1,611 matches
-
sunt utopism (consacrat de Carr însuși) și idealism 1. Este adevărat că termenul idealism, așa cum notează Lucian Ashworth, sporește confuzia prin folosirea unei terminologii uzitate în știința politică pentru a descrie curentul filosofic asociat lui Kant și Hegel. Totuși, eticheta idealism nu este complet hazardată dacă acceptăm că, în ultimă instanță, teoreticienii perioadei interbelice își fundamentează propunerile de reformare a ordinii mondiale pe accentuarea impactului ideilor asupra comportamentului, egalitatea, demnitatea și libertatea individului, precum și necesitatea protejării acestuia împotriva abuzurilor autorității centrale
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
că, în ultimă instanță, teoreticienii perioadei interbelice își fundamentează propunerile de reformare a ordinii mondiale pe accentuarea impactului ideilor asupra comportamentului, egalitatea, demnitatea și libertatea individului, precum și necesitatea protejării acestuia împotriva abuzurilor autorității centrale . Desigur însă, utilizarea unor termeni precum idealism sau utopism se face în asociere cu naivitatea și, mai ales, cu accentuarea caracterului nerealist atât al premiselor teoretice, cât și al propunerilor derivând din acestea. Astfel, Herz refuză ancorarea în realitate a idealurilor liberale, întrucât idealismul politic este fundamentat
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
unor termeni precum idealism sau utopism se face în asociere cu naivitatea și, mai ales, cu accentuarea caracterului nerealist atât al premiselor teoretice, cât și al propunerilor derivând din acestea. Astfel, Herz refuză ancorarea în realitate a idealurilor liberale, întrucât idealismul politic este fundamentat pe premise defectuoase ce împiedică transformarea lor în realitate utopia este transformată în idealism politic în momentul încercării de impunere a unei legături între ideal și istoria reală atât prin promovarea idealurilor politice ca motor al acțiunii
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
caracterului nerealist atât al premiselor teoretice, cât și al propunerilor derivând din acestea. Astfel, Herz refuză ancorarea în realitate a idealurilor liberale, întrucât idealismul politic este fundamentat pe premise defectuoase ce împiedică transformarea lor în realitate utopia este transformată în idealism politic în momentul încercării de impunere a unei legături între ideal și istoria reală atât prin promovarea idealurilor politice ca motor al acțiunii politice, cât și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric . După cum vom vedea
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Idealismul utopic principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei Relațiilor Internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
liberalismului este doar cu puțin mai mult decât transferarea liberalismului intern la o scară mondială. Această perspectivă este cea mai răspândită în comunitatea academică, având o genealogie impresionantă, care-l include, printre alții, și pe Hans Morgenthau pentru care nașterea idealismului în perioada interbelică este marcată de [proiectulț combinării raționalismului și liberalismului din domeniul politicii interne în arena politicii externe. Suganami descria în 1989 același proces ca fiind rodul analogiei domestice prin care autorii liberali din perioada interbelică înțeleg explicarea fenomenelor
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
Imaginea internaționalismului interbelic de sorginte liberală ar fi incompletă dacă nu s-ar menționa fundamentele filosofice din care derivă propunerile de guvernare, fundamente ce au atras criticile susținute ale realismului și acuzele de naivitate ce se ascund în spatele etichetei de idealism utopic. Acestea sunt1: a. perspectiva pozitivistă în ceea ce privește natura umană, moștenire a mișcării iluministe, din care derivă; b. credința în armonizarea naturală a intereselor (indivizilor, precum și ale statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
aportul pluraliștilor americani, mai ales argumentele acestora împotriva separării între principiile de organizare ale sferei interne și cele ale sferei externe, precum și fascinanta legătură între suveranitate și anarhie. Această pierdere a ușurat misiunea asumată de Carr în a denunța naivitatea idealismului utopic. Pentru recuperarea acestei secvențe, vezi scrierile lui Brian C. Schmidt. În această fascinantă literatură în dezvoltare, autorii se situează pe un continuum între poziția de negare a existenței unei școli idealiste unitare (Peter Wilson sau Cameron Thies) și eforturile
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
