1,385 matches
-
conferă funcția sa primară, aceea de integrare-identitate comunitară, la care se adaugă, din plan secund, cele de legitimare și de distorsionare. Modelul interpretativ de analiză a ideologiei privește, așadar, mai mult înspre relația pe care aceasta o întreține, în mod imanent, cu realitatea, cu praxisul socio-politic și mai puțin înspre caracterul "științific" sau "non-științific" al enunțurilor pe care ideologia le vehiculează. Fiind indisolubil conectată cu realitatea socio-politică, ideologia contribuie la construcția acesteia și se constituie, astfel, într-un instrument al cunoașterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
anticipările viitorului sunt parte integrantă a prezentului, răsfrângându-se asupra modului în care se dezvoltă de fapt viitorul; realismul utopic asociază "deschiderea" spre viitor cu analiza tendințelor instituționale aflate în curs de derulare în care viitorul politic este o trăsătură imanentă a prezentului"555. Din perspectiva ce orientează discursul acestei cărți, o astfel de considerație se constituie într-o încercare sintetică de conciliere a celor două concepte, ideologia și utopia, care, în tradiție mannheimiană, au fost tratate antitetic. Elementul de legătură
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
al văzduhului. Și vine de acolo de unde există prin esența lui, dintr-un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Sfânt sunt simbolizați prin cele două mâini ale lui Dumnezeu, Și cu învățătura capadociană asupra Sfintei Treimi. footnote>. Această concluzie deschide ușa teologiei trinitariene mai explicite a Capadocienilor, în cadrul căreia relațiile dintre natura transcendentă necunoscută a lui Dumnezeu Și prezența imanentă cognoscibilă a lui Dumnezeu sunt revizuite. Sfântul Grigorie a rezumat apofatismul său în cuvintele următoare: „Mai întâi, învățăm ceea ce este necesar de a Ști despre Dumnezeu: această cunoaștere consistă în neaplicarea asupra lui a nimic care să poate fi cunoscut
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al văzduhului. Și vine de acolo de unde există prin esența lui, dintr-un spațiu fără țărmuriri și fără opreliști, acela al libertății în sine, până la constituentele sale de capriciu și de joc, și de răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au sau nu, pentru noi, aceeași coerentă pe care au avut-o în perioada istorică în care au fost elaborate. Alegând ca spațiu de joc acest context specific, manieră de lucru va fi prepon derent sistematică, centrată pe o analiză imanenta a textelor tomiste în vederea evidențierii elementelor angrenate în procesul cunoașterii, a funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc și, nu în ultimul rând, a tipurilor de configurații care rezultă pe parcursul desfășurării activității cognitive. Întreaga investigație, care are ca scop furnizarea unui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate mentală) a unui obiect și prin ceea ce noi am numi, deși nu cu expresii complet clare, relația [die Beziehung] cu un conținut, orientarea [die Richtung] spre un obiect (prin care aici nu trebuie înțeleasă o realitate) sau obiectualitatea [Gegenständlichkeit] imanenta. Fiecare fenomen psihic conține în sine ceva ca obiect, deși nu fiecare în același mod. În reprezentare este ceva reprezentat, în judecată este ceva acceptat [anerkannt] sau respins, în iubire, iubit, în ură, urât, în dorința este ceva dorit. Această
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fenomen fizic nu prezintă ceva asemănător. Și astfel putem defini fenomenele psihice spunând că sunt acele fenomene care conțin intențional în sine un obiect. Într-o notă la acest pasaj, Brentano îl menționează și pe Toma că sursa istorică a imanentei psihice, a existenței în, alături de autori precum Aristotel, Filon din Alexandria, Augustin și Anselm. Pentru Toma, spune Brentano, „obiectul gândirii este intențional în cel care gândește, obiectul iubirii în cel ce iubește, iar cel al dorinței în cel care do
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
celor dintâi de a conține în mod intențional un obiect, deci intenționalitatea este marca fenomenelor psihice; 2. sursă istorică a intenționalității este, cel putin parțial, de origine medievală; 3. Toma este unul dintre medievalii la care Brentano a regăsit ideea imanentei intenționale a obiectului în subiect. La o primă vedere, Lisska pare a avea dreptate când afirmă că distincția dintre modul de a fi natural al unei forme (esse naturale) și modul de a fi intențional al unei forme (esse intenționale
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu cred că Toma ar introduce aerul sau apă în categoria cunoscătorilor, pentru simplul motiv că aceste medii nu receptează propriu-zis formele, ci doar permit formelor să le traverseze substanță. Cunoașterea este o acțiune care rămâne în agent, o acțiune imanenta care nu se transmite mai departe, spre deosebire de cazul focului care, cald fiind, încălzește și obiectele din jurul lui. În procesul cunoașterii, formele sunt receptate și folosite, or aerul sau apă nu receptează formele, ci doar sunt traversate de acestea. Rămâne așadar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ca Ființa ce se află la baza tuturor conceptelor umane. Astăzi, transcendentse întrebuințează în următoarele sensuri: 1. depășind limitele experienței; 2. aflându-se în afara granițelor lumii naturale, dată prinsimțurile noastre; 3. aflându-se dincolo de domeniul conștiinței uma ne - concept opus: imanent. În matematică, transcendental înseamnă, după Leibniz, tot ceea ce trece peste domeniul algebrei, precum șiun număr transcendent, număr nealgebric, respectiv un număr ce nusatisface nici o ecuație matematică, ai cărei coeficienți sunt numereraționale, de exemplu, raportul dintre perimetrul cercului și dia metru
