1,474 matches
-
Gara Băneasa Str. Gârlei Str. Garofiței Int. Găvana Str. Gen. Eraclie Arion Șos. Gheorghe Ionescu Sisești (fosta Straulesti) Str. Gheorghe Ștefan Int. Gheorghe Vâlceanu Str. Glastrei Bl. D. Gloriei Str. G-ral Ștefan Holban Str. Guatemala Ale. Havana Drm. Homorod Ale. Hrisovului Str. Hrisovului - nr. 2 - 18; 1 - 3 - 5 Str. Hrisovului - nr. 18A - 34A; 46; 82; 204; 214; 5A - 7A - 7 - 9 Str. Hrisovului - nr. 11 - 19; 25 - 29 Drm. Hulubești Int. I. V. Miciurin Int. Ierbarului Str. Iezeru Bl. D.
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Str. Gârlei Str. Garofiței Int. Găvana Str. Gen. Eraclie Arion Șos. Gheorghe Ionescu Sisești (fosta Straulesti) Str. Gheorghe Ștefan Int. Gheorghe Vâlceanu Str. Glastrei Bl. D. Gloriei Str. G-ral Ștefan Holban Str. Guatemala Ale. Havana Drm. Homorod Ale. Hrisovului Str. Hrisovului - nr. 2 - 18; 1 - 3 - 5 Str. Hrisovului - nr. 18A - 34A; 46; 82; 204; 214; 5A - 7A - 7 - 9 Str. Hrisovului - nr. 11 - 19; 25 - 29 Drm. Hulubești Int. I. V. Miciurin Int. Ierbarului Str. Iezeru Bl. D. Ion Mihalache
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Eraclie Arion Șos. Gheorghe Ionescu Sisești (fosta Straulesti) Str. Gheorghe Ștefan Int. Gheorghe Vâlceanu Str. Glastrei Bl. D. Gloriei Str. G-ral Ștefan Holban Str. Guatemala Ale. Havana Drm. Homorod Ale. Hrisovului Str. Hrisovului - nr. 2 - 18; 1 - 3 - 5 Str. Hrisovului - nr. 18A - 34A; 46; 82; 204; 214; 5A - 7A - 7 - 9 Str. Hrisovului - nr. 11 - 19; 25 - 29 Drm. Hulubești Int. I. V. Miciurin Int. Ierbarului Str. Iezeru Bl. D. Ion Mihalache (fosta 1 Mai) - nr. 64 - 96 75 - 113
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Vâlceanu Str. Glastrei Bl. D. Gloriei Str. G-ral Ștefan Holban Str. Guatemala Ale. Havana Drm. Homorod Ale. Hrisovului Str. Hrisovului - nr. 2 - 18; 1 - 3 - 5 Str. Hrisovului - nr. 18A - 34A; 46; 82; 204; 214; 5A - 7A - 7 - 9 Str. Hrisovului - nr. 11 - 19; 25 - 29 Drm. Hulubești Int. I. V. Miciurin Int. Ierbarului Str. Iezeru Bl. D. Ion Mihalache (fosta 1 Mai) - nr. 64 - 96 75 - 113 Bl. D. Ion Mihalache (fosta 1 Mai) - nr. 98 - 146A; 115 - 299B Bl.
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Articolul UNIC Se dispune radierea din Registrul general al instituțiilor financiare nebancare a Societății Comerciale IFN LEASING HOUSE - S.A., cu sediul în municipiul București, Str. Hrisovului nr. 18, bl. A 12, sc. B, ap. 69, sectorul 1, înregistrată la registrul comerțului cu nr. J40/29274/1994, cod unic de înregistrare 7926255, înscrisă în Registrul general cu nr. RG-PJR-41-080112, la secțiunea h) "Leasing financiar". Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur
ORDIN nr. 1 din 3 ianuarie 2013 privind dispunerea radierii din Registrul general al instituţiilor financiare nebancare a Societăţii Comerciale IFN LEASING HOUSE - S.A.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/248361_a_249690]
-
44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică. În subteran este străbătut de râul Gologan. Este împrejmuit de pădurea de la Deveselu și Resca. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538. Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și din epoca bronzului. Se află situat între ruinele
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
a păstrat până în zilele noastre în satele din jurul Craiovei (pe dealul Bucovățului și Palilula) expresia „norocos ca Iovan”. Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Laiotă Basarab. O parte a istoricilor, în frunte cu Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hașdeu și Alexandru D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craiovei a fost teatrul bătăliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Bătrân. La
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au ridicat în timp și alte curți domnești la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașul este pomenit ca fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași” . În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
ortodocși (87,45%), cu o minoritate de romano-catolici (2,39%). Pentru 7,26% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Prima atestare documentara a numelui orașului datează din 8 aprilie 1419, când apare înscrisă că denumirea unei moșii într-un hrisov de danie din timpul lui Alexandru cel Bun, pe atunci existând un sat cu acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, a apărut lângă sat și un târgușor. Odată cu construirea căii ferate Liov-Cernăuți-Iași care trecea prin zonă, târgușorul, care
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
Trotuș și Râmnicu Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei. Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor este emis de către domnul Munteniei, Alexandru al II-lea Mircea. Hrisovul, scris, în luna ianuarie 1575, se referă la o luptă purtată în 1572, an din care se poate vorbi despre Focșani, pe baze documentare.<br> Pentru că Focșanii se găseau chiar pe granița ce despărțea Moldova de Țara Românească, cu timpul
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a fost realizată în stil moldovenesc, o îmbinare între stilul gotic și cel bizantin, între elementele arhitectonice occidentale și cele de iconografie ortodoxă. Un hrisov de la 1491, ilustrează prețuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el „târgul nostru”, când domnitorul dăruiește Vasluiului 17 sate. În pământ au fost sădiți atunci zece stejari și un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meșteri
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