la această dihotomie se înscrie binomul libertate negativă (freedom from) libertate pozitivă (freedom to); vezi Richardson (1997). În aceeași direcție scrie, de pildă, și Andrew Moravcsik, care prezintă trei variante majore ale unei teorii liberale în Relațiile Internaționale: liberalismul ideațional, idealismul comercial și idealismul republican (Moravcsik, 1997). Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este constituit din expunerea limitelor conceptualizării confruntării idealimrealism sub forma unei dezbateri. Este evident că, în măsura în care școala idealistă nu constituise o școală în adevăratul sens al
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
se înscrie binomul libertate negativă (freedom from) libertate pozitivă (freedom to); vezi Richardson (1997). În aceeași direcție scrie, de pildă, și Andrew Moravcsik, care prezintă trei variante majore ale unei teorii liberale în Relațiile Internaționale: liberalismul ideațional, idealismul comercial și idealismul republican (Moravcsik, 1997). Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este constituit din expunerea limitelor conceptualizării confruntării idealimrealism sub forma unei dezbateri. Este evident că, în măsura în care școala idealistă nu constituise o școală în adevăratul sens al cuvântului, serioase semne
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
alți avocați ai perspectivei realiste au reușit această adevărată lovitură de imagine? În primul rând, reușita a fost asigurată de inventarea unei artificiale diviziuni a muncii între domeniul idealist și cel realist în Relațiile Internaționale. În procesul de construcție a idealismului, susținători ai școlii realiste introduc pretenția separării între studiul dreptului internațional ca element definitoriu al așa-numiților idealiști și studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând, probabil una dintre cele mai fascinante ipoteze de lucru
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
element definitoriu al așa-numiților idealiști și studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând, probabil una dintre cele mai fascinante ipoteze de lucru lansate în ultimii ani o reprezintă teza lui Thies privind relația dintre idealism și realism. Astfel, în inventarea școlii idealiste, avocați ai tradiției realiste ignoră o importantă componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul Relațiilor Internaționale problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de astă dată fidele contextului în care acestea au fost exprimate. Fără a-și datora originea acestei experiențe istorice, este adevărat că ideile internaționalismului liberal au înflorit ca urmare a cataclismului social și politic asociat primului război mondial. Pentru liberali, idealismul s-a constituit în primul rând ca o mișcare ce se opunea atât politicii de putere, cât și diplomației secrete a Realpolitik-ului, politici dovedite falimentare ca urmare a Marelui Război. Construcția teoretică a acestei alternative pornește de la constatarea disfuncționalității războiului
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de putere ca mecanism de asigurare a stabilității sistemului mondial ce pune accent pe natura conflictuală a intereselor principalilor actori , teoreticieni precum Zimmern sau Woolf, dar și practicieni ca Woodrow Wilson propun o alternativă dominată de 1. În ceea ce privește relația dintre idealism și realism, o altă sugestie ce merită explorată a fost introdusă, încă din 1951, de către un ilustru reprezentant al școlii realiste, John Herz. Acesta ia în considerare compatibilitatea dintre indealism și realism, notând că idealismul este realism. Din aceasta derivă
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de 1. În ceea ce privește relația dintre idealism și realism, o altă sugestie ce merită explorată a fost introdusă, încă din 1951, de către un ilustru reprezentant al școlii realiste, John Herz. Acesta ia în considerare compatibilitatea dintre indealism și realism, notând că idealismul este realism. Din aceasta derivă soluția securității colective, accentul pus pe rolul organizațiilor internaționale și pe promovarea liberului-schimb. Cum se poate însă răspunde acuzațiilor de naivitate? a. Cauze ale războiului și mijloace ale păcii Utilizând o metaforă din medicină, Scott
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
sânul paradigmei realiste, Kenneth Waltz este unul dintre primii teoreticieni care avertizează asupra complexității naturii umane și respinge explicațiile reducționiste ale primei imagini, pentru a promova explicațiile stucturale ale cauzelor războiului. Așa cum remarca Ashworth în analiza raționalismului ca sursă a idealismului, această poziție este alimentată de credința în capacitatea rațiunii de a crea o anumită formă a armoniei intereselor (Ashworth, 2002, p. 38). Departe însă de internaționaliștii liberali ai secolului XX ideea că această armonie a intereselor este absolută, și cu
