1,306 matches
-
la data de 8 mai 1814, în orașul Cernăuți. A urmat studii liceale și teologice la Cernăuți, cu rezultate excepționale. S-a călugărit în anul 1836. Este apoi trimis să-și perfecționeze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
trimis să-și perfecționeze studiile teologice la Universitatea din Viena (1836-1838). Este hirotonit ierodiacon în anul 1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie Hacman, arhimandritul Teofil Bendela este ales în funcția de arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Este hirotonit întru arhierie la Sibiu în data de 21 aprilie 1874 și instalat în scaunul mitroopolitan de la Cernăuți la 21 mai 1874. În scurta perioadă cât a condus Mitropolia Bucovinei, IPS Teofil a dat porunca de a se introduce scrierea cu
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
în luptele de la Oituz, fiind decorat ulterior cu “Crucea comemorativa”, cu baretele Oituz și Carpați. După terminarea războiului, s-a călugărit la 21 mai 1921 la Mănăstirea Slatina, cu numele de Părtenie. În același an, la 22 iulie 1921, este hirotonit ierodiacon de către mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei și numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iași . În paralel cu slujirea, urmează apoi studii la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), susținându-și examenul
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
În paralel cu slujirea, urmează apoi studii la Seminarul “Veniamin Costachi” din Iași (1922-1929) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1929-1933), susținându-și examenul de licență cu teza "„Despre castitate”". După finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiași catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1934-1935). Publică numeroase articole în „Viața monahala“ și în revistă „Mitropolia Moldovei și Sucevei“. Preda o perioadă ca profesor de religie la
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău; arhimandritul , de pe lângă Mitropolia Moldovei și preotul Anton Angelescu (viitorul episcop Antim Angelescu) de la Galați. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Părtenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București. PS Părtenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș , fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă și numit în funcția
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
ani de studii teologice, în unanimitatea de voturi a propus Papei Leon al XIII-lea, să fie dispensat de restul examenelor, iar la 13 noiembrie 1887, a fost promovat doctor în teologie. La data de 27 august 1888 a fost hirotonit ca preot celib în Catedrala din Blaj, de către mitropolitul Ioan Vancea. În ziua următoare, 28 august, a fost numit profesor de Teologie Dogmatică la Seminarul Teologic din Blaj. La procesul Memorandumului, 1894, profesorul de Teologie dr. Vasile Hossu, participant din partea
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
în orașul Român și seminarul la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. După terminarea studiilor universitare a fost sfințit diacon pe data de 8 decembrie 1992 în Capelă Institutului Teologic din Iași, iar pe data de 29 iunie 1993 a fost hirotonit preot în Biserică „Fericitul Ieremia” din Bacău. Înainte de hirotonire, ca diacon, a slujit patru luni și a făcut o experiență pastorala la Parohia „Maica Îndurerata” din Bucureștii Noi. De la 1 august 1993 până la 16 iulie 1995 a fost vicar parohial
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
Margareta Buteanu din Cluj Napoca, își aducea aminte de blazonul nobiliar, care se mai păstra în copilăria ei. Andreiu Petru se retrage, probabil din cauza vârstei înaintate, în 1752. Nu se cunoaște anul morții. Andreiu Toma, fiul lui Andreiu Petru, a fost hirotonit în 1752 ""marți după Pasci"". I s-au născut cinci fete, de aceea a ales pe fiul nașului său, Hara Gligorașiu, ca successor al său. Mai târziu, lui Andrei Toma i s-au născut doi fii: Ioan Andreiu, care a
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
