13,415 matches
-
titluri și teme (observație valabilă și pentru teatru). Analiza e în toate cazurile vădit conținutistă (ideologică, sociologică) și aproape deloc preocupată de performanțele expresiei estetice. Criticii i se rezervă un rol auxiliar, umil, de instrument al partidului muncitoresc în orientarea ideologică a literaturii. 1961 e un punct de inflexiune în istoria literaturii române contemporane. Panaroma lui Emil Boldan nu are presimțirea nici unei schimbări în evoluția literaturii. Se pregătea reconsiderarea lui Maiorescu, Blaga, Voi-culescu, Lovinescu etc. Deși unii dintre componenții generației '60
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
în care ideile spontane ale cărturarului au fost valorificate tendențios: Cert este că Papu nu a fost un intelectual favorizat de către regim, cel mult unul tolerat și cultivat de anumite grupuri, pentru că prin răstălmăcirea teoriilor sale se puteau obține beneficii ideologice. Intenționalitatea polemicii stârnite de el pe marginea dialecticii conceptelor protocronism-sincronism nu fusese una subversivă. Inconsistența capetelor de acuzare la adresa lui Edgar Papu va fi demascată de Mircea Zaciu, care sesiza, la doar un an de la apariția volumui Din clasicii noștri, conotațiile
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
că dialoghează, ne trezim în fața unei construcții literare de toată frumusețea. Naratorul, că altfel nu (mai) pot să-i spun, insistă asupra faptului că nu intenționează să vorbească despre sine decît atunci cînd e nevoie pentru clarificarea unei chestiuni istorice, ideologice, practice, de interes general. Putem afirma cu toată fermitatea că se ține de cuvînt. Dar așa procedează toți autorii de romane zise autobiografice! Ei nu consideră că... viața lor e un roman, aceasta fiind lozinca valabilă pentru cei care nu
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
un dezgust fără margini, după cum o dovedesc zeci de fraze ale cărții. Dar interesul uman e mai puternic, izbutind să domine și să depășească reacția instinctivă, iar dorința de a pătrunde în miezul lucrurilor îl determină să accepte aparentul compromis ideologic, să-și asume aparenta pasivitate, condamnabilă după părerea unora. Cert este că naratorul nu e capabil de o ură care l-ar coborî la nivelul celor care îi urăsc pe evrei și regretă că Hitler n-a apucat să-și
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice din R.P.R. Ei apar ca reacție la literatura realistă. Uneltitorii acestor anomalii trebuie denunțați tribunalului ideologic: sunt - după cum îi dezvăluie Emil Boldan - "clasele stăpânitoare ale statului burghez, ajutate de influența tot mai simțită a unei anumite literaturi decadente din Occident" (p.117). Avangardismul și modernismul sunt același lucru, "curente decadente, ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
a denigrat literatura cu orientare realistă contemporană, a promovat în poezie decadentismul, numind creația simboliștilor Ťpoezie nouăť, iar în proză psihologismul". Tot programul estetic lovinescian e răstălmăcit de interpretarea refractară a lui Emil Boldan și a proletcultismului. O altă monstruozitate ideologică, apărută tot ca o "reacțiune împotriva orientării realiste a literaturii", este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin publicația cu caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil Boldan văzând repetarea unei
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut de Sadoveanu, Rebreanu și cei doi Petrești, Camil și Cezar. Fraza întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste similitudini, merită reținută pentru forma alambicată a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
merită reținută pentru forma alambicată a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
a opintit toată istoria noastră: comunismul. Să rezumăm liniile de forță ale istoriei literaturii române de la începutul secolului al XIX-lea până la 23 August 1944, în viziunea proletcultistă. Istoria literară a lui Emil Boldan își etalează fără nici o ezitare dogmatismul ideologic. Din tot romantismul românesc, "curent literar activ, militant, social, legat mai ales de revoluția pașoptistă" (p. 98), rămâne valabil pașoptismul, punând în valoare, din punct de vedere literar, "inspirația istorică, folclorică și social-umanitară", dincolo de care nu merită reținut nimic altceva
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât se poate de clar și cacofonic: "Dispărând ca
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Tăutu (și poet), Al. Mirodan (adaosurile din paranteză aparțin lui Emil Boldan). Așa arăta panteonul proletcultist în 1961, într-o sinteză a genurilor literare și într-o ierarhie riguros ordonată în funcție de vârstele scriitorilor, vârste care măsoară, prin vastitatea și exemplaritatea ideologică a operei, contribuția la legitimarea și triumful realismului socialist.
