1,498 matches
-
Toma l-au dus în pădure, multă vreme n-a apărut prin partea locului... până de curând. A mai crescut, s-a dezvoltat, s-a făcut un animal deosebit. Era de o mărime neobișnuită; puternic și frumos, câștigând în ierarhia haitei poziția de conducător; de o putere, curaj și inteligență de neînchipuit. În confruntarea cu omul, cu repeziciunea judecății de conservare a sălbăticiunii, apare calm, încordat și atent. Nu pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și cu șase copii mărunței, Vînzătoarea-doamna de alt'dat, A ajuns vai de zilele ei ! Zilnic alegea din...gunoi , Resturi de la boierii cei noi ; Crenvurști, păstramă (alterate) și pâini, Alături de o... jalnică haită de câini, Din care-ntr-o dimineață devreme, Timid dând din coadă, cerșind Pe brânci și părând a se teme, O cățea, o javr-ordinară, Lăcrima, spre femeie venind! Aceasta făcu gestul omenesc către câine: Întinse o murdară bucată de pâine
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
doua zi dimineața, ploua ușor, o ploaie caldă, fină, ca apa puverizată de o stropitoare de grădină. M-am trezit odihnit și cu mintea ascuțită. M-am uitat afară pe fereastră. M-am simțit la fel de plin de viață ca o haită de câini de sanie. Ne-am dat jos din pat și am luat ca mic dejun mâncare mexicană și vreo două țigări. Cred că am și fluierat În timp ce mă bărbieream. Ea a intrat În baie și a stat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
persoane, dar nici una nu părea să fie interesată de noi doi În mod special. — Mă Îndoiesc că o să-l remarci, nu dacă e bun la ce face. — Crezi că e vorba de Gestapo? mă Întrebă ea. — Nu sunt ei singura haită de câini din oraș, dar cred că dacă aș paria că sunt ei, aș câștiga. Ei știu de interesul meu În acest caz și Îi cred În stare să mă lase pe mine să fac o parte din munca lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la Alex și l-am rugat să afle dacă Gestapoul nu o arestase cumva. Părea cea mai logică explicație. Când lipsește un miel din turmă, nu e nevoie să pleci În căutarea tigrului dacă locuiești pe același munte cu o haită de lupi. Bruno Îmi promise să se intereseze, dar știam că putea dura și câteva zile până afla ceva. Am stat, totuși, să lâncezesc În apartament tot restul dimineții, În speranța că Bruno, sau chiar Inge, ar putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubesc. Atunci nu ai de ce să îți fie frică, promise el. Când ai devenit atât de înțelept? mormăi ea. El râse puternic și din tot corpul, așa cum numai el putea, și, instantaneu, gândurile ei au devenit la fel de agitate ca o haită de dulăi scăpați din cușcă. Au decolat, pur și simplu. Cât noroc să aibă să mai primească o șansă? Strălucirea norocului ei i se arăta în toată splendoarea și era incredibil de fericită. Nu oricine primește o astfel de șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei, implorau zeii să cruțe viața ei și a copiilor ei, își aminteau furioși că, înainte de mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea ca un tigru pe o stâncă, înconjurat de o haită de molohi: și a căsătorit-o la Julia cu cel mai bun prieten al lui, omul care îl ajutase să cucerească imperiul, tatăl meu. Amiralul Marcus Vipsanius Agrippa era trecut de patruzeci de ani, fusese căsătorit de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În ambele cazuri - se gândise împăratul în timpul nopții - băiatul reprezenta singurul instrument posibil pentru strategiile lui. Fiindcă erau absolut necesare niște strategii noi acum, când Tiberius îmbătrânea. „Cei șase sute de lupi care se adună în Curie“, senatorii, vedeau cum conducătorul haitei începea să răsufle greu. „Știu, încearcă să-mi sară la gât“, se gândea Tiberius, răsucindu-se în pat. Din obsesia lui izvorâse o idee sublimă, singura care îi putea uni pe toți populares și pe o parte dintre optimates într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apuce marginea tunicii și sărută în tăcere purpura. Tiberius remarcă rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu fie înșelată. Era o frază scurtă, rostită dintr-o suflare, ca orice discurs gândit pentru a fi transcris de istorici. Ofițerii, care în acele clipe își puneau în joc cariera, răspunseră cu un entuziasm instinctiv. „Lupii recunosc mârâitul căpeteniei haitei“, spusese cu decenii în urmă Marcus Antonius, care știa să-i domine fizic pe cei din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul dintre ei nu știa din ce infern se eliberase cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umane.