1,981 matches
-
spun, era cam tot una cu o stricată. Dacă știam eu asta Înainte să mă mărit cu el, cred că nici nu mă mai uitam la el: mai bine intram În pămînt de rușine decît să mă-njosesc În așa hal. Dar el nu mi-a spus nimic, firește! Ei, Doamne! Dar eram măritată cu el de aproape un an cînd am aflat. Bine-nțeles, atunci mi-a spus, a trebuit să recunoască adevărul. Sigur că da! Păi, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era soția lui John, fratele Lydiei, Înțelegi, dar ei se țineau tare mîndri, dragă Doamne, erau prea de soi ca să aibă de-a face cu unul ca taică-tu, un biet cioplitor care-și făcuse familia de rîs În așa hal. Doamne, ce-au mai tunat și-au fulgerat cînd a băgat-o pe Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-su să facă asta și să ne strice tuturor bucuria. Ne gîndiserăm că o să-l ducem la spital, Înțelegi, și pe urmă o să ne rămînă timp să ne plimbăm singuri și să vedem ce era de văzut, dar, Doamne, În halul În care era nici un regiment Întreg n-ar fi reușit să-l păzească. Sigur că n-a vrut să meargă, dar și-a dat seama că sîntem hotărîți și că n-are scăpare, așa că s-a-ntors În camera lui, cu Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fusese străpuns de o stea-două. încercă să simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta? îl întrebă ea. — în ce hal? — Ai fața neagră ca tăciunele, toată fața! Se duse în baie și se uită în oglindă. Avea fața mînjită de funingine, mai ales în jurul gurii. CAPITOLUL 18. Natura Administratora hotelului Kinlochrua era prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta? îl întrebă ea. — în ce hal? — Ai fața neagră ca tăciunele, toată fața! Se duse în baie și se uită în oglindă. Avea fața mînjită de funingine, mai ales în jurul gurii. CAPITOLUL 18. Natura Administratora hotelului Kinlochrua era prietenă cu doamna Thaw și i-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în carnivori. Sînt uimit de modul în care ai împins fertilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
seara și să beau o jumătate de pahar sau unul întreg, să-i aud pe oameni vorbind, și simt cum îi îndrăgesc pe toți cei de-aici. Macbeth se aplecă spre ea. — Dacă Dumnezeu ne iubește, de ce sîntem în asemenea hal? El îi zîmbi de parcă era un nimeni, dar ea nu se simți jignită, doar întinse mîna să i-o strîngă, însă îl mîngîie pe păr. — Pentru că nu-l iubim pe Dumnezeu, ne batem joc de el și-l disprețuim. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă umărul meu, umărul adorat al Zenobiei. „Lasă-mă în pace“, i-am spus, „ce mai vrei, nu vezi în ce hal am ajuns ? Nu mai sunt bun de nimic, mi-e frig, îmi vine să mor, mai bine îmi astup gura cu palma și nu mai respir, mai bine mor și nu mai respir, fiindcă nu mă iubești, m-am convins
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
director al acesteia. Dintre toți oamenii care-l văzuseră pe monstru, Kent era singurul care-și scosese arma. Acum, degetele lui îi mângâiau țeava metalică. Grosvenor auzi un alt glas, mai adânc și mai relaxat decât primul, era glasul lui Hal Morton, conducătorul expediției: - Tocmai de aceea te-ai îmbarcat pe această navă. Fiindcă dumneata, dragul meu Kent, nu lași nimic la voia întâmplării. Era o remarcă foarte amicală. Morton trecea peste faptul că Gregory Kent se și declarase rivalul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
amintiri din epoca respectivă. În ciuda capacității sale de a domina orice energie, și-a pierdut capul când s-a pomenit pentru prima oară într-un ascensor. Iar când Kent i-a oferit ceva de mâncare, s-a zăpăcit în așa hal, încât n-a mai știut ce face și și-a dat în vileag rezistenta la armele noastre. Acum câteva ore a comis crimele alea nebunești. După cum vedeți, performanțele lui sunt acelea ale unei inteligențe primitive, perfide și egoiste, incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mă laude, cum credeam că ar fi politicos, și cum făcuseră, acasă, Safta și bucătăreasa, el m-a certat atât de tare că mi-au dat lacrimile: — Domnișoară, a zis, cum de te lasă mama dumitale să te strangulezi în halul ăsta? Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță, prea slabă chiar. Cred că seara ai pielea roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sta prea aproape de cămin, încă din școală ni se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și durerea familiei, ce-o fi simțit Safta când a văzut știrea! Sigur că papa i-a dat imediat bani de drum, fiindcă mâine, de Anul Nou, pleacă într-acolo, și i-a făcut imediat un calmant, era într-un hal fără de hal, se sufoca între hohote, credeam că moare și ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