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
sustrage influenței pozitivismului vremii, dând seama de o concepție aparent eclectică, în care elementele de filosofia istoriei, datorate, în principal, lui Giambattista Vico (ciclicitățile reversibile) se întâlnesc cu materialismul hegelian, cu evoluționismul lui Darwin și Herbert Spencer și cu un idealism spiritualism greu încadrabil, toate aflate sub aura inconfundabilă a intuițiilor romantice, pe care Hasdeu încearcă să le acompanieze cu acel spirit critic necesar oricărei sinteze care caută să restituie cititorilor adevărul și numai adevărul. Se recunoaște în această Istorie critică
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel, urmărește în ultimă instanță să investigheze acele concepte fundamentale și cadre de gândire pe care le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult decât atât, principala lor premisă este
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult decât atât, principala lor premisă este una esențialmente filosofică natura umană (și anumite considerații specifice asupra acesteia). Ca atare, este îndreptățit să numim realismul (ca și idealismul) mai degrabă o filosofie a relațiilor internaționale. Cele două paradigme trebuie privite în mod fundamental antitetic, având teze complet diferite. După sfârșitul primului război mondial (1914-1918) și conferințele de pace care i-au succedat, s-au căutat o serie de
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
i-au succedat, s-au căutat o serie de mecanisme internaționale care să facă războiul blamabil sau, eventual, să-l elimine în totalitate, pentru ca lumea să nu se mai confrunte niciodată cu distrugerea și pierderile impresionante din timpul Marelui Război. Idealismul wilsonian susținea tocmai teza conform căreia omul nu este în mod necesar înclinat spre conflict, ci, dimpotrivă, înclinația lui naturală este mai degrabă către pace. Prin înființarea Ligii Națiunilor, se urmărea eliminarea definitivă a războiului din rândurile instrumentelor universal acceptate
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
ale relațiilor internaționale. Eșecul Ligii Națiunilor și a sistemului de securitate colectivă reprezentat de aceasta de a stopa izbucnirea, în 1939, a celui de-al doilea război mondial a condus la o critică masivă a wilsonianismului. Prin raportare critică la idealismul liberal interbelic și ca reacție la acesta din urmă, se construiește, în anii '20-'30, și realismul clasic al relațiilor internaționale. Realiștii clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years' Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează într-o critică susținută la adresa idealismului interbelic, promovat de marea majoritate a statelor occidentale. Acest model de gândire utopică, susține autorul, este cel care a grăbit izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939, deoarece nu avea nimic în comun cu realitatea politică internațională a
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
relațiile internaționale și, în cele din urmă, la conflict armat. Războiul este inevitabil deoarece nu există nici un alt mijloc viabil de a rezolva interesele conflictuale ale statelor actori raționali și egoiști într-un sistem internațional anarhic. Iar asta face din idealismul wilsonian o cale neviabilă de construcție a politicii externe și a celei internaționale în general, întrucât pacea nu poate fi instaurată prin concepte morale și legislative care sunt aplicabile și, posibil, de conceput numai la nivel statal sau individual. După
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
în a-și urmări prioritar interesul național: apărarea. Deși consideră că, aplicate separat realității, nici perspectiva școlii idealiste, nici cea a școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
adecvare a politicii externe, în vederea interesului fundamental, la noile condiții în care se regăsesc. Iar reconsiderarea politicii externe a statului trebuie făcută având în vedere legile obiective ale politicii provenite din natura umană și nu principiile morale abstracte (așa cum sugerează idealismul). 4. Principiile morale universale nu pot fi aplicate acțiunilor statelor naționale în forma lor abstractă, ci trebuie filtrate prin intermediul circumstanțelor concrete de spațiu și timp. Principiile morale nu se pot substitui legilor obiective ale politicii internaționale, deoarece ele nu sunt
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]