1,688 matches
-
sunt folosite în analizele biochimice pentru deproteinizarea soluțiilor, operație denumită defecare. Coagularea Sub acțiunea căldurii proteinele precipită ireversibil, caz în care se produce o denaturare a structurii secundare și terțiare datorită ruperii legăturilor de H intercatenare. 4.3.8.3. Hidroliza proteinelor Proteinele hidrolizează chimic sau enzimatic cu eliberare de peptide sau aminoacizi. Hidroliza enzimatică decurge sub acțiunea catalitică a enzimelor proteolitice. În timpul digestiei, enzimele proteolitice din sucurile tubului digestiv produc o hidroliză completă a proteinelor până la faza de aminoacizi; aceste
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acțiunea căldurii proteinele precipită ireversibil, caz în care se produce o denaturare a structurii secundare și terțiare datorită ruperii legăturilor de H intercatenare. 4.3.8.3. Hidroliza proteinelor Proteinele hidrolizează chimic sau enzimatic cu eliberare de peptide sau aminoacizi. Hidroliza enzimatică decurge sub acțiunea catalitică a enzimelor proteolitice. În timpul digestiei, enzimele proteolitice din sucurile tubului digestiv produc o hidroliză completă a proteinelor până la faza de aminoacizi; aceste enzime scindează numai legăturile peptidice dintre aminoacizii din seria L și prezintă specificitate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legăturilor de H intercatenare. 4.3.8.3. Hidroliza proteinelor Proteinele hidrolizează chimic sau enzimatic cu eliberare de peptide sau aminoacizi. Hidroliza enzimatică decurge sub acțiunea catalitică a enzimelor proteolitice. În timpul digestiei, enzimele proteolitice din sucurile tubului digestiv produc o hidroliză completă a proteinelor până la faza de aminoacizi; aceste enzime scindează numai legăturile peptidice dintre aminoacizii din seria L și prezintă specificitate și pentru anumiți aminoacizi. 4.3.9. Reprezentanți ai proteinelor animale 4.3.9.1. Proteine globulare Albuminele sunt
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
răspândite în toate celulele vii vegetale și animale, în virusuri, bacterii și constituie componentele esențiale din nucleele celulare, citoplasma celulară, în special ribozomi. Aceste heteroproteine au rol important în biosinteze proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare și în diviziunea celulară. Prin hidroliza chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și histone) Capitolul 5 CHIMIA ACIZILOR NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari ce reprezintă polimeri ai unor unități de bază numite nucleotide. Prin
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și histone) Capitolul 5 CHIMIA ACIZILOR NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari ce reprezintă polimeri ai unor unități de bază numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se eliberează fragmente mai mici, oligonucleotide, apoi mononucleotide și la urmă componentele acestora: acid fosforic, pentoze, baze azotate. 5.1.Componentele structurale ale acizilor nucleici 5.1.1. Pentoza reprezintă componenta glucidică a acizilor nuleici și este reprezentată
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
În mod curent, în structura ADN și ARN intră formele lactam ale bazelor azotate, accesibile pentru formarea legăturii * glicozidice cu pentozele: O 5.1.4 Nucleozide Aceste substanțe reprezintă produșii de combinare a pentozelor cu bazele azotate și rezultă prin hidroliza enzimatică parțială a nucleotidelor. Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu legătură N glicozidică sau N glicozide. Legătura dintre aceste două componente se face prin intermediul atomului de N3 al bazelor pirimidinice și N9 al bazelor purinice cu hidroxilul βglicozidic al ribozei
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
sunt legături bogate în energie și se numesc legături macroergice. Dintre nucleotidele polifosforice cele mai importante sunt adenozindifosfatul (ADP) și adenozintrifosfatul (ATP): ADP conține o legătură macroergică, iar ATP două. Legăturile macroergice au rol important în energetica celulară, întrucât prin hidroliza acestora se eliberează 7 12 kcal/mol., în timp ce legătura ester-monofosforică eliberează doar 2 3 kcal/mol. Compușii macroergici au proprietatea de a ceda grupări fosfat și energia legăturii macroergice unor nucleotide difosforice cu transformarea acestora în nucleotide trifosforice: Reacția este
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
substrat. Așa de exemplu, ureaza, arginaza, acționează numai asupra unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singură reacție. Când o enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singură reacție. Când o enzimă catalizează transformarea mai multor substrate înrudite din punct de vedere chimic, specificitatea enzimatică este relativă. Astfel peptidazele catalizează hidroliza legăturii peptidice din proteine și polipeptide, fosfatazele catalizează hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substanțe (glucide, lipide, nucleotide). Chiar și în cadrul specificității relative enzimele preferă anumite legături pe care să le scindeze. Specificitatea de substrat este imprimată unei enzime de componenta sa proteică-apoenzima. Specificitatea de acțiune La enzimele cu structură
