13,885 matches
-
sediul și părinții lor fondatori. Cînd dl Ciorbea a înființat ANCD-ul său era greu de crezut că partidul său avea șanse de a intra în Parlament la aceste alegeri. Dar nici dl. Ciorbea nu părea să-și facă mari iluzii în această privință. Dacă mi-aduc bine aminte, fostul primar și premier vorbea de construirea unui partid de viitor, adevărat Creștin-Democrat. Dl Ciorbea a dat, la despărțire, în țărăniști, cu acel patetism vizionar cu care, ca premier, într-o zi
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
intențiilor), ambele promit zîmbete (dacă nu hohote de rîs) și ambele presupun ceva lacrimi - căci, unde este vorba despre o oarecare doză de romantism, lacrimile nu pot lipsi din schemă. Cum în privința finalurilor nu ne mai facem de mult nici o iluzie (știm deja că un film care se respectă nu se poate termina decît în modul cel mai fericit cu putință), să aflăm cum au început cele două filme. Referitor la Povestea noastră regizorul Rob Reiner spune că "ne-am gîndit
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
care definește sinele fiecăruia dintre noi, de aceea nu putem fi indiferenți la gîndul propriei dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale unei posibile continuări după, ale unei regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat dacă supraviețuirea, sau învierea sa pe lumea cealaltă (sau oricum am vrea să amendăm teologic ideea) nu presupune o
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin iluzia că scriu, că fac ceva". Avem aici recunoașterea faptului indubitabil că în Caietele sale făcea însemnări jurnaliere. Și aceste Caiete au fost multe, 34 (treizeci și patru) la număr, ținute din 1957 pînă în 1972, unul dintre ele aflîndu-se mereu pe masa
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
e locul minunilor și sufăr că niciodată nu pot să stau atît de mult cît aș vrea. Oare cît ar mai fi de așteptat pînă să puteți "intra" în Biblioteca Academiei Române de la dvs. de acasă, de la Roma? Nu-mi fac iluzii și apoi eu cred că e o muncă ce trebuie făcută acolo, la sursă. E drept că lucrez pe computer, dar n-am mentalitatea informatică a tinerilor. Fișele mi le fac tot pe hîrtie, cînd redactez întîi scriu de mînă
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
ficțiune critică". Ion Simuț reexaminează întreaga dispută, recuperând monografia bucată cu bucată, ca pe un vapor scufundat, din oceanul de contestări pătimașe. Acestea sunt numai două dintre exemplele posibile. în stilul lui de expert incoruptibil, Ion Simuț corectează prejudecățile sau iluziile care există în legătură cu Miron Radu Paraschivescu (prezentat ca un "disident... de sertar"), cu Panait Istrati ("Nu trebuie să cădem în eroarea de a-l considera pe Panait Istrati un anticomunist."), cu apartenența noastră la Europa Centrală ("Europa Centrală ca organism
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
Fiecare act comportă regretul unei infinite posibilități de a fi. Aici intervine problema. Dacă actul este unic, rezultanta unor antecedente, petrecut în mod necesar, și dacă nu cumva perspectiva unei infinități de alte acte posibile, în locul celui petrecut, nu este iluzia pricinuită de situația noastră obiectivă față de fenomenul ce-l observăm. Vizavi de ceea ce se întîmplă, este cert că noi sîntem liberi. Liberi de a constata că fenomenele se petrec univoc în mod necesar sau că ele... (lipsește) (1953). Lecturi filozofice
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
Firește, autorul o situează sub zodia unei mărturii personale asupra poetului, care, pentru a fi înțeles, trebuie să primească jertfa sensibilă a acestuia: "Viața și opera sa sînt un fel de "imagini vide" în care ne plasăm gîndurile, sentimentele, (dez)iluziile etc.". Sau, atît de sesizant, cumpănind existența evocată cu propria-i existență, sufletul Celuilalt cu propriul său suflet, care, înaintînd în timp, devine transparent, comprehensiv: "Bacovia nu se revelă oricînd, el trebuie cercetat nu numai cu mintea, ci și cu
