1,072 matches
-
convertire și exil. Desigur, Ferdinand jura să respecte acest document, care garanta libertatea religioasă a cehilor, dar nu-și va ține promisiunea. Tracasările și persecuțiile împotriva protestanților au provocat agitația nobilimii cehe. Ferdinand al II-lea, catolic convins educat de iezuiți, dorea revenirea Boemiei sub conducerea Bisericii Catolice. Incidentele care au avut loc între arhiepiscopul de Praga și luterani a determinat Consiliul Apărătorilor Credinței să convoace o Dietă, dar regele s-a opus printr-o scrisoare. La 23 mai 1618, la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ace conflict are puncte comune cu cel al Primului Război mondial, născut tot într-un teritoriu supus Habsburgilor. Acest conflict nu poate fi considerat doar un război religios. El ține de tentativa făcută de Ferdinand al II-lea și de iezuiți de a reface Sfântul Imperiu Germanic. Noul plan expansionist al Habsburgilor, în care Ferdinand al II-lea dorea să reia ambițiile lui Carol Quintul cu metodele lui Filip al II-lea, a neliniștit națiunile Europei, care se vor ridica împotriva
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
stabilit la Westfalia. Ferdinand al II-lea dorise să instaureze autoritatea absolută a împăratului asupra Germaniei. Urmașii săi învinși, erau nevoiți să recunoască libertățile principilor germani, care continuau fărâmițarea politică a Imperiului și îl condamnau pe împărat la neputință. ,,Împăratul iezuiților" a vrut, ca și Carol Quintul și Filip al II-lea, să-și bazeze tentativa hegemonică pe o recucerire catolică a Germaniei. Tratatele de la Westfalia condamnau Sfântul Imperiu să nu mai fie romanic decât cu numele: în statul lui, fiecare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a legilor ce permiteau consolidarea unității germane. În același timp, el angajează o adevărată luptă împotriva Bisericii Catolice, considerată o forță de dezmembrare a Imperiului. În acest scop a obținut votarea și aplicarea unei serii de legi, în urma cărora Compania iezuiților va fi dizolvată, căsătoria civilă devenea obligatorie, iar nominalizarea preoților era supusă acceptului autorităților civile. Este vorba de Kulturkampf, sau "lupta pentru civilizație"436. În septembrie 1873, cu prilejul vizitei regelui Victor-Emmanuel la Berlin, Bismarck atunci în plin Kulturkampf se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
obișnuite în Europa și pe care gravurile lui Jacques Callot le-au imortalizat pentru posteritate. Domnia terorii s-a instalat în Boemia (1620-1627), unde au avut loc execuțiile publice a 26 persoane, suspectate de complicitate. Conduși de nunțiul papal Carafa, iezuiții trec la convertirea forțată a locuitorilor. Mulți au preferat să fugă din Boemia, emigrând în toată Europa. Între emigranți boemieni s-a numărat și Amos Comenius, care a fugit urmărit de "dragonii" din Liechtenstein, fără a renunța la misiunea lui
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sînt imediat remarcate, este trucul menționat mai devreme de a-și încrucișa degetele, simulînd astfel semnul crucii și evitînd pedeapsa divină pentru păcatul de a minți. Alte tactici sînt acelea pe care Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decepții: fecunditatea în viața consacrată, ca formă posibilă de plinătate umană și în calitatea sa de ucenicie generoasă, este direct proporțională cu renunțarea la orice formă vizibilă de fecunditate și moștenire. Papa Francisc, care are avantajul de a fi un iezuit ce cunoaște pe dinăuntru experiența vieții consacrate, atât ca persoană consacrată, cât și ca cineva care a exercitat o responsabilitate în cadrul Companiei lui Isus, vorbind superiorilor generali, a clarificat, în sfârșit, ce este fundamental și specific pentru viața consacrată: «Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un anume pozitivism, și unii membri credeau că știința avea să poată ajuta la rezolvarea unor probleme politice. J.-F. B. Eu personal nu speram acest lucru. Am avut rude învățători și profesori, am învățat latina, greaca și filosofia la iezuiți; după clasele de matematici superioare și speciale, l'École des Mines (Școala Minelor) de la Saint-Étienne, după cercetările în cadrul IBM, apoi CEA, mi-am dat seama că singura valabilă e metoda experimentală. Am practicat întotdeauna tehnica încercării și a erorii. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