s-a născut în 1771, iar la vârsta de 40 de ani, în 1811, a fost așezat ca preot în localitate. A decedat în 1851. Andreiu Filimon, fiu al lui Petru, s-a născut în 1798. În 1822 a fost hirotonit și a păstorit împreună cu tatăl său până la moarte, în 1847. Nu a avut urmași. Între fiii lui Andrei Petru s-a numărat și Andreiu Todor, ""vredniculu cantoru a lu St. Mihaiului ce au reposatu în 1875"". A avut nouă fii
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
județul Cluj. În 1852 a fost preoțit, iar în 1860 a decedat. Andreiu Gligoria i-a urmat în preoție fratelui său Văselia. S-a născut în 1830, iar mai târziu s-a căsătorit cu Todora Mureșianu din Păușa. A fost hirotonit în 6 august 1862, dar a decedat în același an. Ioan Andreiu, frate cu Văselia și Gligoria, s-a născut în 22 ianuarie 1829. În 1864 a fost hirotonit preot, păstorind în Sânmihaiu Almașului până în 1883, când se mută în
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
târziu s-a căsătorit cu Todora Mureșianu din Păușa. A fost hirotonit în 6 august 1862, dar a decedat în același an. Ioan Andreiu, frate cu Văselia și Gligoria, s-a născut în 22 ianuarie 1829. În 1864 a fost hirotonit preot, păstorind în Sânmihaiu Almașului până în 1883, când se mută în Chichișa, lăsând ca urmaș pe fiul său Ioan Andreiu jr. Este autorul însemnărilor din care au fost extrase aceste date, scrieri care au căpătat ulterior denumirea de ""Documentul Andreian
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
urmaș pe fiul său Ioan Andreiu jr. Este autorul însemnărilor din care au fost extrase aceste date, scrieri care au căpătat ulterior denumirea de ""Documentul Andreian"". Ioan Andreiu jr. s-a născut la 4 noiembrie 1858. În 1883 a fost hirotonit și așezat ca preot în localitare. A decedat în 1908, fiind înmormântat în partea de sud-est a bisericii de lemn. Mureșan Patriciu a rămas în memoria oamenilor ca “popa din Chilioara”. A pastorit între anii 1908-1919. Andrei Victor a păstorit
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
la "Institutul Pazmanian". A absolvit studiile universitare de teologie în anul 1747, după care s-a întors la mănăstirtea de la Muncaciu, unde a rămas timp de doi ani, până la începutul anului 1749, când a depus voturile monahale și a fost hirotonit preot. În anii 1750-1751 a locuit la Blaj. L-a însoțit pe episcopul Petru Pavel Aron în vizitațiile canonice pe care acesta le-a făcut în Țara Făgărașului. În timpul episcopatului lui Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic a făcut parte din
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
s-au opus acestei numiri, dar Atanasie Rednic a mers la Viena, unde a primit bula papală de confirmare, la 15 mai 1765. La Viena a cerut îmbunătățiri pentru situația clerului. De la Viena a plecat la Muncaciu, unde a fost hirotonit episcop de către episcopul rutean Manuel Mihail Olsavszky, același episcop care îl consacrase episcop și pe Petru Pavel Aron. De la Muncaciu a plecat pe jos, prin Giuleștiul natal, la guvernul din Sibiu, iar de la Sibiu a plecat la Blaj, unde a
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
statul grec. În 1912 Albania devine independentă. Primele încercări de organizare a unei biserici autonome albaneze au fost făcute de către emigranții albanezi din SUA, care se simțeau asupriți de conducerea bisericească. Fan Noli - mai târziu episcop de Korça, a fost hirotonit preot în anul 1908 de către arhiepiscopul rus Platon al New York-ului. În același an preotul Fan Noli celebrează în Boston pentru prima dată Sfânta Liturghie în limba albaneză. În anul 1919 Noli a fost numit episcop al Bisericii Ortodoxe Albaneze
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol s-au retras doi episcopi greci din slujirea lor, unul dintre ei, Ignatios, a primit eparhia din Berat. Doi albanezi au fost hirotoniți drept episcopi: arhimandritul John Pelushi, care provenea dintr-o familie musulmană, a devenit mitropolit în localitatea Korça, iar Kosma Qirjo a fost sfințit pentru episcopia din Apollonia. Acești trei episcopi, împreună cu arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos au alcătuit Sfântul Sinod al Bisericii
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
