1,093 matches
-
de bunătate. Începând cu anul 1970 barbații gay au folosit cele două simboluri înlănțuite ale sexului masculin pentru a simboliza homosexualitatea masculină. În aceeași perioadă câteva lesbiene au început să folosească două simboluri înlănțuite ale sexului feminin pentru a simboliza homosexualitatea feminină. În curând au apărut problemele, deoarece membre ale mișcării feministe foloseau deja acest simbol. Problema a fost rezolvată prin introducerea unui nou semn (trei simboluri înlănțuite ale sexului feminin), care semnifică feminismul și fraternitatea între femei. Există trei simboluri
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
LGBT din țară, precum și din statele Asiei Centrale. Motivul pentru care anumite culori dobândesc valori simbolice nu este întotdeauna clar, însă mai multe culori au fost asociate cu persoanele LGBT. Lavanda și rozul sunt culorile cel mai des asociate cu homosexualitatea în zilele noastre. Legătura acestor culori cu homosexualitatea se poate datora unor referințe literare și mitologice antice. Asocierea cu homosexualitatea ar putea rezulta și din faptul că anumite culori mediază sau recuză culorile stereotipurilor de gen (albastru și roz), care
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Motivul pentru care anumite culori dobândesc valori simbolice nu este întotdeauna clar, însă mai multe culori au fost asociate cu persoanele LGBT. Lavanda și rozul sunt culorile cel mai des asociate cu homosexualitatea în zilele noastre. Legătura acestor culori cu homosexualitatea se poate datora unor referințe literare și mitologice antice. Asocierea cu homosexualitatea ar putea rezulta și din faptul că anumite culori mediază sau recuză culorile stereotipurilor de gen (albastru și roz), care sunt de obicei atribuite copiilor de sex masculin
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
însă mai multe culori au fost asociate cu persoanele LGBT. Lavanda și rozul sunt culorile cel mai des asociate cu homosexualitatea în zilele noastre. Legătura acestor culori cu homosexualitatea se poate datora unor referințe literare și mitologice antice. Asocierea cu homosexualitatea ar putea rezulta și din faptul că anumite culori mediază sau recuză culorile stereotipurilor de gen (albastru și roz), care sunt de obicei atribuite copiilor de sex masculin și feminin. Ca o combinație între albastru și roz, lavanda este „între
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
roz, lavanda este „între” culorile masculine și feminine, împărțind caracteristicile ambelor culori; când rozul (în loc de albastru) este atribuit bărbaților, recuză (sau cel puțin nu îndeplinește) așteptările de gen. În diferite perioade de timp, alte culori au fost considerate simbol al homosexualității. În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele lui Marțial", bărbații efeminați erau numiți „galbinati” din cauza atașamentului față de culoarea verde. Codul
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Acesta spunea: Ca reacție la steagul-curcubeu al comunității LGBT, partidul Rusia Unită a dezvelit în 2015 un steag care celebrează familia tradițională rusă. Steagul înfățișează doi părinți - o femeie și un bărbat - ținându-se de mâini cu trei copii. Deși homosexualitatea nu este ilegală în Rusia, Vladimir Putin a introdus în 2013 o lege care interzice propaganda valorilor „netradiționale”. În aceeași ordine de idei, președintele indonezian Joko Widodo a cerut ca din aplicațiile de instant messaging să fie înlăturate stickerele care
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
mică. Un alt sondaj a raportat că 59% dintre musulmani ar prefera să trăiască în conformitate cu legislația britanică, în comparație cu 28% care ar prefera să trăiască în conformitate cu Sharia. Un studiu realizat pe 500 de musulmani din Marea Britanie, arată că nici unul nu considera homosexualitatea moral acceptabilă. Astfel de sondaje de opinie sugerează că musulmanii britanici au opinii puternic conservatoare, cu privire la aspecte legate de acte sexuale extraconjugale și / sau homosexuale, comparativ cu omologii lor, musulmanii europeni, care sunt semnificativ mai liberali. Musulmanii britanici par a
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
au avut semnificații total opuse după al Doilea Război Mondial. Simbolurile triunghiulare au fost utilizate la comemorarea celor uciși în lagărele de concentrare, iar triunghiul roz, pe care deținuții homosexuali trebuiau să-l poarte, a devenit un simbol a mândriei homosexualității. Steaua lui David a sioniștilor, folosită și ea pentru versiunea nazistă a etichetei galbene, a fost ulterior adoptată pe steagul Israelului. La polul opus, simboluri desemnate a avea conotații pozitive pot să aibă consecințe nedorite. După Primul Război Mondial, Departamentul
