1,191 matches
-
Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu și-au propus niciodată, fie și numai în domeniul teoriei, să comită acțiuni cu aceste caracteristici și de o asemenea anvergură, E posibil, i se alătură sarcastic ministrul apărării, întrucât cunoștințele stimatului coleg încă au ca referință temporală lumea idilică a bunicilor săi, de atunci, oricât de ciudat i s-ar putea părea, lucrurile s-au schimbat destul de mult, a fost o epocă de nihilism mai mult sau mai puțin liric, mai mult sau mai puțin sângeros, dar ceea ce avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zone cu garduri înalte și zone aproape fără gard, dar totdeauna înscrise într-un peisaj cultural specific, mai mult sau mai puțin îngrijit. E adevărat însă că, după 1990, și gardurile au intrat în tranziție. Îmi aduc aminte de peisaje idilice în care apăruseră peste noapte țarcuri bine îngrădite, dar care nu îngrădeau nimic altceva decît o declarație de proprietate : aici va fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe care le avuseseră, destul de inexacte și ele, sfârșiseră pe fundul mării. Teamă lor era așadar pe deplin justificată, deși ea nu putea fi înțeleasă de cei precum Tapú Tetuanúi, care considerau insulița și mediul ei drept un habitat aproape idilic pentru supraviețuire. Băiatul înțelegea, totuși, dorința lor firească de a se întoarce la căminele lor - dorința pe care o simțea și el în momentele de nostalgie - și ar fi dat orice ca să poată descifra limba lor complicată, ca să-i poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Doi ani! Închise breviarul, își termină rugăciunile și îl privi îndelung pe bărbatul care, la mai puțin de douăzeci de metri, citea la umbra unui arbore înalt de capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cuvânt; se aude clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător și viril se văd Înconjurați de propuneri măgulitoare. La Cap d’Agde ca și oriunde, un individ obez, bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau cîteva notabilități. Văzîndu-l pe Fărocoastă, preotul se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vor căpăta lot în folosință. Cu alte cuvinte, vor fi împroprietăriți din pămîntul celor ce au. Activistul trimis de raion era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alt bărbat. Nici vorbă de probleme la pat. Cătă Îmi spusese o dată despre Cristina, provocat cu privire la fidelitatea lui (pentru mine improbabilă), că e cea mai grozavă amantă pe care o avusese. Mă așteptasem ca, În seara aceea, Cristina să infirme idilicul erotic cu care se lăudase prietenul meu. Așa mi-aș fi putut explica violența, aproape isteria de care aveam parte În calitate de consolator voluntar. Dar nu, nici măcar o aluzie, deși pe mine mă Întărâta dezvăluirea lui Cătă privitoare la aptitudinile sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Iată, toate câte are sunt în puterea ta! Numai asupra lui mâna să nu ți-o întinzi", i-a spus prietenește Dumnezeu lui Satan, bineînțeles pre limba dumnezeiască, singura oficială prin zona ceea, bătându-l cu deferență pe umăr. Ce idilic descrie aici Biblia peisajul și personajele! Satan hoinărește prin ceruri, de-a valma cu îngerii cei buni, ca la el acasă, probabil mai face câte o tablă, sau câte un guleai la un pahar de ambrozie cu Șeful cel mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a deprins vorbirea articulată, că orice om politic, dacă prin absurd, crede ce spune, și mai ales dacă se ține de cuvânt, e un politician păgubos și cu siguranță va pierde orice alegeri libere, la un popor mioritic așa cum este idilicul popor român. Cartea mai cuprinde și alte învățături pe care vi le voi spune altă dată. Acum e prea târziu. Noapte bună! Care Realitate? A intrat în derapaj controlat Realitatea TV, fosta și mai puțin prezenta televiziune a multcontroversatului Sorin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stuche iute în sân și face cruci mici și rapide, când vine vorba de onor comandanții supremi ai României de ieri, de azi și de mâine. Genocid moral și spiritual, aruncarea în deriziune a soartei României. Dar unde sunt vremurile idilice de altădată, când aveam serviciu, casă, copii, pâine și vin, lapte și miere? Nesiguranța zilei de mâine s-a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă, dacă nu rămânem fără acoperiș, dacă banca nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al bunul-simț, astfel că Bunul simț e-n agonie, / iar conștiința e pe moarte, încât s-a creat un balamuc global -, poetul îi contrapune reminiscențe ale raiului pierdut, atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru trupul și sângele Tău, căci dorința, mărturisită fără emfază, a eului e: Vreau să mă îndumnezeiesc, iar amintirea unor clipe primordiale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a pierde nu învățăm să prețuim. Câți copii au dispus, ca mine, de posibilitatea de a învăța, înaintea buchiilor, limbajul pietrelor, al arborilor și al norilor? Sufletul meu e plin și azi de aromele copilăriei, chiar dacă ea n-a fost idilică. Mi-am creat o Arcadie proprie, după o rețetă binecunoscută. Copilăria = vârsta de aur. Tot ce urmează e decădere. Exil. Nostalgie a neștiinței pierdute. Convins ― și cum aș fi putut să nu fiu? ― că reprezint și eu categoria intelectualilor care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