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la Kant mitul este raportat la cunoaștere, artă și moralitate ca o lume independentă, închisă în sine, "care nu poate fi măsurată cu criterii de valoare și de realitate străine și importate", și care trebuie înțeleasă în sistemul de legi imanent structurii ei.87 Una din primele încercări laborioase de plasare a mitului în centrul unui sistem teoretic care să îi circumscrie aria mentală de manifestare, dacă nu chiar prima cu adevărat relevantă în lumea modernă (în perioadele premoderne nu se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un "sens", o morală pilduitoare ca fabulele sau povestirile medievale. Cu ajutorul lor sunt expuse public teme care nu pot fi exprimate direct (xenofobie, sexualitate, fantasme), ori prea abstracte (economice, politice, sociale), în care abundă stereotipurile și tabuurile (misoginismul, homofobia, pedeapsa imanentă), și referințele arhetipale alături de cele sociologice, de cele mai multe ori false, dar exemplare. Precum miturilor, autorul le identifică trei niveluri de semnificație: primul, cel manifest, al mesajului explicit; al doilea, cel profund sociologic, unde apare critica socială și morală; în fine
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
explicate pe trei paliere: cel metafizic sau ontologic (în texte teologice ori filozofice), în care se consideră esența lor ca fiind obiectivă, depășind ființa umană, fie că sunt transcendente (în sens platonician) ca sursă a lumii fenomenale, fie că sunt imanente (în sens aristotelic) ca forme ce configurează materia (ca un cod genetic), cel antropologic ori psihologic, în care sunt doar o realitate subiectivă, categorii ale reprezentării mentale, fie conștientă (Ficino, Hume, Kant, empiriști), fie inconștientă (romantici, Jung), organizând viața mentală
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este mai autentic; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau ale alteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mediocră a zilelor solare, care abia le mai îngăduie să viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale. Fie și plecând numai de la aceste considerente, analiza lui Germán Gullón, potrivit căruia rimanul Ceață este „orfan de transcendență: semnificația romanului este imanentă“, mi se pare discutabilă. Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât eul empiric și fiziologic al scriitorului Pirandello, care a căutat spirit în el și în mine, un Eu X, cum ar spune Silvio Tissi, alt scriitor italian. Și această distincție dintre eul empiric sau fiziologic și eul transcendent - poate imanent - sau istoric e ceea ce ne înrudește operele, pe cea a lui Pirandello și pe-a mea. Prima oară l-am văzut citat pe Pirandello într-o excelentă critică la traducerea în italiană a romanului meu Ceață, care acolo, în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te întrebe: „-Băi, deșteptule, tu crezi că Eu am lăsat Creația doar ca să se facă de rîs? Vrei să-i înveți pe alții? Te-oi fi crezînd însuși Șarpele.“ Cumva, are dreptate. Mă zbat și secret cuvinte dar adevărul scapă, imanent, totuși, sufletului meu ca întunericul pe care ochiul mi-l lăcrimează. V. tînăr, îi răspund: „-Am visat adevărul. El e întocmai cum spun. Ba, nu-i nici de departe. E altfel, altcumva. Nu mai încape în cuvinte. Căci lumea, odată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer... un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer. Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumusețea își este suficientă ei însăși. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă... Oliver Walter
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
de gardă de corp, când aceasta a fost rănită; d) să nu execute, la cererea beneficiarului de gardă de corp, activități ce depășesc limita atribuțiilor sale legale; e) să anunțe poliția de îndată ce intră în posesia unor date sau informații despre imanenta pregătire sau săvârșire de infracțiuni; f) să oprească și să imobilizeze, în funcție de posibilități, persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală împotriva persoanei căreia îi asigură paza și să le predea de îndată la cea mai apropiată unitate a
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Mihai Drăgan - George Uscătescu în Ateneu, 35, nr. 11, noiembrie 1998, p. 9. 3. M[arius]M[anta] - Scrisori către Radu Cârneci în Ateneu, serie nouă, 49, nr. 7-8 (515-516), iulie-august 2012, p. 24. 4. Constantin Călin - „Cred în justiția imanentă“ în Ateneu, 38, nr. 11, noiembrie 2001, p. 15. [Epistole de la Mihai Drăgan din anii 1990-1991]. 5. Nechifor Rob publică zece scrisori ale lui Mihai Drăgan către Miron Blaga în presa din Oradea - Crișana Plus, Cele trei Crișuri și Al
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]