1,830 matches
-
problematica generală a domeniului în Discursul utopic (2000; Premiul Academiei Române). SCRIERI: Întâlnire cu meduza, București, 1966; Argonautica, București, 1970; Planeta părăsită, Cluj, 1971; Viața într-o floare, Cluj, 1972; Jocul cu vipere, Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul licornului, București, 1980; Cina cea mai lungă, Cluj-Napoca, 1983; H. G. Wells. Utopia modernă, București, 1983; Anticipația românească, Cluj-Napoca, 1994; ed.
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
1974, 7; Cristea, Domeniul, 330-335; Voicu Bugariu, Fantasticul cerebral, LCF, 1976, 13; Val Condurache, „Pasărea de lut”, CL, 1976, 4; Valentin Chifor, Elogiu și creație, T, 1976, 5; Dana Dumitriu, Banalul și fantasticul, RL, 1977, 13; C. Vernescu, „Adevărul despre himere”, CL, 1977, 10; Voicu Bugariu, Science fiction, LCF, 1978, 18; Iorgulescu, Scriitori, 227-229; Leonida Neamțu, Marginalii la „Figurine de ceară”, ST, 1978, 10; Anton Cosma, „Figurine de ceară”, VTRA, 1978,11; Sorin Titel, Anticipație și parodie, RL, 1980, 22; Mircea
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
în Semnul ironiei (1972), unde sunt analizate, cu o priză mai strânsă la text, piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
a-i mărturisi în final acestuia că „zeii” implacabili ai antagonismelor de clasă l-au obligat să acționeze astfel. Prozele lui P. nu au fost adunate în volum, fiind publicate între 1909 și 1919 doar în „Vieața nouă”: Robii unei himere, Destăinuirea unui mort, Concert nupțial, Impresiile unui convertit ș.a. Mai izbutită este Povestea frumoasei Psyche (1912), istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
suferința ca substrat generator al artei, chiar cu o aluzie la mitul Meșterului Manole. O meditație, modestă, asupra condiției artistului își face loc și în alte romane, unde este denunțat caracterul alienant al acesteia, pasiunea pentru artă (mai degrabă o himeră) fiind comparată cu un fel de morb care afectează psihicul și comportamentul, subjugă și cauzează nefericirea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe malul mării). Dar mult mai nociv îi apare autoarei modul de viață al celor bogați, ușuratic
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
și N. P. sau cu pseudonimele Auditor, Camil Armanu, Marsyas, Michaell Danu și Micro-Megas. Prima carte a lui P., romanul Catarge (1941), este dominată de figura unui personaj, pilotul Costa Dimitriu, regăsit și în alte scrieri. Protagonistul întruchipează călătorul absolut, himeră de care se îndrăgostesc mai multe femei (Anna-Maria, poeta Lully, Elsa Gould, Ica Antoniadi, Venetziana Vergatti, Sandra ș.a.). Prozatorul ambiționează să construiască prototipul „bărbatului ideal(izat)” - echivalent, mutatis mutandis, al eternului feminin: misterios, viril, cu chipul ars de soare, ca și cum
PAPATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o parte din cercetările lor au apărut în
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
îmbină astfel cu liberul arbitru și cu creativitatea personală a sinelui și a altuia. Inițierea revoluției identitare Perioada de după 1990 este una a revoluției identitare. Este perioada în care „totalitatea” socială s-a dezagregat, diferențierea socială s-a accelerat, iar himera unității ordinii sociale s-a disipat. O puzderie de microuniversuri de referință au explodat și fiecare caută să se impună. În raport cu ele, individul a devenit singurul pol al reorganizării ordinii sociale, întrucât individualizarea societății a fost descătușată. Aceasta nu înseamnă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
răzbat catastrofal la suprafață prin fisura pe care o provoacă „întâmplarea”, faptul revelator, ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student întârziat, București, 1934; Donna Alba, București, 1935; Nuvele
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
petrec între hipnoză și paralizie, mai degrabă ca un îngheț decât ca o debordare de energie. Astfel, anxietatea erotică se estompează, se distilează în vis, ca în Simfonia tăcerii, unde viața pare țesută în singurătate din amintiri, din „gloata albastrelor himere” înfiripate de jocul norilor. Trezită din halucinație, poeta dă glas unor „cântări de fecioară”, în care refuză îndemnul acestei „biblii barbare” de a-și lăsa „sufletul în prada oceanului de voluptate”. În Cântări pentru pasărea albastră (1922; Premiul Societății Scriitorilor
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
această duplicitate fenomenologică. Omul uită să caute locul inimii, judecându-și conștiința și starea aproapelui după aparențe. Treptat, înșelarea devine a doua fire a omului. Sub pretextul iubirii aproapelui sau chiar al prieteniei spirituale, mintea acceptă să fie subnutrită cu himere și jumătăți de adevăruri. Fără să avem mereu cugetul împărțit, voința n-ar slăbi, nici curajul nu ne-ar abandona la jumătatea drumului. Esența mondenității constă în pervertirea unor adevăruri doar parțial vizibile în sfera exteriorității. Patimile sau păcatele au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bisericilor creștine în timpul citirii Scripturilor sau al mărturisirii Crezului niceean. Făcând aceasta, Biserica ar renunța la pretenția de adevăr și universalitate. Apartenența la creștinism ar fi atunci similară frecventării unui club privat sau fidelității față de un ordin „elitist”, construit pe himere sectare. Creștinii nu sunt însă rotarieni sau francmasoni, nici în literă, nici în spirit. Acceptarea unilaterală a privatizării credinței ar echivala cu un suicid spiritual. Critica modernității pornește de la rezerva fundamentală față de această tehnică a camuflajului identitar. Fiind un comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii” secretarului general și a „filozofiei informale” a poporului, de la geto-daci la „poporul unic muncitor”, lumpenproletariat de clone apatice și ocazional descurcărețe, lipsite până și de himerele marxism-leninismului, deși nu de toate tiparele sale mentale (preluate de comunismul național). Universitarii din științele sociale, deseori (re)apăruți în spațiul public împreună cu disciplinele lor anihilate de ceaușism (ca sociologia și psihologia) sau (re)lansați împreună cu cele „doar” mutilate durabil