principalele elemente de atracție pentru turiștii interni dar și cei internaționali, din ce în ce mai numeroși în ultimii ani. Bisericile de lemn din Chiloe au fost construite în secolele XVIII și XIX de spanioli (ajunși aici încă din secolul XVI) și de misionarii iezuiți care au sosit ulterior, în încercarea lor de a creștina un pământ păgân. Sunt sute de astfel de bisericuțe răspândite în Chiloe, constituind un model exemplar de integrare a arhitecturii în peisaj, de armonizare cu valorile spirituale ale comunității locale
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
ordine vechi și cu apariția unor ordine noi sau recent introduse în Franța care măresc numărul fundațiilor la Paris și în aproape toate orașele regatului: carmelitele, vizitandinele instituite de François de Sales, fiicele carității instituite de Vincent de Paul, oratorienii, iezuiții convocați din nou în 1603 etc. Aceste ordine activează în toate domeniile: asistența pentru săraci, educarea tineretului, predicarea și misiunile interioare, mai ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui Saint-Cyran și frate al maicii Angelica, stareța de la Port-Royal, opune moralei relaxate a iezuiților o morală austeră și exigentă fondată pe ideile lui Jansenius. În 1653, papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd între drept (cele cinci propoziții sînt condamnabile) și fapt (ele nu se găsesc în Jansenius). Pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
papa condamnă cinci propoziții presupuse a rezuma Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd între drept (cele cinci propoziții sînt condamnabile) și fapt (ele nu se găsesc în Jansenius). Pentru a apăra Port-Royal, Blaise Pascal scrie în 1656 Provincialele, pamflet feroce împotriva iezuiților, care are un succes enorm. Cearta jansenistă abia începe. Reluarea luptei împotriva Casei de Austria Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia. Intervenția Franței în războiul de 30 de ani, care sfîșie Europa Centrală între 1618 și 1648
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pe de altă parte, creșterea economică continuă. În schimb, Choiseul nu reușește să pună capăt crizei politice ce rezultă din opoziția neîncetată a parlamentelor. El încearcă totuși să dea satisfacție parlamentarilor, janseniștilor și galicanilor, ca și filosofilor, sacrificînd acestora pe iezuiți. Un membru al ordinului Compania lui Isus fiind compromis într-un faliment comercial, parlamentul de la Paris, imediat imitat de parlamentele provinciale, folosește aceasta ca pretext pentru a suprima Compania (1762). În 1764-1766, așa-numitele "affaires de Bretagne" degenerează într-o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
civil, pentru două secole, cadrul său juridic. În sfîrșit, *școlile centrale, printr-o disciplină prea laxă, o inserare insuficientă în cultura clasică, amenință să creeze un tineret nesupus. Fără să se revină la colegii, al căror model se găsește la iezuiți, se optează pentru crearea de licee a căror disciplină militară, cu uniformă și tambur, învățămînt puternic orientat spre limbile vechi, supunere față de autoritățile administrative, pregătesc un viitor mai sigur și slujbași mai docili pentru stat. Instaurarea păcii... drumul către Imperiu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de asociere și legea municipală. Opera republicană se vrea operă de unitate, așa cum o arată legea militară din 1889, care suprimă voluntariatul și scutirile de serviciu militar ("preoții cu raniță"). Inspirația profund laică se manifestă în lupta împotriva congregațiilor (expulzarea iezuiților în 1880) și restabilirea divorțului (1884). Unitatea republicană triumfă în primărie, loc de "republicanizare a decorului" (M.Agulhon), în cazarmă, dar mai ales în școală. Spiritul legilor școlare republicane este impregnat de încredere în știință și progres și de patriotism
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se pot constitui primele partide politice și, mai întîi, Partidul Republican radical și radical-socialist, fondat în 1901. Dar congregațiile trebuie să solicite o autorizație și, supuse controlului strîns al statului, pot fi dizolvate prin decret. Siguri că nu obțin autorizația, iezuiții pleacă din nou în exil. Blocul grupărilor de stînga triumfă cu puțin în alegerile din 1902. Radicalii se instalează la guvernare cu "moș Combes", radical violent anticlerical. El aplică legea asupra asociațiilor cu cea mai mare rigoare, refuzînd sistematic cererile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