generale pentru a dovedi că guvernul lua o atitudine fermă împotriva manevrelor financiare, a reușit să țină temporar în frâu procedeele mai nemiloase. Pentru a găsi un exemplu clasic al metodelor lui Thomas, ar fi trebuit să revenim la zilele idilice de la începutul deceniului, când profiturile companiei Stewards din finanțe corporatiste se cifrau la aproximativ douăzeci și cinci milioane de lire sterline și ofereau consultanță unui număr de treizeci până la patruzeci de companii preluate pe an. Dintre acestea, cazul lui Phocas Motors Service
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici finalul nu e final, pe derularea genericului apare familia Knox fericită, toți rîd, ea e Însărcinată, apoi se ivește un copil, a crescut, e mare, și răsare și demonul care poate fi, sau nu, copilul, În orice caz imaginea idilică sugerează că tinerii s-au lăsat de prostii, Juliette e coafată ca o gospodină cu bucle mov, s-a maturizat, are acum un copil mic În uter și un copil mare de crescut În rulotă ca să-l Împuște și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O zi lu-ungă, lu-uminoasă și foarte verde. Lăsam în urmă un București apăsat de statuia lui Stalin, ca să ajung în satul bunicilor. Bunuțu fusese ridicat și închis, dar bunica Leonora nu se plîngea. M-a păstrat între hotarele unei copilării idilice, de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în casa pe jumătate ocupată, fără sentimentul chez-soi, de frica mitocanilor beți, cu șepci și-n lodene kaki, păroase. Nu mai ieșea în orașul malodorant, pe străzile cu nume schimbate. Prefera să "efleureze" cărțile cu cotoare aurite. Și ce imagine idilică aveam despre "mersul cu copiii", din diminețile de duminică! Întîi la cofetărie, pentru mine și Brăduț, pe urmă la o bere cu covrigi speciali de Herăstrău, amenajat în '32 de cineva din familia Lisellei. Parcul îi mirosea a mici alterați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tradiții, nu vedea o contrazicere între vechea și noua credință. El s-a plecat în fața soliei noi care i se aducea și a pășit în biserică, aducând cu sine în fața altarelor și riturile sale preistorice.54 Panaitescu are o viziune idilică despre implantarea creștinismului în rândul locuitorilor din nordul Dunării. Însă Pârvan, la obiect și cu luciditate, ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au dat (găsit) populația autohtonă, romanică, având aceleași ocupații-agricultura, creșterea vitelor, încât ei s-au putut înțelege ușor cu localnicii și au trăit astfel împreună, până când slavii au dispărut în mijlocul lor. Acest tablou, zugrăvit de unii istorici, este atrăgător, aproape idilic, dar nu corespunde adevărului. Slavii n-au fost, ca popor păgân, cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce au năvălit în Dacia. Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul Dunării: orașe întregi măcelărite, robi, cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească, într-o anumită perioadă, s-a crezut că la noi n-ar fi existat o stratificare socială, în momentul întemeierii statelor medievale toți locuitorii ar fi fost atunci oameni liberi, am fi avut un regim țărănesc, o stare patriarhală, idilică, fără stăpâni și supuși. Este o concepție romantică, în afara realității istorice. Astfel, documentul Diploma cavalerilor ioaniți (1247) vorbește despre acei "majores terrae" (mai marii pământului), adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țărănimii. Cea mai mare parte a soluțiilor oferite de aceși scriitori erau total inaplicabile în condițiile existente la vremea aceea și erau expresia unui sentiment de nostalgie pentru o lume care nu existase niciodată. O revenire la sistemul comunal, deși idilic în principiu, nu ar fi putut rezolva problemele societăților balcanice moderne și ale sistemului competitiv internațional. În ciuda acestui fapt, îndoielile acestea exprimau într-adevăr nemulțumirea multora, nu numai în rîndul țăranilor, față de calea urmată de evoluția vieții generale a națiunii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]