1,179 matches
-
decembrie 1986. Plecasem din România pe 1decembrie. Era evidentă dorința referentului de a salva cartea, cum făcuse, presupun, și În multe alte cazuri similare, cu autori „suspecți”. Subterfugiile erau adesea evidente și naive, dar serveau totuși „canonului” care să ofere ideologilor culturali pretextul formal al Îngăduinței față de dubiosul autor. Se menționa, În referat, de pildă, că volumele pe care le recenzam apăruseră la „diferite edituri literar-culturale” (Eminescu, Albatros, Dacia etc.), pentru a se marca faptul că fuseseră „aprobate” de o varietate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profundă și mai onestă, care să țină seama de contrastele sociale abisale ale Americii de ieri și de azi), nu solicită decât dezaprobarea lui Bellow. Prietenia cu Alan Bloom ( În care cititorii au fost ghidați să-l recunoască pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi „luminează”. Naratorul supraviețuitor al lui Kertész refuză „să cedeze, ca un idiot, isteriei de masă a supraviețuirii și retoricii care bate cu pumnul În piept”. Își acceptă senin condiția, fără s-o transforme În nimic altceva: „Exist, pur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tonalitate nouă, repunând în drepturile lor exuberanța limbajului, firescul, colocvialitatea, fapt ce nu scapă vigilenței ideologice, prin intermediul lui J. Popper, contrariat că „unui conținut nou de viață i se mai suprapun forme de expresie învechite, care nu-i mai corespund”. Ideologul cere prozatorului „părăsirea clișeelor naturaliste anacronice”, fiindcă „noi așteptăm de la scriitorii noștri portretul țăranului împroprietărit, în care se naște conștiința demnității omenești” (Un scriitor talentat și o concepție literară depășită, 19/1948). Reportajul se bucură de un spațiu generos, fiind
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
său, traducerea din Hamlet; în realitate, traducerea era făcută, cum va mărturisi D. mai târziu, de Ion Vinea care avea, atunci, interdicție de a publica. La Congresul Uniunii Scriitorilor din 1956, se detașează de formula „literatură de partid”, susținută de ideologii literari ai momentului, zicând că literatura trebuie să fie realistă. În același an, Éditions du Seuil îi publică o ediție prescurtată din Cronica de familie sub titlul Les Boyards, tradusă de Constantin Borănescu-Lahovary și Mariana Vitoreanu (transpunerea este revăzută de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ieși, mai târziu, creatorul de atmosferă și portretistul admirabil din Cronica de familie și Incognito. După acest debut, consemnat între alții de G. Călinescu, D. schimbă completamente stilul epic, adoptând - sub presiunea circumstanțelor - schemele „unicei metode de creație” (cum spun ideologii literari ai momentului), adică schemele realismului socialist. Faptul se vede limpede (și extrem de deprimant pentru spiritul critic) în nuvelele Dușmănie, O sută de kilometri, Nopțile din iunie, Vânătoare de lupi, Dreptate, Povești adevărate, Din tată în fiu, Focul nestins și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Valoarea tradiției, Școala satului), Ion Petrovici (Ideal și tradiție), Const. C. Giurescu (Un nou ideal). În esență, acestea exaltă virtuțile „datinei” și ale autohtonismului, delimitându-se de arta novatoare a noilor generații, văzută ca produs mimetic de import. Printre principalii ideologi se numără Al. Dima, care reafirmă cu orice ocazie ideile programatice ale revistei: „poziția pentru care «Datina» s-a născut și a luptat totdeauna” înseamnă „specific național fundat pe tradiție”, spune, de pildă, în articolul Specific național și tradiție (5-6
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
este director al revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea”. Încă din 1919, în articolul Dogmatismul național („Luceafărul”), se pronunța în favoarea unui tradiționalism identificat cu ortodoxia, „element pivot al etnicității în artă” și unică sursă de specificitate. În
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
rezolve pe diverse meridiane - În SUA de pildă, dar nu aici. Trebuie deci să fii istoric, spun, trebuie să fii epistemolog, ceea ce nu explică foarte multe, dar nu e suficient. Pentru a vorbi despre discursul literaturii trebuie să mai fii ideolog. Adică cineva care nu doar studiază ideile, ci le interpretează conform unei logici apriorice. Se spune că e foarte rău să fii ideolog, Hannah Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
explică foarte multe, dar nu e suficient. Pentru a vorbi despre discursul literaturii trebuie să mai fii ideolog. Adică cineva care nu doar studiază ideile, ci le interpretează conform unei logici apriorice. Se spune că e foarte rău să fii ideolog, Hannah Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de interpretare, deci o entitate Închisă, În interiorul căreia elementele se sprijină și se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi ironizată sau denigrată, pentru că cei care o scriu, cei care o promovează și cei care o vînd sînt profesioniști. Atributul „de consum” nu Înseamnă că literatura pe care o caracterizează e proastă. Consumatorul nu e neapărat, așa cum unii ideologi vor să ne facă să credem, individul pasiv, incult și frustrat. Pentru a nu refuza o comparație la Îndemînă, cu toate simplificările și omisiunile pe care le implică, literatura de consum este, față de literatura „pură”, ceea ce este muzica pop/rock
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq crede, precum Destutt de Tracy, că “être c’est vouloir” și că asistăm astăzi la anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
diferitelor discursuri literare, al simulării tuturor elementelor literare susceptibile de a cădea vreodată pradă vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