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fiecare reacție și are valori cuprinse între 30 40 Kcal/mol. Scăderea energiei de activare se bazează pe formarea unui complex activat (ES) între enzimă (E) și substrat (S), pentru care energia de activare este mult mai mică. Astfel pentru hidroliza zaharozei la 370C într-un anumit interval de timp este necesară o concentrație de ioni de hidrogen (H+) de 107 ori mai mare decât în cazul aceleeași reacții catalizată de invertază. Enzimele catalizează numai reacțiile termodinamic posibile, reacții care decurg
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
grași, aminoacizilor și totodată servește ca substanță inițială pentru biosinteza unor compuși foarte importanți: acizi grași, corpi cetonici, steroli, hormoni steroizi, acetilcolină. Alte acilcoenzime importante sunt cele ale acizilor grași: Legătura macroergică dintre restul acil și coenzima A eliberează la hidroliză 8 kcal/mol. 6.6.2.3. Glicoziltransferaze sunt enzime de transfer al unui rest glucidic de pe un donor (oligoglucide, poliglucide, glicozizi, esteri fosforici) pe un acceptor (oze sau derivați ai ozelor. Aceste reacții sunt întâlnite în biosinteza oligo și
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
energizare) pentru glucide, acizi grași, aminoacizi vitamine, coenzime, nucleozid mono și difosfați: Tot astfel are loc și fosforilarea nucleozid difosfaților cu participarea ATP-ului și a nucleozid difosfokinazelor respective. 6.6.3.Hidrolaze Enzimele din această clasă catalizează reacțiile de hidroliză conform reacției generale: Variațiile de energie sunt mici în cazul acestei reacții reversibile. Scindările hidrolitice sub acțiunea hidrolazelor stau la baza proceselor de digestie ale glucidelor, lipidelor, proteinelor. După natura grupării scindate, hidrolazele cuprind mai multe subclase: 6.6.3
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
treptat gliceridele cu eliberare de glicerol și acizi grași.Lipazele se găsesc în sucul pancreatic, intestinal, sânge, plămâni, rinichi, țesut adipos, în cantitate mare fiind secretate de pancreas și sunt activate de ionii de calciu, acizii biliari, albumine. Acetilcolinesteraza catalizează hidroliza acetilcolinei după reacția: Acetilcolinesteraza se găsește în creier,nervi, eritrocite, mușchiul striat și joacă un rol deosebit în conducerea influxului nervos și în propagarea acestuia la nivelul sinapselor. Activatori ai acestei enzime sunt Mg2+, cisteina și glutationul redus. Colesterolesterazele hidrolizează
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
formare de acizi grași și colesterol. Fosfolipazele hidrolizează legăturile ester din glicerol fosfatide cu eliberare de acizi grași din pozițiile * și *. 6.6.3.2.Tioesterazele sunt hidrolaze ale tioesterilor, ce catalizează reacția : Cele mai importante sunt acil-S-CoA-hidrolazele, ce catalizează hidroliza legăturii tioesterice din compușii macroergici ai acil-coenzimei A: O altă tioesterază importantă este succinil-coenzima A hidrolaza, care catalizează hidroliza succinil coenzimei A, intermediar al ciclului Krebs: 6.6.3.3. Fosfoesterazele catalizează scindarea hidrolitică ai mono-și diesterilor fosforici cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: Dintre fosfodiesteraze fac parte nucleazele, enzime care catalizează depolimerizarea acizilor nucleici. După natura acidului nucleic, se deosebesc ribonucleaze și deoxiribonucleaze. Ribonucleazele sunt endonucleaze care scindează hidrolitic legătura nucleotid-5'-fosfat cu formare de nucleotide-3'-fosfat care apoi sunt hidrolizate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de către fosfodiesteraze (exonucleaze) până la stadiul de ribomononucleotide. Deoxiribonucleazele (exoși endonucleaze) acționează asupra legăturilor diesterice din ADN, fără a elibera H3PO4, ci numai oligodeoxiribonucleotide, iar în final deoxiribomononucleotide. În cadrul metabolismului lipidic acționează o fosfodiesterază numită fosfolipaza C care catalizează reacția de hidroliză a colinfosfatidei cu formare de digliceridă și fosforilcolină: 6.6.3.4. Glicozidaze (glicozid hidrolaze) această subclasă cuprinde enzimele care acționează asupra legăturilor glicozidice din oligoglucide, poliglucide sau heteroglucide: R = rest glucidic R' = rest glucidic sau aglicon În funcție de natura legăturii
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ce scindează hidrolitic legătura *-1,2 glicozidică din zaharoză cu formare de *-fructoză și *-glucoză; Celobiaza, o *glucozidază, care scindează hidrolitic legătura *-1,4 glicozidică din celuloză, cu eliberare a doi moli de *glucoză. Glicozid hidrolazele care catalizează reacția de hidroliză a amidonului și glicogenului până la faza de maltoză și glucoză se mai numesc și amilaze. În organismul animal amilazele se găsesc în salivă, mușchi, ficat, intestin, sânge. Amilazele sunt de mai multe tipuri: *-amilazele (endoamilaze) care scindează legăturile glicozidice din
