2,407 matches
-
geniul are o fascinație brutală, care îngenunchează sub tirania ei. În realitate, geniul se face remarcat doar ca o concesie (căci în fond nu ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun : și al clișeelor juste) ; perceperea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realitate, geniul se face remarcat doar ca o concesie (căci în fond nu ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun : și al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând cu bine toate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând cu bine toate dificultățile, poate capota aici. Citind fragmentul acesta mi-au venit irezistibil în minte în primul rând Mozart și Beethoven (da, da, Beethoven, gravul, seriosul, pateticul). Hazul acesta (și perceperea lui) are virtuți mântuitoare, e o treaptă, poate penultima, a înțelepciunii. Dacă frumusețea va mântui lumea (nu se știe ; dar dacă ceva totuși o va mântui, numai frumusețea o poate face), atunci hazul marilor făuritori ai frumuseții
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Beethoven, gravul, seriosul, pateticul). Hazul acesta (și perceperea lui) are virtuți mântuitoare, e o treaptă, poate penultima, a înțelepciunii. Dacă frumusețea va mântui lumea (nu se știe ; dar dacă ceva totuși o va mântui, numai frumusețea o poate face), atunci hazul marilor făuritori ai frumuseții o va seconda discret, dar luminos. Don Juan Sau blestemul ideii Don Juan moare ca toți ceilalți face notă oarecum distinctă în teatrul lui Teodor Mazilu. Nu prin „stil”, nici prin „spirit”, nici prin, hai să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, În paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
este dezideratul). În Franța o asemenea traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile Îmi par Însă destul de mari. În primul rând, un text tradus În românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate Îndepărta, chiar dezgusta publicul de o carte, valoroasă În original, dar devenită ciudată În ambalajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
manuscris, multe menționate doar ca reprezentate) au o intrigă simplă, transparentă, ca în comediile lui Alecsandri, țintind să transmită în mod accesibil o învățătură, o idee morală. Există un comic al întâmplărilor, un dialog cu savoare populară, adesea plin de haz și de culoare. Comediile „poporane” așezau prezentarea datinilor, a folclorului în centrul acțiunii, ceea ce făcea ca ele să devină și atrăgătoare spectacole etnografice. SCRIERI: Poezii, Pesta, 1866; Panteonul român, Pesta, 1869; Novele, I-III, Pesta, 1872-1874; Sclavul amorului, I-III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
de lemn, al gardurilor nalte, cu două junghere scurte, pe care le împlântă pe rând și le scoate ridicându-se în mușchi până sus. Mania persecuției: Râdea de mine și sunt sigur că râdea de mine că prea râdea cu haz. * Brienley, Johnson et Ince Ltd. Bucharest Roumania 35 Leicester Square 22 Mai 1906 London 6 Strada Regală I write to inform you that I have sent you today by P.O. the sum of lei 6,20 covering the cost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mort. Știu că fiind copil am fost dus într-o sară acolo, de alți băieți, la priveghiu. Ne-am jucat și am petrecut strașnic în sara acea, lângă mort probabil. Am jucat inelul, țușca și alte jocuri. Și era un haz și o gălăgie nespusă. Nimene, după cât știu, nu era trist... Insomnie și febră... Persistența cu care bolnavul urmărește desenurile și figurile tapetului din apropierea sa, pe părete. Colonelul Vrabie, care se uită cu plăcere pe fereastră cum mușcă cânii pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spune hotărât că el vra să curme odată orice fel de așteptare și încurcătură. Vra să știe ce rost are el aici și ce i se cuvine. Asta acuma, pe loc și numaidecât. Haziaica e o ieșeană nostimă și cu haz. Ascultă, Ivane, zice ea față cu toată lumea, în grădină; ascultă Ivane, ți-aș face voia, dar află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iarnă și trist, când se-ntorc războinicii din Pocuția... Soli de la tătari de la Unguri în strălucirea curții lui Ștefan-Vodă La Sânziene, la curtea lui Ștefan-Vodă vin jongleuri italieni și fac comedii înaintea lui. El e în momente bune și face haz și privind la Doamnă, dulci amintiri din tinerețe îi vin în iarna vieții... Ștefan în anii din urmă își dă seama că