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
credința este pură transfigurare, căci prin această calitate chipurile vechi ale naturii devin noi, îmbătate și aureolate de lumina increată. Dincolo de iarbă și dincolo de stele se află măreția celui nebănuit din a cărui adîncime și înălțime ne hrănim așteptările și iluziile". Considerații care, aplicate divinității, par la fel aplicabile artei. La finele eseului său, Gogol și diavolul, Dmitri Merejkovski scria: Nu fiți suflete moarte, ci vii", acesta este ultimul îndemn lăsat de Gogol nouă, tuturor, nu numai societății ruse, ci și
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
este provocată mai întîi de titlul cărții. În pofida desemnării explicite, încă de pe copertă, a scrierii drept roman - cartea Anglajei Veteranyi este un poem în proză, în patru secțiuni, un pseudo-"Bildungsroman" sau, dacă vrem, chiar procesul verbal al deconstrucției unor iluzii. Lumea este văzută de jos în sus, din perspectiva eului narator, ale cărui reacții și trăiri sunt exprimate într-un discurs infantil, oscilînd între "gradul zero al scriiturii" și o exuberanță suprarealistă a imaginilor. Copil de circ, eroina cărții trăiește
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri și iluzii pe care poetul le transfigurează. Înhăitarea cu fripții a lui T. Coșovei respiră un și mai mușcător cinism și dezgust citadin, sunt versuri în care moartea și îmbătrânirea își bat joc de "viața asta luată la palme", "făcută din jeguri
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
l-ar putea genera propriile scrieri nu întîrzie să apară: "Și, încercînd să-l feresc pe cititor de un drum greșit, altul decît cel pe care aș dori să-l conduc eu, îl previn să nu se lase înșelat de iluzia literară creată, poate de cîteva rînduri sau de cîteva pagini." Ironie sau program literar? Este o ambiguitate pe care Naum o cultivă: nu autorul este creatorul "iluziei literare", ci lectorul. Literatura ca "mod de viață" este mai mult decît o
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
dori să-l conduc eu, îl previn să nu se lase înșelat de iluzia literară creată, poate de cîteva rînduri sau de cîteva pagini." Ironie sau program literar? Este o ambiguitate pe care Naum o cultivă: nu autorul este creatorul "iluziei literare", ci lectorul. Literatura ca "mod de viață" este mai mult decît o credință poetică, este o cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
eventual tânăr, lipsit de obligații și prejudecăți), care să supună unei evaluări exigente literatura română (în special literatura română contemporană), pentru a face să dispară confuzia de valori, rămasă încă din timpul comunismului, și a distruge - dureros, dar binefăcător - anumite iluzii pe care le avem în legătură cu ce s-a scris la noi în ultimele decenii. Din păcate, însă, Dan Petrescu nu este exigent, ci acru și batjocoritor. El procedează ca și cum ar avea un complex de inferioritate, ca și cum l-ar nemulțumi propriul
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
bate/ ca o mașină infernală.../ Focul trosnește/ pe vatra cu păcate,/ doar lumina poeziei e astrală." Nicolae Sinești e și un baladist sensibil, un senzor al ravagiilor timpului în contra minții și inimii poetului. Ce nu va înceta să-și facă iluzii în privința perenității lucrării sale hic et nunc, chit că cezarul eminescian ne previne "că vis al morții - eterne e viața lumii-ntregi." Nicolae Sinești, Povara celor zece porunci, Editura Eminescu, Colecția Amphion, București, 1999, 150 pag., f. preț.
