1,095 matches
-
ironizează serviciile secrete. Așa că această schiță s-a pierdut în uitare, ca și altele, pentru a apărea, zece ani mai târziu, sub formă de roman - puțin simplificată, dar, după părerea mea, nu neapărat mai bună - purtând titlul Omul nostru din Havana. Pentru romane nu există cenzură, dar mai târziu am aflat că MI5 a recomandat celor de la MI6 să deschidă o acțiune împotriva cărții pe motiv că dezvăluie secrete de stat. Ce secrete am trădat? Poate folosirea excrementelor de pasăre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nenorocitul ăla de Cuban Heel? a adăugat Brigit cu răutate. în perioada aia, Brigit, căreia îi plăceau hispanicii, și-o trăgea din când în când cu un cubanez. Când tipul se purta frumos cu ea, îi zicea Omul Nostru din Havana. Când se purta nasol, ceea ce se întâmpla în majoritatea timpului, Brigit folosea apelativul Cuban Heel. De fapt, îl chema Carlos, iar eu îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana e grozav în pat și că are o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la serviciu în locul ei și să spun c-a murit. Oricum, era mult prea cald ca să mă cert cu ea. —Taci din gură, am zis eu cu greu. Mai bine povestește-mi cum a fost aseară cu Omul Nostru din Havana. —Madre de Dios! a zis ea folosind singurele cuvinte pe care și le mai amintea de la lecțiile de spaniolă pe care le luase în încercarea de a cuceri inima necinstitului Carlos. A fost o dramă în toată regula! Până-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să stai la Paris? De ce n-ai venit un ceas mai devreme, am fi putut cina împreună? Mă bombarda cu întrebări. M-a așezat pe un scaun, mângâindu-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se făcură glume, se râse nepoliticos de tare. Pe mica scenă de cabaret dansă o femeie grasă cu un șarpe letargic. Urmă un număr cu porum bei dre sați. În fine, apăru, abia văzut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebu nești îl însoțiră. Probabil că acest nume, unul dintre cele mai fai moase la vre mea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amin tesc de cântecele lui, dar mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prea blîndă pentru un om ca el. O să-l facem și noi să sufere, așa cum ne-a făcut el să suferim. - Noi? Ryan scoase o toc cu țigări de foi din buzunarul hainei și Îi Întinse una din cele două havane. - O să am nevoie de tine, frățioare. Împărțim? PM Întinse mașinal mîna, dar rămase cu ea În aer. - Ce Îmi garantează mie că n-ai să mă ucizi după aia și că n-ai să păstrezi tot bănetul pentru tine? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ce Îmi garantează mie că n-ai să mă ucizi după aia și că n-ai să păstrezi tot bănetul pentru tine? Mai vîrstnicul Kersaint ridică ușor din umeri. - Nimic. În afară de cuvîntul meu. PM rămase tăcut o clipă. Apoi luă havana. - Lent. Cu bătrînul. Trebuie să-l facem să sufere lent. Se lăsa deja noaptea cînd jandarmii care cercetau palmă cu palmă domeniul Îl văzură Întorcîndu-se pe plaja privată, savurînd liniștit ultimele fumuri ale țigării de foi. Somat să dea explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Russ îi întinse bricheta aprinsă. Dulange inhală adânc, apoi expiră un puhoi de cuvinte împreună cu fumul. — După ce mi-am tras tatuajul, eu și cu Johnnie am mers cu un taxi în centru și ne-am luat o cameră la hotelul Havana, de pe 9th, colț cu Olive, cu doi parai pe noapte și gândaci cât pumnul. Au început să facă tărăboi, așa că am scos capcanele pentru șobolani. Astea i-au terminat. Eu și cu Johnnie ne-am odihnit, iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl văzusem vreodată. • • • Așa că am plecat cu șannse jumătate-jumate, înclinând spre 75 25 la sută. Russ s-a dus să predea raportul și să trimită o echipă de criminaliști care să caute urme de sânge în camera 116 de la hotelul Havana. Eu m-am dus să mă culc în camera ofițerilor pe care ne-o alocase maiorul Carroll. Am avut un vis în alb și negru cu Betty Short și Fatty Arbuckle. Apoi a sunat ceasul, iar eu am întins brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale lui Dulange. Russ a propus să sunăm la comandamentul de la Fort Dix, pentru a obține mai multe detalii despre nebunul lăsat la vatră, iar apoi să cercetăm amănunțit, în trei, cabinetele medicale din centru, insistând asupra celor din jurul hotelului Havana, unde s-a culcat Dulange cu Betty. Am sugerat că „doctorul“ este, cel mai probabil, un obișnuit al barurilor, un medic care face avorturi ilegale sau un impostor; Russ a fost de acord. Mi-a promis c-o să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a plecat. S-a întâlnit cu caporalul Joseph Dulange atunci sau de dimineață, ceva mai târziu, la barul Night Owl de la intersecția dintre 6th și Hill - la două străzi distanță de Biltmore. A fost cu Dulange acolo și la hotelul Havana până în după-amiaza sau seara zilei de duminică, 12 ianuarie, când individul a dus-o la consult la „amicul lui doctor“. În mașină, în drum spre El Nido, deși eram epuizat, nu-mi dădea pace o piesă lipsă din investigația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-l vadă pe doctorul de gândaci. Îi strecor zece parai și el se face c-o examinează...“ Respirând abia perceptibil, l-am întrebat: — Dick, ți-a lăsat cumva Harry adresa cabinetului doctorului Roach? — Da. South Olive, numărul 614. Hotelul Havana era la două străzi mai încolo. — Dick, sună la Wayside și anunță-l pe șeful închisorii că sunt în drum spre ei, pentru a-l interoga pe Roach în legătură cu uciderea lui Elizabeth Short. — Pe naiba! — Ba pe bune. • • • După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-va în plasă... Vesel, blând, cuvios la toți oamenii pe care-i întîlnește... Uscățiv, drăgăstos, isteț la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta, aș putea să-mi descriu aproape patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele, încă nu sunt text. Pe Conți aveam să o reîntâlnesc câțiva ani mai târziu la „Havana“ în bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o lună sau chiar mai mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu au un loc anume unde să fumeze havane și să bea celebrul „Havana Rom“. Mai ales că era convins că românii lui Ceaușescu se deprinseseră să fumeze în mod curent havane, după ce, an de an, zeci de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o lună sau chiar mai mult la tăiat trestie-de-zahăr în Cuba. Neuitatele zafra cu care lagărul socialist ținea Cuba la sân. Au amenajat atunci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester locuise în ultimul an de studenție. Intrasem de mai multe ori în acel bloc. De multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în nepăsarea clipelor de taifas. Uneori chiar voiam să ajung mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem că, în stânga mea, cu capul proptit în mâini, o femeiușcă mă privea înduioșată. În cele din urmă, s-a aplecat spre mine, trăgându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la amărâții de pe Bulevard. Le-am făcut fișe. Cu unii chiar am discutat, iscodindu-i de-ale lor, pentru câțiva lei. Cei mai mulți nu voiau să-mi vorbească. Parcă nici nu pricepeau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bulevardele din Baden-Baden. Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana sau vreo străduță dubioasă a Parisului. Intrarea în Hotelul Existența presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]