în jurul lui e credință, pentrucă s-a întemeiat putere, dar că după el necredincioșii boeri își vor face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de altădată. (toamna când se bat zimbrii) Vânătoare, (............) de petrecere, la care unii boeri vechi și alții noui își destrăbălează gura împotriva M. Sale. Cuviosu monah (................) dela Neamț e de față și are rolul unui "fou", de care lumea face haz și își bate joc; el, însă, are un anumit rol în legătură cu cuviosul Arhimandrit... dela Curtea Sucevii, care face un fel de poliție secretă a lui Vodă. Arhimandritul chiamă pe Jderi la Curte și îi pune sub jurământ în curent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați, nouă-s femei. Cine a văzut luna nu se mai minunează de stele. Întăi să vezi și pe urmă să crezi. Tot năcazu-și are hazul. Dacă te-ai prins a doua oară, nu-i vinovată capcana. La harmasar tânăr călăreț bătrân. Cine a scăpat dintr-o sută de pățanii și din nouă sute nouă zeci și nouă de năcazuri e un om de nimic. Trimite copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Un prost care spune ceva de spirit produce uimire ca o mârțoagă care deodată ar porni-o la galop. Cel mai trist lucru e că prostul nu poate fi bun. Caragiale: P. dacă n-ar fi fudul n-ar avea haz. Întâi și întâi P. devorează pe Dumnezeu. Dintre toți oamenii mai ales prostul are nevoie să fie bogat. De multe ori prostul e bogat ca să poată șmecherii pune iar în circulație bogății acumulate. Față de proști, Casanova socotea permis să corecteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om care vorbește domol și încet, parcă s-ar plictisi el însuși de ceea ce spune. Domnul-Dumnezeu a făcut pe boieri și pe ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În tabăra de care face haz - În tabăra largă, mișcătoare, bălțată și „misterioasă” a prostiei și a proștilor. Nu credeți?!... Sigur, eu, În ce mă privește, am căutat mereu, din prima tinerețe, societatea „inteligenților”, iar domnii și doamnele profesoare sau adulții ce purtau ochelari m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Radio îl critică în fiecare noapte?»” *Zile, multe, cu frînturi de muncă și puține lucruri de însemnat. Miercuri, joi, vineri am expediat cîte o scrisoare. Sîmbătă (treabă care s-a prelungit și duminică) am făcut corectură; luni am primit (spre hazul răgăliilor din redacție: răcani, dești) o nouă convocare militară (a șaptea sau a opta), marți am colaționat și predat ultimul articol pentru numărul viitor. Pe pagini întregi însă agenda e albă. *Vor neapărat să-mi scoată faimă de loup garou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din sloganurile cu care se opera în redacție în momentele de veselie: „Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din „Spre comunism”), carne din carnea discursului liric al epocii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îngrijorasem - inutil, se pare - că atmosfera de „decameron” va ofensa anumite sensibilități. Ce aș fi avut să evoc în linia începută de ceilalți? Ciudat, în minte nu-mi venea decît întîmplarea (din păcate una dintre acelea ce nu provoacă instantaneu hazul) ce-l avea drept personaj principal pe Sp., vecinul meu de rubrică. Or, el tocmai susținuse că n-are „amintiri vesele”. Puteam să-l contrazic? O fac aci, deși nu s prea convins că am să reușesc. ...Obișnuit să dea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai bine a fost primit cuvîntul lui Eugen Verman, fostul coleg de școală, la Piatra Neamț, al lui „V.Ghe.”, care - pentru a sublinia vocația timpurie a acestuia - a povestit cu destul haz cum în clasa a V-a, la o lucrare despre cartof, el, fiu de orășean, n-a scris mare lucru și a luat un 3, iar actualul pictor, băiat de țăran, n-a scris nimic, ci doar l-a desenat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a făcut observația că „ăsta dezbracă babele, ca să-mbrace fetele”, un altfel de a zice că se ajută de oricine și recurge la orice mijloace, pentru rezolvarea intereselor de familie. întrucît jocul ei de cuvinte i s-a părut cu haz, Sp. i l-a spus imediat lui Nanianu, iar acesta, îndată ce a prins ocazia, „șefului”. Azi, sub pretextul că-l interesează valoarea publicității achiziționate la Buhuși, „șeful”, Genoiu, l-a chemat la o discuție pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă pe propriile-i picioare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]