10,678 matches
-
de scaunul înalt cu cerealele elvețiene într-o mână și cu două lingurițe în cealaltă. Îi dădu copilului una dintre lingurițe, iar pe cealaltă o păstră pentru sine. Trecură la treabă. Naomi trebuia să stea într-o poziție ciudată în timp ce hrănea copilul, pentru că soțul ei, doctorul, ocupa tot capătul mesei mari și curate, din lemn nevopsit, ce domina bucătăria familiei Margoulies. Naomi știa foarte bine că nu trebuie să-l deranjeze. Nu de puține ori se întâmpla ca Alan să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de des Alan sau Helen Meyer, asistenta medicală pentru ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul. Apoi, dacă mai avea timp, ar fi vrut să mai meargă două mile până la East Finchley ca să verifice dacă pansamanetul lui Bull trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o masă magnifică. În general, persoanele cărora le iau interviu se așteaptă ca eu să le scot la masă. Și de unde știai că sunt vegetariană? Razza făcu un gest ambiguu. — Nimeni dintre cei care apreciază subtilitățile mele nu se poate hrăni cu mortăciuni. Juniper îl privea cu o admirație autentică. Era exact cum își imaginase. Odată ajunsă la locuința lui Razza Rob de la Grays Thurrock, Juniper fusese invitată să intre într-un spațiu închinat culturii înalte. În spatele ușii placate de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea și se agita din toate puterile pe spatele mare al grecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crossoptilon mantchuricum), cocorul cu creștet roșu (Grus japonensis), delfinul cu aripioare albe (lipotes vexillifer), aligatorul chinezesc sau aligatorul Yangtze (alligator sinensis) și altele. Marele mamifer cu părul alb-negru, ursul panda, a cărui greutate poate să ajungă până la 135 kg, se hrănește cu bambus fraged și lăstari de bambus. Doar 1.600 exemplare trăiesc în prezent în sălbăticie, în lume. Fiind un animal extrem de valoros, ursul panda a devenit simbolul campaniei mondiale de protecție a animalelor sălbatice. Cocorul cu creștetul roșu, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vestice a țării În partea de vest a Chinei se află provinciile Gansu, Guizhou, Qinghai, Shaanxi, Sichuan și Yunnan, regiunile autonome Ningxia-Hui, Tibet și Xinjiang-Uigură, precum și municipiul Chongqing. Suprafața acestora reprezintă două treimi din cea totală a Chinei. Acest pământ hrănește 22,8% din populație. Regiunea dispune de bogate resurse miniere, turistice, funciare și de apă. Totodată, este calificată drept a doua zonă de aur a Chinei deschisă către exterior, datorită frontierei terestre lungi de 3.500 km, cu peste zece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
focul) studiază influențele pe care le exercită fenomenele astronomice și meteorologice asupra organismului uman. Qi-ul este energia vieții. În mentalitatea chinezilor, tot ce există în univers se constituie din această energie. În corpul uman, qi-ul are mai multe funcții importante hrănește, protejează organele, ajunge în fiecare celulă. Această energie, deosebită de aerul respirat, este considerată de către medicina tradițională chineză ca fiind forța motrice ce întreține activitățile vitale ale corpului uman. Baza este energia pe care organismul o câștigă la începutul vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
putând fi echivalată cu moștenirea genetică, iar restul de qi necesar se obține din aer și din hrană. Astfel, dacă am moștenit o bază puternică, trăim corect, facem exerciții de respirație, ne alimentăm adecvat, energia din noi, cea care ne hrănește, va fi puternică, iar corpul și spiritul nostru vor fi sănătoase. Metode de diagnosticare în medicina tradițională chineză Toate cunoștințele medicilor din Tibet, India, China, Japonia, Thailanda erau bazate numai pe experiență și observație. Întrebările adresate pacientului sau persoanelor din preajma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput, el modelează ființe umane pe roata sa de olar, apoi le dă viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu ofrande. Potrivit Bibliei, omul a fost creat de Dumnezeu. Adam și Eva au fost primii oameni creați de Dumnezeu. Facerea lor este descrisă în Biblie în primele trei capitole din Cartea Genezei: "Dumnezeu a creat omul și femeia după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nepotrivită cu sălile impunătoare din jur. Dar este o prăjină sacră, folosită pentru jertfe aduse Cerului și se numește Suolungan. Conform tradiției, în timpul ceremoniei, în banița din vârful prăjinei se pun boabe de orez și măruntaie de porc pentru a hrăni ciorile, în semn de jertfă adusă Cerului. O legendă spune că fondatorul dinastiei Qing (inițial Jin Târzie), Nurhachi, urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mereu gura larg deschisă, ca balenele înghițitoare de plancton, pentru a primi în ea cu voluptate toate invectivele pe care i le adresează inși scoși din sărite de ticăloșia lui. A-i spune otrepei că e otreapă înseamnă a-l hrăni pe C.V. Tudor cu energia pură a gunoiului din care se nutrește. De aceea, lovitura cea mai teribilă pe care o poate primi talentatul poet al pereților de closet este să nu-l bagi în seamă, să faci abstracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în cap cu Adrian Năstase, venit la poarta Parchetului ca să-l susțină pe infractorul Bivolaru a făcut dâră în istoria politică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
este cel care îndeamnă PSD-ul să se reapropie de oameni, vorbește de cei mulți și necăjiți, evocă idealurile stângii democrate. Însă grija lui Iliescu față de cei mulți e de natură administrativ-alimentară, d-sa consideră că masele trebuie spălate, țesălate, hrănite la timp, ocrotite, dar nu excesiv informate. Globalistului, toffleristului, informaticistului, revoluționaristului tehnico-științific Ion Iliescu îi e târșă de comunicare! Îi e frică de informație cum îi era frică lui Ceaușescu de computer! Atât de târșă și atât de frică, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
caracterul oamenilor în umilitori și umiliți. Apar tot mai mulți inși care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permițându-și ce nu-și permit cei mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalți. Ei nu se simt mari decât dacă reușesc să-i facă pe alții să se simtă mici. Averea devine în primul rând un mijloc de a umili. Și, iată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a întâmplat cu Nicolae Ceaușescu. Dacă Ceaușescu ar fi condus România doar 8 ani, și nu 25, astăzi avea statuie. El a fost umflat, până când a ajuns un monstru puhav, de cei din jurul lui - din cultul personalității s-au hrănit cu mult mai mulți decât cei doi Ceaușești. Să ne înțelegem: nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mică idee ce anume. Apoi a dat colțul, a scos cărbunele din buzunar și a dat să-l mănînce. În Africa, În timpul perioadelor de foamete, copiii hămesiți mănîncă țărînă. Dacă ți-e suficient de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și a dat să-l mănînce. În Africa, În timpul perioadelor de foamete, copiii hămesiți mănîncă țărînă. Dacă ți-e suficient de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cuprinse de fervoare, masele de oameni au Început să muncească, tăind piatra din cariere și transportînd-o. În curînd, milioane de persoane munceau În delir. Cu timpul, cunoștințele de inginerie au crescut și au Început să apară birocrațiile. Pentru a putea hrăni milioane de lucrători, agricultura s-a extins și s-a intensificat. Au fost introduse plugul de fier, discul și săpăliga, și chiar și mașini rudimentare de treierat. În fiecare colț al piramidei au fost construite cîte un palat uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau În sens invers sub ochii lui - 49, 48, 47 - redîndu-i gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva foarte urgent. Dar mi-a ieșit pur și simplu din cap, și apoi, Îmi spuneam c-o să te mai văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci. — Aici a fost? Întrebă Rowe, privind spre bloc. — Da. Un om hrănind pescăruși, un funcționar trecînd cu o valiză sub braț... Simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n-a crezut vreodată că ești un asasin... S-a vorbit chiar atît de mult despre asta? — Păi, firește... — N-am știut, zise Rowe. Și gîndul i se duse În altă parte - de-a lungul cheiului, pe care un om hrănea pescărușii... Un altul trecea cu o valiză... Aici pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]