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
Max și Rudy sunt găsiți și arestați de Gestapo și puși într-un tren cu direcția Dachau. Pe tren, Rudy este bătut până la moarte de gardieni. Confruntat de gardieni, Max spune că nu-l cunoaște pe Rudy și își neagă homosexualitatea. Acesta refuză purtarea triunghiului roz (destinat prizonierilor homosexuali) și admite că este evreu. În lagărul de concentrare, Max se îndrăgostește de Horst (Lothaire Bluteau), cel care îi arată demnitatea ce rezidă din recunoașterea propriilor convingeri. După ce Horst este împușcat mortal
Bent (film) () [Corola-website/Science/337019_a_338348]
-
După 1989, în România au apărut numeroase ieșiri publice ale oamenilor Bisericii Ortodoxe care negau drepturi sau libertăți unor minorități. Atacurile împotriva legalizării homosexualității sunt un exemplu bine cunoscut. Atacurile unor credincioși ortodocși contra membrilor și clădirilor unor secte neoprotestante, mormonilor sau martorilor lui Iehova, sunt un alt exemplu. Biserica Ortodoxă Rusă, cea mai mare biserică ortodoxă a lumii, nu are nici ea o
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
orientării sexuale sau indentității de gen și exprimarea lor, iar cuplurile de același sex sunt ineligibile pentru protecția legală disponibilă cuplurilor de sex opus. Vârsta consimțământului a fost aceeași pentru relațiile homosexuale cât și pentru relațiile heterosexuale din 2003, iar homosexualitatea a fost declasificată ca o maladie mentală în 1999. Transexualii au putut să își schimbe sexul legal din 1997. Drepturile LGBT în Rusia se confruntă cu provocări legale și sociale, precum și discriminare ne-experimentată de persoane non-LGBT. La jumătoatea anului
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
a fost planificată inițial că principalul antagonist al "The Last of Uș", dar echipei i-a venit greu să creadă în motivațiile sale. Sexualitatea personajului Bill era vagă în scenariu, dar a fost modificată mai tarziu pentru a-i evidenția homosexualitatea. "The Last of Uș" are o coloana sonoră originală compusă de Gustavo Santaolalla, alături de piese compuse de Andrew Buresh, Anthony Caruso și Jonathan Mayer. Cunsoscut pentru compozițiile sale minimaliste, Santaolalla a fost contactat la începutul dezvoltării. La compunerea coloanei sonore
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
proiect propriu: „El măr”, cu o poveste stabilită în Mallorca de trei prieteni din copilărie, traumatizați de războiul civil spaniol, aceștia reîntâlnindu-se după zece ani. Elementele cheie din filmografia lui Villaronga sunt prezente în această poveste: copilărie, trezirea sexuală, homosexualitatea și violență. După „Pa negre” succesul a continuat cu „A Letter to Evita”, o miniserie TV co-produsa de TV3, care relatează un episod real din viața lui Eva Perón în timp ce vizită Spania la sfârșitul anilor 1940. În 2011 a câștigat
Agustí Villaronga () [Corola-website/Science/334296_a_335625]
-
a fost constrâns de faptul că acest lucru va cauza bârfe cu privire la natura reală a relației dintre cei doi (este aproape sigur că au fost iubiți la un moment dat iar Ceaikovski a avut mereu dificultăți în a-și ascunde homosexualitatea față de publicul larg). În 1881 s-a despărțit de Kotek după ce acesta a refuzat să interpreteze concertul, crezând că nu a avut succes și că acest lucru îi va afecta cariera ascendentă. Totuși, i-a dedicat lui Kotek lucrarea "Vals-Scherzo
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
au fost prinși de poliție. La data de 29 iunie 1970 a început procesul de judecare a criminalilor. Interesul public a fost imens, procesul find considerat în prezent ca un proces spectacol, deoarece se făcea legătura între fapta acuzaților și homosexualitate. Mulțimea spectatorilor de la proces a scandat cererea ca făptașii să fie condamnați la moarte. La data de 7 august 1970 a fost dată sentința, condamnare de două ori, la închisoare pe viață. Postul de televiziune ZDF a produs un film
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
în timp ce soții lor erau liberi să se angajeze în relații extraconjugale, în particular cu băieți tineri. Într-o manieră analogă, un bărbat care poseda un adolescent nu făcea decât să își exprime astfel superioritatea poziției sale, economică, socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și nu trebuia deturnată de la iubirea pentru femei. Norma socială cerând de la toți cetățenii să se căsătorească și să aibă copii. Societatea greacă antică era una
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