I 1517 Cele 95 de teze ale lui Luther 1519 Carol Quintul, împărat 1525 Bătălia de la Pavia 1532 Unirea ducatului Bretagne cu Franța Rabelais: Pantagruel 1536 Calvin: Institutio religionis christianae 1539 Ordonanța de la Villers-Cotterêts 1540 Papa aprobă "Asociația lui Isus" (iezuiții) 1545 Deschiderea Conciliului din Trento 1547 Moartea lui Francisc I. Henric al II-lea 1555 Abdicarea lui Carol Quintul 1559 Tratatul de la Cateau-Cambrésis 1559 Moartea lui Henric al II-lea. Francisc al II-lea 1560 Moartea lui Francisc al II
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dupleix în India 1745 Bătălia de la Fontenoy 1748 Montesquieu: Spiritul legilor 1751 Primul volum din Enciclopedie 1756 Începutul Războiului de Șapte Ani 1759 Capitularea de la Quebec 1762 Rousseau: Contractul social 1763 Tratatul de la Paris 1766 Lorena devine franceză 1767 Expulzarea iezuiților 1768 Corsica revine Franței 1771 Reforma juridică a lui Maupeou 1774 Moartea lui Ludovic al XV-lea. Ludovic al XVI-lea 1774 Goethe: Werther 1776 Turgot cade în dizgrație 1776 Declarația de independență a americanilor 1776 Moartea lui Voltaire și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
felie de portocal? ? i, din gre? eal? , a preș? raț sare pe ea �n loc de zah? r; c�nd a mu? cat din ea, se zice c? , Maniu ar fi spus: �Iat? c? m? am pedepsit singur�. Maniu este un iezuit, un ipocrit�, comenta Iorga 17. Iorga abuză aproape zilnic de unele detalii ale biografiei lui Maniu �n �Neamul rom�nesc� ? i �n alte publică? îi, b? ț�ndu?? i joc de educa? ia maghiar? a lui Maniu; pentru el, acesta era un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
o adapta circumstanțelor modificate. Dominicanul, Francisco de Vitoria (1480-1546), de exemplu, consideră legitim] utilizarea violenței pentru ap]rărea societ]ții și, în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua prezentarea înv]ț]turilor „Doctorului angelic”. Propria să sintez] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci c] a crede în Dumnezeu nu era un aspect esențial al doctrinei. Distincția f]cut] de Toma între dreptul natural și cel divin recunoștea implicit acest lucru: de asemenea, autonomia dreptului natural a fost afirmat] și de c]tre iezuiții spanioli raționaliști (în special Francesco Suárez). Poziția lui Grotius nu era deci nou], dar era suficient de direct] pentru a capta atenția unui public mai larg: „Tot ceea ce am înf]țișat pan] aici s-ar putea întâmpla într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devierile de la canoanele reprezentării iconografice bizantine (depășite în spațiul catolic curând după înfrângerea Bizanțului de către cruciați în 1204). O istorie a imaginii religioase occidentale duce așadar de la statuile gotice ale catedralelor de secol XII sau XIII la exercițiile sistematice ale iezuiților, de imaginare, de reprezentare și de contemplare mistică a scenelor Nașterii, Răstignirii sau infernului, ca faze prealabile ale viziunii "reale" a lui Iisus Christos din timpul Judecății de Apoi. În urma crizei provocate de Reformă (și care începuse în fapt să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
deci Întreaga clasă muncitoare, ci prezintă interes numai pentru susținerea unor premise pe care se Întemeia mișcarea muncitorească aflată, la acea vreme, Într-o formă incipientă de organizare, În perspectiva redactării proiectului politic al proletariatului, În care se relua deviza iezuitului Ignațiu De Loyola, care spunea: „pace colibelor, război palatelor”. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei Îi revine rolul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor În curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică. Marxismul este eminamente diacronic și animat de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a constat mai mult în a le spori devotamentul față de Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate distracții și motive de mîn-drie culturală națională și modernă în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]