3,605 matches
-
1946, Thérèse Etienne, București, [1947]; Bernard Shaw, Cezar și Cleopatra, București, 1948 (în colaborare cu Mary Lăzărescu); Octave Aubry, Maria Walewska, București, [f.a.]; V. Grossmann, Stepan Colciughin, I-III, București, 1949-1950 (în colaborare cu Ștefania Brătulescu); A. Iacobson, O noapte hotărâtoare, București, 1951 (în colaborare cu Victor Botvinic); Evgheni Permjak, Ultimele înghețuri, București, 1964 (în colaborare cu Lidia Bimbulov); Christa Wolf, Cerul dragostei, București, 1965; Wolf Schneider, Omniprezentul Babilon, pref. Em. Condurachi, București, 1968 (în colaborare cu Iozefina Baltazar). Repere bibliografice
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
1982: „Nu este vorba de nici un curaj din partea mea, ci pur și simplu Îmi dau seama de realitatea lucrurilor și nu doresc să fiu nici povara mea, nici a celorlalți. În plus, vreau să am mintea complet limpede În ceasul hotărâtor. Dar ce poți ști? Imponderabilele menționate pot o altă Întorsătură și atunci adio toate pregătirile mele În fața eternității. Raymond, care este cu doi ani mai tânăr ca mine, a Îmbătrânit ramolit și puțin aiurit. Este acum mai mult ca propria
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
simțită prezența: abandon școlar, rezultate școlare slabe, absenteism etc. De aceea, unii părinți au propus, ca instrument de control al disciplinei, scăderea notei la purtare și mai puțin pedeapsa fizică. Alții au fost însă de părere că rolul părintelui rămâne hotărâtor, familia trebuind să se implice în educarea copiilor printr-o colaborare directă cu școala. Părinții consideră că aspectul disciplinar le afectează copiilor în mod direct performanțele școlare, atât din cauza scăderii notei la purtare, cât și a atmosferei demotivante care se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
crinul, care are curajul să scânteieze în mijlocul nopții, deși nu-l vede nimeni, niciodată.” Poemele celebrează lucrurile de zi cu zi; prins într-un delir vitalist, poetul, asemenea taurului sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați, intră într-o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
și acțiunii educaționale. Pornind de la opiniile lui Hilgard și Anderson privitoare la factorii asociați ai învățătii, Epuran (1975) îi prezintă ca fiind: a) motivația- consideră că în prim-plan trebuie să se situeze factorii interni, atitudinali și motivaționali, care sunt hotărâtori în învățarea umană. Motivația este chiar temeiul explicativ al învățării, fiind legată de anumite trebuințe însemnate pentru individ, recompensa ori sancțiunea fiind foarte importante. În activitățile corporale de tip competitiv motivația are un rol esențial; b) întărirea - atât recompensele, cât
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
devreme cu putință. Întârzierea atrage după sine prelungirea duratei de tratament, cu rezultate nesigure. În acest mod se previne apariția și fixarea diverselor compensări, mai frecvente la mers și ca atitudine corporală. c) Gradarea efortului este obligatorie și de importanță hotărâtoare. Efortul localizat la segmentul afectat trebuie să urmeze o curbă ascendentă, atât în cadrul lecției, cât și pe întreaga perioadă de tratament. d)Continuarea tratamentului până la recuperarea integrală- procesul de recuperare trebuie continuat până la refacerea totală a capacităților motrice ale bolnavului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coasta Peninsulei Iberice, în Spania, și e scăldat de apele Oceanului Atlantic. Aici, la data de 21 octombrie 1805, a avut loc marea bătălie între flotele franco-spaniole, reunite sub comanda amiralului Villeneuve, și flota engleză, comandată de renumitul amiral H. Nelson. Hotărâtoare au fost planul de luptă extrem de ingenios și curajul amiralului englez. Numai că acesta a trebuit să plătească cu propria viață strălucita victorie. La numai o oră după declanșarea crâncenei încăierări navale, printr-o manevră iscusită, vasul francez Redoutable a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
recunoașterea acestuia de către diplomațiile: Austro-Ungariei, Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei și Rusiei 1550. Chestiunea proclamării regatului era complicată de situația delicată în care se găsea România. Neînțelegerile survenite între membrii Comisiei Dunării, ca urmare a pretențiilor Austro-Ungariei de a avea vot hotărâtor în comisia însărcinată cu poliția fluvială pe sectorul Porțile de Fier-Galați au provocat opoziția părții române și nemulțumirea celorlalte mari puteri europene 1551. După recunoașterea definitivă a independenței României de către marile puteri europene în februarie 1880, chestiunea proclamării regatului era
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
districtului Vidin și a văii Timocului, regiuni locuite de circa 200 000 de români. În zilele de 23 și 24 iulie 1913 s-au purtat negocieri privitoare la chestiunea divizării Macedoniei între statele naționale balcanice. Pe durata acestora o contribuție hotărâtoare au avut reprezentanții români în cadrul negocierilor de pace. După încheierea negocierilor referitoare la divizarea Macedoniei s-a trecut la redactarea tratatului de pace. Acesta a fost semnat de către delegațiile participante la conferința de pace de la București în cadrul unei ceremonii speciale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dezgropat, unul lângă un pin, iar altul lângă un arbore gingko. Ca și În cazul celorlalte descoperiri ale lui Lush, aceasta se Învârtise În cerc amușinând, iar apoi se Întorsese la sursa cea mai puternică de miros și dăduse semnalul hotărâtor luând poziția de „șezi“, ceea ce Însemna că a găsit obiectul care-i va aduce recompensa râvnită, un joc de-a aruncatul și prinsul mingii cu o minge de tenis de cauciuc. Prima dată când Lush o dusese pe Saskia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toate popoarele paleocultivatoare, evocarea periodică a întîmplării primordiale care a întemeiat actuala condiție umană este de cea mai mare importanță. Toată viața lor religioasă