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Ilie Constantin In 1966, coșmarul obligatoriei inspirații realist-socialiste dispare aproape cu desăvârșire din poezia mea, judecând după placheta de abia 50 de pagini, Clepsidra, apărută la EPL, la începutul lunii mai! Controlatul viraj ideologic luat de regim e bine cunoscut: imnurile și celelalte produse de comandă socială nu mai erau impuse, ci doar călduros "recomandate", autorii lor (care parcă se înmulțiseră, în loc să se împuțineze!) primind remunerații sporite... La Paris, prin anii '80, Virgil Ierunca
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
era vorba de literatură. Recomandări despre cum să se scrie istoria, inclusiv istoria literaturii, existau în epocă, dovadă fiind manualele, reeditările extrem de precaute, selecțiile de autori și de opere. Așa cum se practicau edițiile de "opere alese" pe un criteriu primordial ideologic, se imagina o istorie pe alese, în funcție de exigențele construcției comunismului, numai că era greu de pus în pagină. Academia R.P.R. era însărcinată să scrie o istorie a literaturii române, lucrul a început sub coordonarea lui G. Călinescu, au și apărut
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
din manualele școlare, din producția editorială a anilor '50, din valorizările date de premiile de stat, avem aici într-o singură sursă documentară, extrem de prețioasă tocmai prin fidelitatea față de epoca proletcultistă, prin vehicularea clișeelor conjuncturale de istorie literară, prin manipularea ideologică a valorilor literare. După o prezentare inevitabil schematică și expeditivă a începuturilor, după trecerea în revistă a cronicarilor, a lui Dimitrie Cantemir, a lui Antim Ivireanu, a reprezentanților Școlii Ardelene, a Văcăreștilor, istoricul literar improvizat reliefează meritele literare ale lui
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
cu mai mult entuziasm la pașoptism (N. Bălcescu, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, V. Alecsandri) și la "scriitorii care continuă tradițiile democratice ale generației de la 1848" (Ion Ghica, N. Filimon, Al. Odobescu și B. P. Hasdeu). De aici încolo încep polemicile ideologice și instrumentalizările fățișe. Tema celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea ar fi, după Emil Boldan, biruința realismului critic. "Junimea" este prezentată ca o grupare reacționară, "în frunte cu Titu Maiorescu", combătută - chipurile! - de clasicii cunoscuți (sustrași
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
lărgește aria romanului românesc, surprinzând "diferite aspecte ale putreziciunii societății burgheze" (p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și e evident că singurul tratat cu reproșuri grave e Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori interbelici: Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu etc. etc., iar în finalul paragrafului G. Călinescu. Poezia interbelică are, în viziunea lui Emil Boldan, un singur protagonist
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat) li se rezervă, ceva mai încolo, un paragraf special, cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică este prezentată fără a implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și gândirismul), puse acuzator sub semnul negației ideologice și estetice
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și gândirismul), puse acuzator sub semnul negației ideologice și estetice totale.
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
sub baghetă lui Cristian Mandeal. Exegeza privind operele lui Wagner și sensul mesajului pe care îl vehiculează interpreții nu a încetat să se complice în timpul trecut de la dată compunerii acestora. Supraviețuind repunerilor în chestiune cele mai radicale, ca și recuperărilor ideologice, creația wagneriana a dat naștere unei literaturi abundente, a generat numeroase grupări de admiratori și continuatori. Greu de spus până la ce punct Wagner proiectează în epoci diferite imaginea certitudinilor și neliniștilor sale. Deși muzica lui Wagner nu este o specialitate
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
sunt decodate și mai bine justificate. Nu prin axiome și sentențiozități critice, dar prin analiza remarcabilă a distorsionărilor și compensărilor mitologice. Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel al comunismului victorios sunt parte a acestui proces în două faze: deformare ideologică și compensare mitică. Utilizați ori indexați de regimul trecut, anexați la un moment dat sau interziși până la capăt, ei au fost recuperați clandestin și menținuți, ca niște bunuri de preț, în caseta conștiinței publice. Mai mult, au fost idealizați într-
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Ion Simuț Pe un fond de principii ideologice mereu reiterate, cu obstinația dogmatismului, fiecare gen literar își are arsenalul lui de mijloace, variabil de la o etapă la alta, însă respectând o credință unică, fără îngăduință pentru vreun scepticism: comunismul contruiește cea mai bună dintre lumile posibile, iar conducătorii
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Prinși de o versificație zglobie, am putea astăzi cita la nesfârșit versuri ce hrănesc curiozitatea stranie a celui ce se lasă în voia farmecului desuet al proletcultismului, receptat la modul parodic. Nu putem furniza un rezumat mai bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste decât afirmația apodictică, difuzată printr-o reverberație, a lui George Lesnea dintr-un poem recitat la toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
comunist. Lupta de clasă și caracterul partinic al literaturii rămân valabile, dar pentru a le pune în evidență era nevoie de un spațiu tipografic mai amplu: desfășurare epică, invenție de situații, personaje așezate într-un conflict ireductibil și, bineînțeles, declarații ideologice. Zaharia Stancu în Desculț (1948, prima versiune, urmată de altele) reconstituie (în limbajul epocii) viața țăranului exploatat în regimul burghezo-moșieresc, cauză a răscoalei din 1907. Subiectul răscoalei din 1907 se extinde în Bijuterii de familie (1949) de Petru Dumitriu, Zorii
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
și pâine (1951) de Ion Călugăru, Cumpăna luminilor (1952) de Nicolae Jianu, În orașul de pe Mureș (1954) de Francisc Munteanu. Petru Dumitriu, june prim al proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși izbutind să sustragă realismului socialist multe episoade, valabile estetic și astăzi. Proză cu activiști de partid, comuniști de rând (muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]