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
Pavel Șușară Înainte de 1989, România trăia iluzia libertății raportîndu-se în mod absolut și exclusiv la vecini. Sudul trăgea cu ochii la bulgari, vestul la sîrbi, nordul la unguri și estul la ruși. A trage cu ochiul nu este aici doar o abstracțiune, un simplu generic pentru diverse
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
că mai putem folosi încă termenul de antipolitică, propus de el însuși mai demult: "Anti- politica este critica morală a politicii. Moralitatea nu poate fi politică, dar poate fi demonul ei (în sens socratic), incubul, gîndul ei rău; poate fi iluzia politicii. Cinismul antipoliticii ne poate feri de naivitate". Studenților săi, Konrád György le recomandă cinci lucruri: să continuie să învețe; să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii; să fie atenți la ce le scoate
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
n-o prevede și n-o cuprinde. Programul cuprinde tot , - de fapt foarte puțin. Gîndirea asta destul de maleabilă se îmbogățește prin dilatare. Ea găsește posibilități indefinite de a "continua" travaliul ei fără a ieși din cuprins. Continuîndu-l la infinit creează iluzia infinitului. De fapt această hipertrofie este un imens spațiu gol umplut cu nenumărate iluzii inconsistente. Gîndirea este mult, mult mai cuprinzătoare, ea este viața însăși, chiar fără cunoaștere. Sentimentele parcă, în timiditatea lor, atestă acest lucru, ele apar și dispar
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Gîndirea asta destul de maleabilă se îmbogățește prin dilatare. Ea găsește posibilități indefinite de a "continua" travaliul ei fără a ieși din cuprins. Continuîndu-l la infinit creează iluzia infinitului. De fapt această hipertrofie este un imens spațiu gol umplut cu nenumărate iluzii inconsistente. Gîndirea este mult, mult mai cuprinzătoare, ea este viața însăși, chiar fără cunoaștere. Sentimentele parcă, în timiditatea lor, atestă acest lucru, ele apar și dispar fără program și fără explicație plauzibilă, parcă nu s-ar lega de nimic cunoscut
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
României post-constantinesciene fără să mai spun o dată ceea ce-am spus până la sațietate în ultimii patru ani: că pentru debandada, ticăloșiile, hoțiile, bestialitățile de toate soiurile rămase nepedepsite sunt direct responsabili cei care, în 1996, au creat, mințind cu nerușinare, iluzia că posedă remediul însănătoșirii României. La ce a dus nesimțirea și incapacitatea lor, vedem acum. La un haos incontrolabil și la o disperare bolnăvicioasă. Ce-ar fi trebuit ei să facă? Să nu se amestece! Să-i fi lăsat pe
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
este motorul spectacolului, sursa de energie care vibrează în ton, în felul în care-și strigă disperarea existenței unui biet cartofor, un fel de "Hopa-Mitică" al lumii în care se dă peste cap să trăiască. El este nebunul-bufon, fascinat de iluzia cărților de joc și a banilor, care rîde și plînge pe scenă știind că joacă rolul perdantului. Pur și simplu mă urmărește acest Raspliuev al lui Valentin Uritescu, căruia actorul i s-a dăruit total și pînă la capăt! Din
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
un fel de nedreptate, dar așa a fost întotdeauna. Sigur, există poeți care pot fi supraevaluați fiindcă au poziții în universități, în critica literară, în media, în edituri. Sunt bine plasat, așa că pot să vorbesc. Nu trebuie să ne facem iluzii în legătură cu criteriile. E evident că timpul își va face treaba. Să nu uităm niciodată că cel mai mare poet francez din secolul al XIX-lea se numea Béranger. Nu Victor Hugo, nu Baudelaire, nu Verlaine, nu Nerval, ci Béranger. Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
roșu decât mort. Și poate a fost mai mult decât greutatea de a muri a celor bogați, culți și blânzi. Într-o analiză mai profundă și mai crudă, apare că cedările rușinoase au fost justificate și camuflate prin autoînșelare, prin iluzia voită că "liberalismul se va socializa și comunismul se va liberaliza". Sfârșitul amăgirii marxiste și demararea procesului de demolare a comunismului s-au datorat tot unui fapt mental: s-a conștientizat necesitatea de a respinge categoric teroarea și minciuna ca
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Alex. Ștefănescu Pierdut în lumea literaturii Cei care țin sus azi steagul literaturii nu sunt, cum s-ar putea crede, poeții sau prozatorii, ci criticii. Ei, cei mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se remarcă imediat, când începem să citim recenta carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune (paradoxul autobiografiei). Cunoscutul critic
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]