familiei, ce-o fi simțit Safta când a văzut știrea! Sigur că papa i-a dat imediat bani de drum, fiindcă mâine, de Anul Nou, pleacă într-acolo, și i-a făcut imediat un calmant, era într-un hal fără de hal, se sufoca între hohote, credeam că moare și ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi, simți din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul ca Max trebuia să i se uite în gură îl înnebunea. Sigur, putea să se ducă la alt dentist, dar nu se făcea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
contează... răspunse unul. Important e că locul e mult schimbat și au apărut case pe care șoseaua le va muta ori le va tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în cap când și-au răspândit curțile în halul ăsta lipsit de noimă? Și proprietarul, prietenul dumitale, Godun, cum de le-a vândut astfel? Omar îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
faun își scoase talpa din pantofii de dans cu care era încălțat și o înălță până în dreptul mesei. Peste o arsură urâtă, pielea se strânsese sub forma dinților unui ferăstrău. Ghazal vru să întrebe pentru ce îl pedepsiseră într-un hal ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe față! Nazir Alimy se întoarse deodată și îi spuse cu glas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de acasă și le vânduse în iarmaroc unui bogasier pentru 25 de lei. Până în seară îi mai rămăseseră doar câteva parale. Cutreierase dugheană după dugheană fără să se. poată hotărî. În cele din urmă își umpluse buzunarele cu roșcove și hal viță, cumpărase o pușculiță de ghips, botfori cu carâmbii întorși, un scripețel cu chichiță și lacăt, vândut de un oștean cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul sări din carlingă și se repezi spre doamna Miga luîndu-i mâinile. Râdea nervos, cu ochi umezi. ― Mamă! Am scăpat! Auzi, mamă? Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dat, printre bolboroseli, a țâșnit și popândăul, iar noi ne-am speriat și am sărit în lături, lăsându-l liber. În schimb, pălăriile noastre care erau noi s-au deteriorat dșefinitiv. Așa că, ajungând acasă și văzându-ne tata în ce hal am adus pălăriile, a strigat-o pe mama și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
liber. În schimb, pălăriile noastre care erau noi s-au deteriorat dșefinitiv. Așa că, ajungând acasă și văzându-ne tata în ce hal am adus pălăriile, a strigat-o pe mama și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă. Eram un elev sârguincios, iar învățătoarea mă îndrăgea alintându-mă ,,Ghivirel cel cuminte’’ fiindcă eram atent la ore,cuminte
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr. Din acele zile n-am amintiri. Am aflat după aceea că Dinu mi-a adus în câteva rânduri mâncare și că tot el m-a împiedicat să iau parte la înmormîntare; în halul în care mă găseam aș fi făcut o figură lamentabilă. Nu mai țin minte decât că într-o zi am șters praful de pe masă, am spălat scrumiera, mi-am adunat lucrurile aruncate prin cameră și mi le-am aranjat, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a purtat cu mine într-un mod insultător. — N-ai primit slujba? — Bineînțeles că n-am primit slujba. — Ce s-a-ntâmplat? — Aș prefera să nu vorbim despre asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-am trezit, am găsit capacul dat la o parte. Firește că nu m-a ajutat nimeni. Halatul alb mă trăda; au știut toți că eu sunt vânzătorul, adică un paria. — Ce-ai zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care îi am vor fi încredințați unui conductor de tramvai de pe St. Charles Street. Restul zilei am intenția să-l petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de capu’ ei. Ar fi bine de-ai fi și tu așa de curajos. — Înțeleg. Acum sunt comparat cu o bătrână escroacă degenerată. Ba, mai rău! Comparația e în defavoarea mea. Propria mea mamă să îndrăznească să mă înjosească în așa hal! Ignatius izbi cu pumnul în mușama. Ei bine, mi-a fost de ajuns. Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]