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
societății bune pe fiecare dintre cele două concepții. Consensul rațional universal, care ar permite atingerea celei mai bune forme de viață pentru toți (în ultima vreme, din toată lumea, fiindcă utopismul modern este global, nu local), nu este altceva decât o himeră, ca multe alte viziuni ale Luminilor, chiar și atunci când ideea de „cea mai bună formă de viață” este serios moderată de pragmatism, antropologie politică (sau metafizică) negativă, experiență istorică, de convingerea că omenirea trebuie să se mulțumească întotdeauna cu răul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ani de la nașterea poetului: „Înăbușind un gând rebel Înainte de-a răzbate/Ar fi putut urma și el Cărări de mult umblateă/ Nepăsător cum ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dreptul uimit să citească în jurnalul unui discipol al lui Leonardo da Vinci modul în care autorul și-a surprins maestrul, într-o seară ploioasă, „stând în contemplare în fața unui perete pătat de umezeală. Da Vinci îi descrie o splendidă himeră cu botul căscat, deasupra căreia plutește un înger frumos și cârlionțat, și o conturează cu degetul; apoi explică faptul că i se întâmplă adesea să vadă peisaje minunate sau diferite scene în crăpăturile zidurilor, în cutele de pe suprafața bălților, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care nu le putem tolera (1930/1995). Refugiul în reverie este extrem de frecvent. În mod curios, adultului îi este rușine de el, remarcă Freud (1908c/1985), își ascunde reveriile și crede că este singurul care-și făurește în mintea lui himere. Pentru el este „ceva infantil și interzis”. Totuși, cei mai mulți oameni recurg, în anumite perioade ale vieții lor, la visele diurne. Janet (1898/1990) face aceeași constatare: „Reveria interioară și continuă joacă la mulți oameni un rol considerabil”, iar caracteristicile și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
într-adevăr poet, poetul trebuie să fie și personal. Noi luptăm împotriva concepției burgheze cu privire la personalitatea scriitorului, împotriva individualismului respingător, împotriva teoriilor retrograde care cer poetului să se retragă în turnul de fildeș, departe de frământările sociale, dospind propriile sale himere, preferând trista singurătate. Critica presei noastre de partid a combătut înrâurirea concepției burgheze în unele versuri ale poeților Maria Banuș, Mihu Dragomir sau Nina Cassian, caracterul individualist, tendința de izolare de realitate, vizibilă în unele poezii (...). Acest fel de a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mergem”, 261 • Revenirea demonilor, 263 • Un dinamism continuu care se cheamă America, 266 • Alergăm pe două culoare, 268 • Le Roi s’amuse!, 269 • Victime și călăi, 270-271 • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă, 273 • Cartonaș galben, duș rece, 274 • Finalul himerelor narcisiste, 276 • Periculosul registru al autoiluzionării, 276 • Nu suntem agenție de ghicit, 279 Ziua a zecea 281 Dezbatere sau nondezbatere?, 283 • O ură cu o istorie cumplită, 283 • „Socialismul proștilor”, 284 • O oroare abisală, 285 • Singularitatea absolută a Holocaustului, 285
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Was a Country, „de două ori a fost o țară”: Iugoslavia interbelică și Iugoslavia titoistă. Aceasta din urmă era, Înainte de toate, construită pe mitul antifascist. Întotdeauna când vorbesc de mit politic accentuez: nu Înțeleg prin el o legendă sau o himeră, ci un discurs politic ce are multe elemente de raționalitate, dar și unele infraraționale, emoționale, sentimentale, amintiri, așteptări, anxietăți ș.a.m.d., care mobilizează energii politice. Atât și nimic mai mult. Mit politic este atât mitul rezistenței franceze, cât și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
căzut la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse! • Victime și călăi • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem agenție de ghicittc "Corupția \: boală ajunsă la metastază • Marile aranjamente de culise • Prețul europenizării • Semnale Încurajatoare din afară • Ezitări și criză • Am căzut la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse ! • Victime și călĂi • Hei‑rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem agenție de ghicit" Mircea Mihăieș: Anul 2003 Începe sub semnul unei mari emoții publice: moare Dumitru Tinu, redactorul-șef al ziarului Adevărul, ziar cu o evoluție foarte spectaculoasă. Să nu uităm că la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
jur de 20% din voturi. Ea e condusă de domnul Lepper, un fel de Ristea Priboi, care a avut de-a face cu generalul Moczar și serviciile secrete Încă de prin anul 1968. Revenind la ceea ce spuneai: asistăm la finalul himerelor narcisiste, al autoiluzionării. Mulți dintre acești oameni trăiesc Într-un periculos registru al autoiluzionării. Ne trezim peste noapte că ceea ce am crezut posibil nu mai este posibil, că suntem răspunzători În fața electoratului și, ca să folosesc un termen foarte dur, În fața
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971; Câmpia soarelui, București, 1972; Elegii, București, 1973; Petrecere pe iarbă, București, 1973; Ave, noiemvrie, București, 1975; Întoarceri, București, 1977; Roata lumii, București, 1977; 65 poeme, București, 1978
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]