80,23%), cu o minoritate de romano-catolici (10,48%). Pentru 7,95% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primele mențiuni le găsim în Letopisețul Novgorodului, datat în jurul anului 1387 si in cronica lui Nestor. Primul document intern este un hrisov de danie din 30 martie 1392. Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Romanul a fost de-a lungul istoriei sale unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei, fiind un
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
adăugat în 1855. Având de suferit în urma cutremurului din noiembrie 1940 și mai apoi a războiului, monumentul a fost restaurat în 1946, cele mai recente lucrări de reparație încheindu-se la începutul anilor 2000. Actul de atestare a monumentului este hrisovul datat 2 mai 1753 care face din "Ștefan Vodă cel Bun" (adică Ștefan cel Mare), ctitorul bisericii cu hramul "Sfinții Voievozi". După 1695, Biserica Albă a mai suferit - fără nici o îndoială - mai multe lucrări de reparații și restaurări, care nu
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în "„orașul domniei...numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Calimah în revista "Convorbiri literare" în 1893 și preluată apoi de Theodor Ciuntu în "Dicționarul geografic statistic și istoric al județului Tecuciu" în 1897 și mai apoi în "Marele dicționar geografic al Romîniei " din 1902, se face referire la un hrisov din 20 mai 1134 al domnului Bârladului, Ivanco Rostislavovici, neguțătorilor de Misivria sau Mesembria cărora "le acordă să nu plătească vamă la descărcarea mărfurilor în orașul Domniei Sale Galați, ci numai la Bârlad, în Tecuciu și în celelalte orașe ale Domniei Sale
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
a fost publicat și comentat prima dată de Bogdan Petriceicu Hasdeu în 1869 la Iași în jurnalul Instrucțiunea publică și, în același an, la București în jurnalul Traian în numerele 42-55. În opinia lui P. P. Panaitescu "Diploma Bârlădeană și "Hrisovul lui Iurg Koriatovici" sunt falsuri ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Primul document serios în care apare denumirea orașului Tecuci este o scrisoare, din 1 septembrie 1435, care este adresată regelui Poloniei, Vladislav al III-lea și înștiința că Iliaș Voievod
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
în 1765 (cu predare în limba greacă) și 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 și razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala și-a întrerupt activitatea și s-a reînființat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluției din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcția actuală datează din perioada 1858-1861, și respectă planul inițial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", și o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
de pe Cazania de la biserica Fălticenii-Vechi, în anul 1779, iar conform Condicii Visteriei nr. 23 din 1824, în anul 1772. Despre orașul Fălticeni se spune în „Marele Dicționar Geografic al României” că este întemeiat de Ioniță Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, și că îndată după întemeiere, târgul Șoldănești, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară în acest sens). Din anumite cercetări se spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul "Folticeni" este menționat în documente din 1490 și 1550, când voievodul Alexandru Lăpușneanu scrie că satul și terenul aferent aparțin Mănăstirii Moldovița. Oficial, așa cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzi, orașul a
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul "Folticeni" este menționat în documente din 1490 și 1550, când voievodul Alexandru Lăpușneanu scrie că satul și terenul aferent aparțin Mănăstirii Moldovița. Oficial, așa cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzi, orașul a luat ființă la 8 august 1780 pe moșia Șoldănești a stolnicului Ioniță Bașotă. Așezarea este mult mai veche, așa cum susține și Arthur Gorovei, deoarece vechimea ei se confundă cu vechimea satului Fălticenii-Vechi despre
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
Carpaților Meridionali, din ținutul Gorjului și până în țara Hațegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cânde stăpânește moșiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroșani (Malee), Rotunda, lângă Petroșani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul lui Neag (Nzakmezeu), Morișoara, în Vulcan (Marisowar), iar puțin după aceea, în
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
laleaua pestriță, iar spre vest, dincolo de zonele joase ale depresiunii, apar pădurile cu floră și faună specifice. Aici predomină pădurile de conifere, alcătuite din molid, brad, pin, zâmbru, lariță și mesteacăn. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5.000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. În
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
castrul roman Rusidava în raza municipiului, castrul roman Arutela (Călimănești - județul Vâlcea) și continuă către Transilvania. Acest drum și traseul său este atestat de "Tabula Pentingeriana" (hartă romană). Cea dintâi atestare documentară a localității este 7 iunie 1535, dintr-un hrisov al domnitorului Vlad al VII-lea Vintilă de la Slatina care arată: "jupânul Fârtat pârcălabul și fiii lui, ca să-i fie în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
în Lălești și "Drăgașani" și în Murgești, pentru că i-au fost bătrâne și drepte moșii de moștenire". Și despre cartierele componente ale municipiului, înainte sate din vecinătatea vechiului târg, există atestări documentare: "cartierul Momotești" datat 12 iulie 1527 într-un hrisov al lui Radu de la Afumați; "Zlătărei" (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; "Gârdești" la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă. Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]