1,093 matches
-
incertitudine. "Nu e o întîmplare, continuă el, că Goethe și Napoleon sînt egali din acest punct de vedere. Și ochii lui Napoleon aveau acest ultim dar. De aceea sînt convins că era un zeu". Pentru conducător, prestigiu ar însemna putere hipnotică, facultatea de a sugestiona mulțimile, adica de a-i dicta propria-i voință și de a-i transmite ideile sale fixe. El o determină astfel să facă lucruri pe care nu le dorea, pe care nici nu se gîndea să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să fie rostit, fiecare ins se simte cufundat în magma numărului iar atenția tuturor este focalizată într-un punct precis, vacant încă, dar deja evidențiat prin imaginea celui care îl va ocupa. III Prin ceremonial, reuniunea se transformă în mesă hipnotică, în cursul căreia conducătorul își folosește întregul său prestigiu. Diverse elemente se combină acum într-o adevărată sărbătoare a simbolurilor: steaguri, alegorii, imagini, imnuri care celebrează întîlnirea conducătorului cu mulțimea, atașamentul ei pentru lider și pentru ideea pe care o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unison. La fel cum obiectul sclipitor al hipnotizatorului asigură tranziția de la starea de veghe la starea de somn, și această sărbătoare a simbolurilor pregătește indivizii pentru noua lor identitate. Rolul capital revine apoi muzicii, care îi cufundă într-o stare hipnotică. Ea întreține transa, "așa cum curentul electric întreține vibrația unui diapazon, cu condiția să fie acordat la aceeași frecvență ca și acesta. Numai că aici acordul nu este doar fizic, nu există doar la nivel motor. Este, în plus, de ordin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și pioșenie. O astfel de zi dărîmă toată munca a o sută de ziare iacobine"220. Ceremoniile sînt adevărate mese în care conducătorul este în același timp și oficiant, și zeu, mese concepute nu după principiul religios, ci după principiul hipnotic. Pentru un spirit sceptic abaterea nici nu este prea mare. Sînt, într-adevăr, acele ședințe de hipnoză colectivă pe care și le închipuise Le Bon. Iar filosoful german Adorno scria, despre propaganda totalitară, că "punerea în scenă practicată de aceasta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu un minimum de efort, o invenție care a costat multă energie. Acum înțelegem de ce făpturi atît de docile se lasă duse de oricine pretinde că le poate conduce. Printre altele, le hipnotizează prin prestigiu. Societatea însăși constituie un mediu hipnotic, un spațiu al imaginilor și automatismelor eliberate. Ea se scaldă în atmosfera iluziilor pe care istoria le-a întipărit în memoria sa. Starea socială, afirmă Tarde rezumîndu-și concepția, este, ca și starea hipnotică, o formă a visului, un vis de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin prestigiu. Societatea însăși constituie un mediu hipnotic, un spațiu al imaginilor și automatismelor eliberate. Ea se scaldă în atmosfera iluziilor pe care istoria le-a întipărit în memoria sa. Starea socială, afirmă Tarde rezumîndu-și concepția, este, ca și starea hipnotică, o formă a visului, un vis de comandă și un vis de acțiune. Atît iluzia unui somnambul, cît și aceea a individului social este următoarea: a nu avea decît idei sugerate și a le crede cu toată tăria spontane"238
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În materie de argumente, cel mai bun rămîne de obicei cel mai banal: repetarea necontenită a acelorași idei, a acelorași calomnii, a acelorași himere"322. Nu întîmplător Le Bon și Tarde propun aceleași strategii de sugestie. Ambii au adoptat modelul hipnotic și nu au făcut decît să tragă de aici o serie de concluzii. Inutil să căutăm alte explicații. Din aceste ultime capitole se desprinde o remarcă generală: în societate, mijloacele de comunicare sînt elementul determinant. Ele modifică natura grupurilor de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un talent indiscutabil, că a subjugat mereu auditoriul cu o privire ce excludea orice urmă de îndoială, cu o voce care reducea la tăcere orice încercare de replică, izbutea să pară mereu în largul lui la toate acele adevărate slujbe hipnotice care au fost călătoriile sau ceremoniile patriotice. În astfel de ocazii calculate, o punere în scenă simplă dar eficientă îi permitea să exercite o seducție imediată prin prezența, prin cuvîntul lui viu ce captiva mulțimile trecătoare. Iar punctul culminant era