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
-amilaze (exoamilaze) care scindează legăturile glicozidice de la capetele lanțului poliglucidic cu formare de maltoză și dextrine; 1,6 amilaze care scindează legăturile 1,6 din amilopectină intervenind în procesul de deramificare a glicogenului sau amidonului. Celulazele sunt enzime care catalizează hidroliza legăturilor *-1,4 glicozidice din molecula celulozei până la faza de celobioză și în final glucoză. Aceste enzime se găsesc în tractul digestiv al ierbivorelor și sunt sintetizate de către bacteriile celulozolitice din prestomace și intestinul gros, astfel încât ierbivorele au capacitatea de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de labferment, renină sau cheag; este produsă de stomacul animalelor tinere (miei, viței, purcei) și acționează asupra cazeinelor din lapte. Sub acțiunea enzimei, cazeina din lapte este transformată în paracazeină greu solubilă. Într-o primă etapă are loc o ușoară hidroliză, urmată de precipitare sub acțiunea Ca2+ cu formare de cazeinat de Ca. După coagulare cazeinele sunt hidrolizate până la faza de polipeptide. Acțiunea ei este foarte puternică la un pH optim de 6-7 (1mg chimozină precipită 72 litri lapte): datorită acestui
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
mucoasa intestinală; sunt insolubile în apă și în soluții saline. Exopeptidazele au fost împărțite la rândul lor în *-aminopeptidaze și *-carboxipeptidaze. Prezintă activitate optimă la pH între 8-9. *-aminopeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări -NH2 liberă: Produșii de hidroliză sunt oligopeptide și aminoacizi liberi. Sunt răspândite în intestin și diferite țesuturi (rinichi, splină, eritrocite). *-carboxipeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări COOH liberă, punând în libertate aminoacidul terminal: Carboxipeptidazele scindează numai formele L ale amino acizilor. Sunt secretate
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
E.C.3.4.3.1.) catalizează reacția: Enzima este activată de ionii de calciu și magneziu. 6.6.4.Liazele Din acestă clasă fac parte enzimele care catalizează scindarea unor legături chimice din molecula substratului, fără a fi nevoie de hidroliză. Legăturile chimice scindate de liaze sunt: C-C; C-O; C-S; C-N; C-X. Liazele catalizează și apariția de duble legături în molecula substratului (C=C și C=O). 6.6.4.1. C-C Liaze (carboliaze) Catalizează
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
cu formare de acid L dehidroascorbic, deasemenea cu activitatea vitaminică; dehidrogenarea se produce la grupările enolice care devin grupări cetonice. Acidul dehidroascorbic este instabil și poate fi redus prin fixarea a 2H la grupările cetonice la acidul ascorbic, iar prin hidroliză formează acidul 2,3 diceto L gulonic lipsit de activitate vitaminică. Acidul ascorbic reduce soluțiile Fehling și Tollens și decolorează unii oxidanți cum ar fi reactivul Tillman (diclorindefenol), ultima reacție fiind folosită la dozarea sa titrimetrică. Acțiunea biologică a acidului
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
umorali nespecifici sunt reprezentați de lizozim, sistemul complement și citokine. Lizozimul este un polipeptid cu activitate enzimatică, prezent în lacrimi, salivă, secreții nazale, plasmă, lapte matern și granulațiile PMN. Lizozimul are rol de amplificare a acțiunii sistemului complement și de hidroliză a peptidoglicanului cocilor gram pozitivi, interferând cu sinteza peretelui celular. Sistemul complement este format din 34 de proteine plasmatice, activate “în cascadă”, fie pe cale clasică de către complexele antigen-anticorp, fie pe cale alternă de către componentele structurale microbiene. Rolurile complementului sunt: opsonizarea și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
suplimentarea soluției cu aditivi pentru îmbunătățirea producerii de energie pe parcursul reperfuziei. Atenuarea dezechilibrului ionic Acidoza intracelulară Procesele responsabile de generarea ionilor de H+ din timpul ischemiei sunt glicoliza anaerobă ce duce și la creșterea cantității de lactat [58] și a hidrolizei ATP-ului [59]. Astfel, se produce acidoza care are un efect inotrop negativ important [60]. În acest fel, glicoliza care este calea cea mai importantă de generare a ATP-ului din perioada ischemică este inhibată de acidoză [61], iar funcția
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
în afara limitelor normale, scăzând în timpul efortului prelungit și crescând în timpul exercițiilor de intensitate mare (printr-o creștere excesivă a producției endogene de glucoză, ce depășeșete consumul de glucoză); metabolizarea celui mai eficient substrat: în timpul exercițiilor de intensitate crescută, caracterizate prin hidroliza accentuată a ATP-ului și scăderea disponibilității de O2, crește metabolismul glucidelor, deoarece ATP-ul este generat mai rapid prin oxidarea glucozei în citoplasma celulară, decât prin oxidarea lipidelor în mitocondrii, iar oxidarea completă a glucozei necesită mai puțin O2
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]