“ Care tiran mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La asta te refereai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă privește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat, el era acoperit de trosnetul oaselor și al pieilor În fălcile de fier ale lupilor care lăsau În urmă iarba strivită și umedă, plină de bale și de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și de sânge. „Ce dracu’ ne-o trăbuit războiul ăsta?” Și plângea cu lacrimi mari: „Doamne, sunt viu, minune, sunt viu, Doamne!” și era februarie când a intrat În casă plin de spaimă, venind de la o nuntă, lăsând În prag haita flămânzită, căreia Îi cântase tot drumul prin păduri și peste dealuri de frica morții toate cântecele pe care le-a știut el și poate câte altele pe care nu le-o fi știut. „Miroși a sânge de cal”, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au cumpărat un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te sui la clasa a doua. El ia un 13 și merge la Farmacie În comuna Militari. Afară este noapte, parcă furtunoasă. Nori roșiatici se plimbă bezmetic pe cer. Te cobori la Agricultori. În dreptul Fabricii de oglinzi, te fugărește o haită de câini străini de cartier și cu chiu cu vai intri În casă. Pe bâjbâite te duci la bucătărie, unde te aștaptă o farfurie de cartofi prăjiți, pe care Îi Înfuleci așa sleiți cum sunt, gândindu-te la Radu Beligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să plătești chiria, lumina, telefonul, Întreținerea. Dacă ai avea de plătit și o pensie alimentară? Nu ai un leu În buzunar. Pe deasupra, te-a părăsit și iubita. Trăiască fiii muncii Și-n liniște poporul! În jur, lumea la pândă. O haită bătrână de lupi jigăriți. Mergând undeva departe. La furat. Uite, a Început urmărirea penală Împotriva lui Sebastian Mirciulescu din Șoseaua Pantelimon nr. 261, precum și a lui Floarea Bercică din comuna Pantelimon, foști gestionari la cofetăria Zmeura. Acuzația: prin diverse sustrageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie ora cinci, ca să prinzi Europa Liberă, același gând Îți vine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amuțit și ea, iar televizorul care încă mai rezista prezenta emisiunea de divertisment pentru Crăciun, o lumină albastră, care făcea să palpite camera noastră de zi. Acum imaginea se afla încă la început și cuvintele veneau pe urmă ca o haită de câini. Astea justificau totul și celebrau. Făceau noi promisiuni, dintr-acelea vag atrăgătoare și lejere; aveau culori luminoase, prevesteau un timp al prosperității, care nu se afla cine știe când, într-un viitor îndepărtat, ci tocmai începea, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte oceanul iarna și submarinele germane, ca niște haite de lupi, pentru a-și vedea unchiul aflat pe moarte, dă măsura afecțiunii pe care i-o poartă. Relația lor este una specială, Încă din anul 1900, când fata a fost lăsată la o școală cu internat din Anglia, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și vitrinele erau făcute țăndări am fost, ce-i drept, inactiv, dar prezent în chip de spectator curios atunci când, pe Michaelisweg, la mică distanță de școala mea, Conradinum, mica sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
succese în bătăliile navale și la înaintarea în Burma. Iar submarinele noastre emiteau când și când rapoarte speciale cu numărul de nave inamice scufundate și redarea exactă a tonajului însumat. În Atlantic și în apropierea Oceanului Înghețat atacau convoaiele în haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în mare, existau trei grupuri opuse. Ceata mai mică se dădea posesoare a unei conștiințe de clasă comuniste, prevedea sfârșitul iminent al capitalismului și triumful proletariatului, avea un răspuns la toate și îi plăcea să amenințe cu pumnul. Din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]