este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizată prin rituri (prin repetarea omorului primordial) deține un rol hotărîtor: nu trebuie uitat ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Adevăratul păcat este uitarea: fata care rămâne singură vreme de trei zile într-o colibă întunecoasă, la primul ciclu menstrual, fără să poată sta de vorbă cu cineva, se comportă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din secolul al XX-lea. Investigația noastră se oprește aici, pentru că toate noile valorizări ale Timpului și ale Istoriei țin de istoria filozofiei. Trebuie totuși să adăugăm că istoricismul apare ca un produs al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele de "matriarhat" este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de către femeie. Femeia a fost prima care a cultivat plantele alimentare, devenind așadar în chip firesc stăpâna ogoarelor și a recoltelor. Puterile magico-religioase și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului; pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, care ar putea fi asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
organiza în libertate armata sa regulată, de 60.000 de oameni. Mai mult ca oricând, Portugalia e alături de el. Rebelii se fortifică în Porto și așteaptă. Sunt alimentați pe mare, de escadra engleză. Lunile se scurg monotone, fără nici o luptă hotărâtoare. Generalii lui Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de solidaritatea întregii țări, sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mashona și Makokolo. Ultimatumul, pe care guvernul de la Lisabona n-a îndrăznit să-l înfrunte, pentru a nu juca însăși existența imperiului colonial, a făcut o profundă impresie în toată țara. Vom reveni îndată asupra acestui eveniment, care a fost hotărâtor pentru următorii douăzeci de ani ai istoriei portugheze. Dar, în legătură cu ultimatumul englez - al celei mai vechi aliate pe care o avea Portugalia și care nu pentru întîia oară își trăda legământul față de ea - să amintim câteva amănunte din drama africană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seamă..." (Joaquim Leitîo). Afonso Costa împănează posturile Ministerului de Justiție și ale altor instituții cu cumnați, veri și oameni de încredere. Este republicanul care înțelege cel mai bine în ce constă o revoluție. Și de aceea, atunci când va izbucni conflictul hotărâtor în partidul republican, Costa va aduna în jurul său numărul cel mai mare de deputați și înalți dregători. Dar, deocamdată, nu sunt locuri pentru toți vechii luptătorii și martiri republicani - iar oamenii, încurajați să protesteze sub Monarhie, protestează și mai vârtos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Astfel, Sidonio Paes își asumă toate puterile și întreaga responsabilitate a guvernării. Șeful guvernului încetează de a mai avea un rol decorativ; el orientează întreaga activitate politică și administrativă a țării, el își alege miniștrii; partidele pierd treptat importanța lor hotărâtoare, tinzând către dispariția finală și topirea lor într-un "partid unic". Lupta lui Sidonio Paes împotriva partidelor politice începe într-un chip foarte original; redă vechiului partid monarhist toata libertatea în alegeri, și, pentru întîia oară de la declararea republicii, sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
opt ani, ultimele clipe ale unui ciclu care se închidea: Monarhia, cu toate instituțiile ei sociale autentice, cărora Pombal le dăduse cea dintâi lovitură și revoluția republicană aștepta să le-o dea pe cea din urmă. În acești opt ani hotărâtori pentru istoria modernă a Portugaliei, Oliveira Salazar își pregătea cu seriozitate misiunea pe care și-o alesese. Seminaristul din Vizeu nu se deosebea prea mult de copilul-model din Santa Comba. Oliveira își păstra cu regularitate locul de premiant întîi. Era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct de vedere. Salazar își descoperă vocația de profesor, de îndrumător. Mai ales că în colegiul Via-Sacra se încercaseră metode noi de educație, ținîndu-se seama de dispozițiile fiecărui elev și urmărindu-se îndeosebi formarea personalității elevului. "Lucram
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de armonie se va face fără Dumnezeu și fără rege" S-au publicat prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui Antonio Sardinha. Creatorul și șeful politic al mișcării integraliste moare la 37 de ani, înainte de a-și fi putut da toată măsura geniului său politic și filozofic. După moartea lui Sardinha, integralismul intră într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
găsea aproape de ei și îi auzise cuvintele, îl bătu prietenește pe braț: — Ai spus bine, Waldomar! Nu avem de ales, dar pentru o clipă m-am temut că n-o să răzbim. Și de data asta, poziția lui Reinwalt a fost hotărâtoare. Dacă el e cu tine, vor fi și celelalte comunități burgunde dintre Rhon și Rin. Oricum, cred că și în celelalte adunări vor fi luate asemenea hotărâri. Gundovek are ultimul cuvânt, dar sunt sigur că nu va lăsa ca burgunzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militar pe de Rin și avusese ca tovarăși de joacă mulți copii burgunzi, printre care și pe Chilperic, fiul lui Gundovek. Reflectând la perspectivele misiunii sale, nu putea să nu mulțumească divinei Providențe pentru că-i pusese în mâini o armă hotărâtoare cu care să influențeze întâmplările, pe care el ar fi trebuit să știe să o folosească la momentul potrivit. Audbert, căruia îi impusese să-și radă barba ca să fie mai greu de recunoscut, devenise deja foarte prețios în ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
este ura față de huni și, chiar dacă nu toți principii doresc să sprijine Ravena în acest conflict, mi-ar fi greu să-ți indic un posibil vinovat, fiindcă Waldomar era respectat de toți și în orice adunare părerea lui era totdeauna hotărâtoare. Chiar și acum, îmi vine greu să cred că ar fi cineva care să fi mers până acolo cu îndrăzneala. Pe de altă parte, nu am motive să mă îndoiesc de cuvântul fiicei sale. De altfel, mărturia ei e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]