împreună cu arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos au alcătuit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania. În noiembrie 1998 Biserica Ortodoxă din Albania este vizitată oficial pentru prima oară de patriarhul ecumenic Bartolomeu, care a cercetat personal fiecare eparhie. În 2006 au fost hirotoniți încă trei episcopi albanezi: Dhimitri Sinaiti pentru episcopia din Gjirokastra, Nikolla Hyka ca urmaș al episcopului Kosma Qirjo din Apollonia (decedat în 2000), și Andon Merdani ca episcop al eparhiei Kruja. De atunci Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
fost transformat în 1996 în Academie Teologică care este accesibilă și femeilor. Locația acestei instituții a fost stabilită într-un nou corp de clădiri construit pe lângă mănăstirea Shën Vlash în apropierea localității Durrës. Între anii 1996 și 2001 au fost hirotoniți 120 de preoți. Au fost reactivate cinci mănăstiri albaneze, s-au pus, în 1997, bazele unui gimnaziu bisericesc în Durrës și s-a deschis o tipografie. Biserica publică din 1992 un periodic lunar "Ngjallja" (Învierea), un periodic pentru copii "Gëzohu
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
preoții români să primească "Unirea", în schimbul privilegiilor promise de împărat și a protecției oferite de acesta. Murind mitropolitul Teofil încă în același an, acțiunea de catolicizare a unei părți a românilor transilvăneni a fost continuată de către succesorul său Atanasie Anghel, hirotonit la București în 1698 de către mitropolitul Teodosie al Țării Românești și de către patriarhul Dosoftei al Ierusalimului. În temeiul promisiunilor ce aveau gir împărătesc, noul mitropolit trimite protopopilor săi pentru semnare, un document de acceptare a trecerii la catolicism, document care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
o anumită sumă de bani domnului de pământ pe proprietatea căruia trudeau. Preoții se alegeau de către obștea satului, cu aprobarea stăpânilor, care-i recomandau pentru hirotonire. Uneori protopopii erau aceia care recomandau direct episcopilor pe preoții vrednici de a fi hirotoniți, după cum nu erau rare cazurile de hirotoniri directe de către înalții ierarhi. Pregătirea pe care viitorii preoți o făceau în sânul familiei, pe lângă alți preoți sau protopopi iar uneori prin chiliile mănăstirilor din jur, era adesea insuficientă, mulți dintre aceștia rămânând
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909-1911). Mitropolitul (din botez Alexandru Mironescu) s-a născut la data de 12 august 1856, în comuna Trohan (jud. Vaslui), în familia unui preot. După studii la Seminarul “Veniamin Costachi" de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1879-1881), dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881-1882), apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
1886-1887), profesor suplinitor la Seminarul “Central" (1886-1887), profesor de Morală la Facultatea de Teologie din București (1887-1897), iconom stavrofor (1887). La 27 iunie 1895 este ales arhiereu titular cu titlul “Craioveanul", fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. Este hirotonit ca arhiereu la 5 februarie 1895. Din decembrie 1897 îndeplinește funcția de locțiitor de episcop al Râmnicului, apoi este ales episcop eparhiot tot acolo, la 12 martie 1898. La 5 februarie 1909 a fost ales mitropolit primat al României, păstorind
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
s-a născut în anul 1789 (1797 după Dimitrie R. Rosetti), în București, din părinți români. A urmat cursurile școlii bisericești Oțetari, iar în 1809 se duce la Mănăstirea Cernica unde îmbrățișează schima monahală cu numele de Nifon. A fost hirotonit ierodiacon la Mitropolie, iar în 1826 ieromonah. Este promovat la 1 februarie 1827 ca iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia Râmnicului și în 1836 ca arhimandrit de către episcopul Neofit al Râmnicului. După ce Neofit ajunge mitropolit, este numit la 19 decembrie
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
al Râmnicului. După ce Neofit ajunge mitropolit, este numit la 19 decembrie 1839 stareț la Mănăstirea Cozia. La finele anului 1841 este numit vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul de Constantinopol, la 24 octombrie 1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]