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
singura metodă eficientă în tratarea nevrozelor, în special a isteriei. Fascinat de Charcot, impresionat de rezultatele obținute de Bernheim și Liebeaul, Freud devine partizanul, apărătorul lor. Mediile medicale germane erau ostile hipnozei. O considerau curată șarlatanie. Freud însă aplică sugestia hipnotică și îi ridică în slăvi pe inventatorii ei. Apoi face propria-i descoperire: "cura de rostire". Întins pe o canapea, pacientul povestește tot ce-i trece prin cap. Această metodă a asocierilor libere lansează psihanaliza drept terapeutică originală a tulburărilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rămîne spectatorul jocului în care este prins. Aici, el încearcă să obțină aprobarea asupra eului mulîndu-se pe dorințele și percepțiile acestuia. În măsura în care orice relație sexuală efectivă este exclusă, tendința spre idealizarea medicului și supunere pasivă față de acesta este exacerbată: "Raportul hipnotic, conchide Freud, constă într-un abandon amoros total, cu excluderea oricărei satisfacții sexuale, în timp ce, în starea de îndrăgostit, această satisfacție nu este refulată decît momentan și se află mereu în arrier plan ca scop posibil"443. O astfel de relație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cazuri severe putându-se administra 3 săptămâni. Accentuarea spasticității în timpul tratamentului se poate combate prin administrarea baclofenului. Depresia necesită tratament cu antidepresive, prescrise și sub observația unui psihiatru. Insomnia necesită administrarea matinală a interferonului și în unele cazuri, administrarea de hipnotice (Stilnox 1tb. seara). Tulburările de ciclu menstrual se pot combate prin administrarea de anticoncepționale orale. În privința analizelor de laborator, limitele tolerate sub tratament cu interferon Beta sunt: hemoglobina peste 9,4g/dl, leucocite peste 3.000/mm3, granulocite peste 1
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
filiații evidente ar fi Grete Tartler și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia transparenței, alterarea diafanului prin umor acidulat și a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă de poezii de dragoste, București, 1982; ed. București, 1995; Carte pentru fata Gu, o fetiță cum ești tu, București, 1982; Marele premiu, București, 1983; Niagara de plumb, București, 1984; Poezii-jucării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
straniu. Este limbajul devenit limbaj-pentru-a-fi. Demult, în primele imperii neolitice, scrisul l-a smuls pe omul preistoric din lumile onirice și imaginare. Umanitatea pregenerică era îngropată în cavernele ei cu imagini, ca și în visele ei. Dincolo de limba orală, admonestativă, hipnotică, mitică, umanitatea propriu-zisă a făcut să înflorească un limbaj izolat sub formă de litere. Pornind de la scris, ea a creat un limbaj mai izolat, un limbaj fără context, o limbă lăuntrică, secretul, o zonă de umbră absolut nouă. Morala dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu, vin eu la timp. (iese) Ea 2: (rămîne oarecum stupefiată; El n a vorbit repede și mult și straniu, nu-i așa?; pare că vrea amintească ce i-a spus; renunță și se duce, ca atrasă de o forță hipnotică, spre fereastră, pe care o închide cu repezicune) Ce vîntoasă! Așa din senin! Cred că o să plouă. N-ar fi rău deloc să plouă (pauză) Și bezmeticul ăla umblă pe străzi pe o vreme ca asta. Da' de-ar răci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cel mai uriaș... și mai sfînt fiu al neamului... Ne vom lupta pînă la moarte... pînă la ultimul...! (urlînd peste puteri) Trăiască...! Trăiască...! Securistul: (îngrozit, încearcă să-l potolească) Gata, gata... Gata! Hai liniștește-te... Costache: (revenit dintr-o transă hipnotică) Dacă vreți... eu pot să mai... Securistul: (încă speriat și cu