descris pe Scalia într-un editorial din 2003 ca un „ într-o funcție înaltă”. Într-un alt editorial pentru "The New York Times", judecătorul federal de apel și profesorul de drept Eric Segall de la Universitatea Statului Georgia au descris pozițiile lui Scalia față de homosexualitate ca fiind radicale, și ca reflectând o aparentă credință că ideile religioase presupuse a fi adoptate de o majoritate a cetățenilor SUA ar trebui să aibă precedență față de Constituție și caracterizând „idealul politic [al lui Scalia] ca apropiindu-se de
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Codul legilor hitite, cât și de cel caldeean. La rândul lor, vechile coduri ebraice, mai târziu formalizate de Biserica Creștină în legi ecleziastice, care aveau să guverneze Europa medievală, respingeau și ele comportamentul homosexual. La polul opus, în Grecia antică, homosexualitatea era considerată o conduită normală și legitimă, chiar ca o formă de iubire superioară heterosexualității. Spre deosebire însă de ceea ce se întâmplase în vechea Eladă, în Roma antică legislația nu tolera conduita homosexuală, dar nici nu impunea sancțiuni speciale împotriva
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în anul 18 î. Hr., cu privire la fapta denumită în acea epocă "stuprum" ("atentat la pudoare" - delict heterosexual care viza raporturile sexuale normale dintre un bărbat, fie el căsătorit sau necăsătorit, și o tânără necăsătorită sau văduvă). Deși legile romane nu sancționau homosexualitatea ca atare, ele conțineau prevederi speciale pentru categoria persoanelor "invertite" (bărbații care jucau rol pasiv în raporturile homosexuale). Conform normelor legale, bărbații care practicau astfel de raporturi sexuale erau eliminați din rândurile armatei romane, li se interzicea dreptul de a
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
Juris Civilis" al lui Iustinian I, din anul 529, care stipula castrarea publică și execuția tuturor celor care au comis acte homosexuale, atât partenerii activi, cât și cei pasivi. Prevederile Codului lui Iustinian aveau să constituie fundamentul sancțiunilor juridice ale homosexualității în Europa pentru 1300 de ani. Sute de ani la rând, curțile ecleziastice au fost mandatate să sancționeze actele homosexuale, adesea chiar cu tortura sau cu pedeapsa cu moartea. De la fondarea Poloniei în 966, legea poloneză nu a definit niciodată
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în Europa pentru 1300 de ani. Sute de ani la rând, curțile ecleziastice au fost mandatate să sancționeze actele homosexuale, adesea chiar cu tortura sau cu pedeapsa cu moartea. De la fondarea Poloniei în 966, legea poloneză nu a definit niciodată homosexualitatea drept o crimă. La 40 de ani după ce Polonia și-a pierdut independența în 1795, legile sodomiei din Rusia, Prusia și Austria au intrat în vigoare pe teritoriul polonez porționat. Polonia și-a recăpătat independența în 1918, an în care
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
pe viață. În schimb, în Epoca Luminilor, care a generat o "iluminare" în mai multe domenii ale vieții sociale, "atitudinile față de formele de sexualitate ilicită sau alternativă au fost definite și ele de o toleranță crescândă". Liberalizarea atitudinilor legale față de homosexualitate a avut loc spre sfârșitul acestei perioade, mai ales după Revoluția franceză, și a adus o mai mare toleranță față de persoanele care practicau astfel de raporturi sexuale. Spre exemplu, Codul lui Napoleon, apărut la scurt timp după acest eveniment istoric
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
discriminării, se observă, totuși, o diminuare a represiunii împotriva persoanelor homosexuale. În Anglia, de exemplu, două legi, "The Offences Against the Person Act" (1861) și "The Criminal Law Amendment Act" (1885) aveau să producă două schimbări legislative majore în legătură cu incriminarea homosexualității. Mai întâi, ca rezultat al "The Offences Against the Person Act" din 1861, pedeapsa cu moartea pentru delictul de pederastie a fost înlocuită cu o sancțiune mai ușoară: închisoare de la 10 ani la închisoare pe viață. Apoi, faimosul "amendament Labouchère
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
în consecință, să prevadă, pentru astfel de acte, doar o sancțiune de până la 2 ani închisoare cu muncă silnică. Prin acoperirea tuturor aspectelor comportamentului homosexual masculin, și nu doar a actelor de pederastie, acest delict extindea controlul legii penale asupra homosexualității. Astfel, a avut loc o diminuare considerabilă a sancțiunilor penale împotriva actelor homosexuale, comparativ cu acelea prevăzute de vechile legi pentru sodomie. Amendamentul din 1885 a dat naștere unui șir de responsabilități numai cu privire la actele homosexualilor bărbați, homosexualitatea feminină nefiind
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]