diferențiat ca tematică de sociologia din cele mai multe țări comuniste. Acestea erau înrobite de tematica derivată din programul comunist: omogenizarea societății, promovarea conștiinței socialiste, cooperativizarea agriculturii, formarea modului de viață socialist, promovarea conștiinței ateiste. Această tematică, promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
activiști) pentru cauză. Angelo Mitchievici („Romanț(a) pentru tânărul ilegalist”) întreprinde o completă inventariere și interpretare a tuturor tipurilor de eroi pozitivi, creați parcă după modelul propus cândva de Cernîșevski. În romanul Ce-i de făcut?, scris în închisoare, acest ideolog al „omului nou” construiește un model-standard de erou romantic, animat de dorința de a-i educa pe cei aflați în întuneric, de a elibera omul obișnuit de necunoaștere, de a aduce lumină și moralitate în viața cotidiană. Romanul revoluționarului rus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea”. În anii
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
sunt savanții și artiștii: "Un savant e un om care prevede; prin rațiune știința oferă mijlocul de a prezice"71. Fenomenul a implicat numeroase proiecte fanteziste, a declanșat un val de reprezentări populare și a angajat un număr impresionant de ideologi, de vulgarizatori și de adepți. Cea mai utilă expunere a acestei "mode" a secolului al XIX-lea rămâne aceea făcută de Paul Bénichou într-o vastă reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în autorități morale. De aici dimensiunea de "cult laic" asupra căreia Paul Bénichou insistă în permanență. Ideologii saint-simonismului au căutat să transfere vechile prerogative ale religiei, de ghidare a oamenilor și a societății, asupra domeniului cunoașterii pozitive 73: raționalitatea trebuia să fie, din acest punct de vedere, mai mult decât o contribuție la cartografierea enciclopedică a universului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
recent sau pentru că a fost un regim politic de o violență fără precedent la scara istoriei, ci mai ales pentru că răul și această violență au venit cu și sub masca promisiunii unui Bine Suprem care ar justifica și legitima violența. Ideologii și ideologia regimurilor politice de tip comunist-totalitar pretind și revendică faptul că ar cunoaște în mod obiectiv, științific, legile istoriei și Binele Suprem către care se îndreaptă în mod inexorabil omenirea și că acest Bine poate fi atins prin accelerarea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în vreme ce constituirea marilor proprietăți este, în postcomunism, o afacere ce stă în marginea legii penale. În cazul lui Carp, critica junimistă este pusă în pagină întotdeauna cu ochii la perspectiva unui viitor care se cere clădit în mod evolutiv. Nefiind ideolog, ci practician al politicii, Carp nu este niciodată pasionat de jocul gratuit al ideilor. Pentru el, ca pentru orice conservator angrenat în acțiunea de guvernare, ideile contează în măsura în care servesc asanării prezentului dominat de o direcție nesănătoasă a progresului. De aici
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și ele noile opinii, dar o fac, pentru moment, cu o anumită sobrietate, ferindu-se de adjectivele prea colorate. Astfel, în Istoria R.P.R., manual pentru învățământul mediu (Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952), Maiorescu apare ca principal organizator și ideolog al societății ieșene, iar „junimiștii conservatori erau sub influența ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu cele ale moșierimii [...], predomină orientarea conservatoare reacționară” (p. 424). în sfârșit, sunt editate și sinteze, cum este cea din 1955 (Istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideologic și politic, batjocorind creația însuflețită de patriotism și sete de luptă socială, dar ridicând în slavă arta găunoasă, arta-narcotic a formei fără conținut, Maiorescu a servit cât se poate de zelos interesele claselor exploatatoare [...]. Maiorescu face parte din acei ideologi care au propovăduit literatura lipsită de ideologie, acoperind depravarea [s.n.] ideologică și morală”. Gulian propune „demascarea acestui dușman al poporului și agent zelos al capitalului străin”, iar acest gest „are sensul de a ne ascuți vigilența în lupta împotriva acelora
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consacrate câteva pagini (pp. 235-238). Astfel, liderul junimist a susținut și răspândit „teze dăunătoare”, dar „clasa muncitoare nu numai că nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maiorescu, editat și în volum, G. Ivașcu realizează și un rezumat al lucrărilor legate de această personalitate, oprindu-se și la cele din perioada comunistă: „După al doilea război mondial, receptarea lui Maiorescu, ca și a atâtor alți scriitori și ideologi din trecut, înregistrează o curbă sinuoasă de-a lungul căreia un prim moment este acela al respingerii «ân bloc» a activității acestora, considerată global, sub specia reacționarismului. O asemenea etapă de dogmatism în reevaluarea critică a moștenirii noastre culturale este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Iași) și Petre P. Panaitescu (București). Unele persoane au trecut de la rezistența tacită sau fățișă la colaborare, altele au acceptat doar mici compromisuri, în timp ce unii au refuzat constant orice apropiere de noul regim și de doctrina sa. în sfârșit, pe lângă ideologii și activiștii de formație au fost propulsați tineri istorici dornici de afirmare, onoruri și bani, chiar cu prețul compromiterii morale. Vom analiza în paginile următoare atât colaboraționiștii, cât și rezistenții, avertizând că ei fac parte din toate categoriile de vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]