o oarecare silă...) Nu, nu, e destul... A fost bine..., foarte bine... (pune casetofonul în sîn) Bine. Ne vom vedea conform programului... Da? Costache: Da, sigur..., conform programului de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la mesaj instalează ideea unei dominații a celui care provoacă mesajul. Predecesorii acestei teorii au fost Charcot (isterie, hipnoză), Le Bon (propaganda și psihologia mulțimilor), Tarde (imitația)38. Receptorul este pasiv, în stare hipnotică se spune, considerabil influențat de propagandă. Masa este apatică, maleabilă. Pînă la Baudrillard, ultracriticul modernității, care vorbește despre siderație pînă la a deveni el însuși siderat. Schema unei transmisii lineare a informației ne vine, de asemenea, de la teoria informației a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
conștiința lui ne mistuie ca o despărțire de mirajul existenței. Alexandru Piru fixează unele poeme din câteva volume 1 sub semnul modelelor Lautréamont, Ezra Pound, Gottfried Benn. În "Zăpezile fără întoarcere" timpul este implicat în sentimentul iubirii. "La semnul ei hipnotic, printre ziduri/ de vechi cetăți ne ascundem sub riduri." Dragostea presupune suferință: "Te-aș fi jertfit, de-aș fi crezut o clipă/ că fi-va jertfa rănilor aripă." Ipostaza este aceea a lui Don Quijote, ultimul cavaler fără prihană, solitarul născut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pantofi pe șase luni că, dacă gospodina n-ar fi stat în fața aragazului, el ar fi aterizat rapid în fața televizorului, ca numărul unu... Cred că acela a fost momentul revelației. Aburii jucăuși care ieșeau din oala de vizavi dansau hipnotic și aproape că am simțit gustul delicios al bunătăților preparate acolo. M-am simțit străbătută de un val de căldură și o forță interioară irezistibilă m-a luat pe sus și m-a condus spre bucătăria* proprie. * Apartamentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și imaginația; și interogația, și certitudinea; și ordinea, și haosul; și scenografia minuțioasă, și improvizația bufă. Un text din Sfârșitul drumului, începutul călătoriei oferă o definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord cu fondul substanțial entropic), ci și câștigul estetic al acestor aliaje cu miză identitară potențată. Cele mai reușite dintre ele contabilizează fie efectele glisării hipnotice între o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiu, București, 1987, 259-261; Alexandru Piru, Lumini și umbre, SLAST, 1988, 5; Traian T. Coșovei, În lumina severă a unei dimineți, LCF, 1988, 15; Calistrat Costin, „Mi-e dor tot timpul de tine, lumină”, ATN, 1989, 8; Mircea Mihăieș, Ochiul hipnotic, O, 1989, 10; Alex. Ștefănescu, O plută improvizată, RL, 1991, 19; Steinhardt, Monologul, 244-247; Poantă, Scriitori, 121-122; Rachieru, Poeți Bucovina, 482-489; Popa, Ist. lit., II, 576. G. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
viața mea în timpul unei recreații din februarie 1934, pe cînd aveam treisprezece ani, și din acel moment avea să invadeze iremediabil existența multora din generația mea. Vociferările radiofonice ale lui Hitler, defilările Frontului Popular, bombele din războiul Spaniei scandau marșul hipnotic al Europei către giganticul abator. Credeam în faptul că războiul trebuia evitat cu orice preț. Însă el a izbucnit, în trei etape, dezvăluindu-și abia în cea de-a treia adevăratul chip. La început a fost războiul fără război "războiul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
artificiale: specia umană se vede prinsă între imaginea unei fosile și iconul unei clone. În terminologia favorită a filosofului francez, subiectul spațiului virtual, având o memorie obeză, suprasaturată de informație și obscenă în expunerea acesteia, indiferentă și lipsită de aspirație, hipnotică și simulată, este transparentizat, evaporându-se simultan cu sfârșitul istoriei și al realității. În același timp însă, procesul dispariției umanului este conceput fără final și fără finalitate, rămas suspendat și gravitând la infinit, fără posibilitatea definitivării și a încheierii, a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]