Acasă, își va face groaznicul sendviș cu ton și cafeaua ca de rumeguș. Va mânca în fața televizorului, așa cum fac oamenii singuri. Iar apoi se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină pe toți în vărful dealului, până când se risipea lumea. Dar se făcuse extrem de frig deja și toată lumea era nerăbdătoare să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dau seama acum. O delecta gândul că nu poate fi înțeleasă. — Dar nu e vorba numai despre tine, am zis. Ai copii. Te-ai gândit la ei? S-a schimbat la față. — Da, Barbara, știu. Știu că sunt un om groaznic. Mă gândesc mereu să pun punct. Nu te mai gândi și fă-o, pentru Dumnezeu. Sheba a făcut un gest de întrerupere cu mâna. — Te rog, Barbara, nu-mi ține lecții. Nu mă ajută cu nimic. A fi îndrăgostit e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
neplăcută. — Și ai copii? — Nu. Nu am. — Oh. — Am o nepoată drăguță și un nepot. Doamna Taylor m-a studiat un moment în tăcere, apoi s-a întors brusc spre fiica ei: — Am auzit că vremea în Londra a fost groaznică, a zis. — Da, a răspuns Sheba. Grindină, multă. De fapt, mie îmi place. — Oh, doamna Taylor și-a strâns buzele într-un fel care indica că o consideră pe fiica ei perversă, dar că nu are de gând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la baie după el. Pe la ora 4, în sfârșit am prins-o pe Sheba la telefon. — Sheba, am zis când a răspuns. Slavă Domnului. Am încercat să dau de tine toată ziua. Ești bine? — Nu... în fine, e o amețeală groaznică aici, după cum îți poți imagina. — A venit poliția? Da, da. Au venit de dimineață. Richard a venit cu mine la secție. Trebuiau să facă o mulțime de lucruri. Amprente și tot așa. Ne-am întors abia acum o oră. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar se străduia să nu se gândească prea mult la asta. El fusese crescut acolo unde uneori rezervoarele rămân fără apă peste noapte, iar iarna poate să dureze și până-n mai. Nu avea nici un rost să-ți închipui cel mai groaznic scenariu posibil. Zach a văzut campingul. În iulie, acesta era ticsit de lume, în dimineața asta, în parcare nu era decât un singur SUV. Doi bărbați legau o căprioară de grila din față a unui jeep, în timp ce un al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vin pe podea și s-a ridicat în picioare. Cum poți să spui asta ? Doar întotdeauna ai vrut să am succes, nu ? John s-a întors către ea. Alice își dorise ca totul să se schimbe, ceea ce este cea mai groaznică dorință din lume - e dorința adolescenților, a nebunilor și a celor lipsiți de imaginație, a oricărui om care nu-și dă seama că pe pământ pot să fie lucruri și mai înfiorătoare decât ceea ce ai primit deja. În mod catastrofal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luptă pentru Allah. Dar, din fericire, Irene se întorcea întotdeauna acasă. Mobila își recăpăta dimensiunile potrivite, decorațiunile frivole redeveneau opere de artă prețuite. Naji a recunoscut că nu voia să fie izbăvit, ci voia să continue să comită cel mai groaznic păcat din lumea islamică: să venereze pe altcineva decât pe Allah. În tot timpul ăsta, jihadul lui fusese purtat în numele lui Irene. Acum, în pădure, Naji a rărit pasul, iar Irene s-a împiedicat în spinarea lui. „Am văzut flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
agonia pe care i-a citit-o în ochi. Ellis nu pierduse ființa pe care o iubise cel mai tare; pierduse ființa pe care o admirase cel mai mult - ceea ce, din multe puncte de vedere, reprezintă o pierdere și mai groaznică. Haide, haide, a îndemnat-o Helena. Au trebuit să se chinuiască să rostogolească elanul de patru sute cincizeci de kilograme în mormânt. Dedesubtul animalului ar fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
privirile asupra lui Naji, care stătea în partea opusă a bărcii. Alice s-a prelins până a ajuns lângă Jina. Tu și Zach n-ați fost proști, i-a spus Alice. Poate că n-ați luat în calcul cele mai groaznice scenarii, dar, dacă te gândești mai bine, asta e minunat. N-ați irosit nici o secundă din timpul pe care l-ați avut împreună. Asta n-am scris în carte. Îmi pare rău, Jina. Nimeni nu s-a clintit din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuprins pe amândouă cu-n braț. Irene s-a gândit dacă să nu lase barca în voia apei și să le dea de-a berbeleacul în cascadă. Ar fi trebuit să le spună că unele scenarii chiar sunt cele mai groaznice. Că unele greșeli nu mai pot fi îndreptate. Jina o ținea încă de mână pe Alice, când Drew s-a întors și i-a anunțat c-aveau s-o ia pe culoarul din stânga. Irene a condus barca printre bolovanii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încărcându-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că am folosit prea mult forcepsul și am cam zdrelit copilul. Noi ne-am mai revenit, da’ tot extratereștri suntem. Îmi amintesc de Mircea Dumitru, întors după cinci ani de doctorat american: - Vai, Mihaela, da’ în România e un ageism groaznic! Deh, ce să-i faci? Când tragi capacul de pe unicul ism, izbucnesc toate ismele înăbușite. Și mi-e jenă de naivitatea noastră. Știi cât de drag mi-ai fost când a venit faxul de la Președinție că aderăm la bombardeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Gândiți-vă, domnule judecător, până anul trecut, din lipsă de profesori și restructurări, m-au pus să predau Geografia. Vă închipuiți: trebuia să învăț la rând cu elevele și elevii mei, acum am clase mixte, și fete și băieți, ceva groaznic și penibil, dar copii au înțeles și-mi poartă respect, ca o complicitate - știu toți că sunt profesoară de franceză, - acum profesoară de împrumut, la ce se nimerește. Asta e, domnule judecător. Ce-o să mai fie? - Până la urmă foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
într-o vreme humelnicul. Azi e sâmbătă, boierul trebuie să fie acasă. Sâmbăta vine mai devreme de pe câmp... Da’ are moșie mare? întrebă Lepădatu. —Cum? - Și moșneagul privi uimit pe flăcău. Cât vezi cu ochii, și încă și mai departe... Groaznică moșie are!... Cea mai mare moșie! Mai mare moșie nici nu se poate! Dac-a fi mai mare, cu ce-are s-o are și cu ce are s-o îngrijească? L-am întrebat eu odată: Cucoane Jor! ce faci dumneata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]