1,219 matches
-
de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii la adresa cuiva care se înfiripa printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
devenea din ce în mai puternic. Mă atrăgea și mă amenința să mă copleșească, să mă pierd în el, să devină într-atât de puternic, încât propria mea ființă să fie nimic mai mult decât un grăunte de nisip în imensitatea oceanului. Încercam, pe măsură ce mă concentram la activitatea celor de afară, să mă sustrag puterii cu care vârtejul de emoții mă domina. Devenea din ce în mai puternic, din ce în mai aproape cu fiecare secundă. Mă cuprinsese. Mă simțeam azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
devenea înainte, iar sus devenea dreapta. Oblic se transforma în perpendicular în aceeași măsură în care albastru începea să reprezinte o mâncare cu gust de azimut. Negru era o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce un milimetru pătrat reprezenta o imensitate incredibilă și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajuns la ea exact în momentul în care eram gata să renunț. O insulă într-un ocean al Timpului... oare asta cum mai vine, dacă e s-o iau logic? Imediat ce am pășit pe ea și am ieșit din acea imensitate, n-am mai simțit nimic. Timpul nu mă mai încerca pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru că eu încă simțeam cum izvorul ce pornește din mine se scurge în oceanul dimprejur și cândva mă va dovedi. Trebuia să fac în așa fel încât să-l țin și să-l acumulez, să nu se verse în acea imensitate nesfârșită. Dar cum? Un rezervor! Îmi trebuie un rezervor! Și vrând acest lucru, piatra se ridică și se modelă în jurul meu devenind ce îmi trebuia. Timpul meu nu trebuie să ajungă în ocean. El trebuie să fie menținut în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie menținut în această incintă și dat drumul puțin câte puțin în ocean. Am modelat insula în așa fel încât prin mijlocul ei să treacă un mic torent care să înconjoare rezervorul meu și să se scurgă înapoi în acea imensitate de care eu încercam să mă protejez. Am aranjat în așa fel încât, din când în când, câteva picături să se scurgă în șuvoiul de Timp, care tăia insula în două părți, și apoi să ajungă înapoi în ocean pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lumina cerului începea să se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după ceva timp s-au putut vedea clădirile înalte ale unui oraș. Trenul se opri după vreun sfert de oră și din el începură să coboare sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
crime pasionale, nici furturi de cârnați...Acum, te visez pe tine, cum cari În spinare de dimineață și până când noaptea se prăbușește ca plumbul peste oraș, munți de gunoaie din ghetou spre o groapă uriașă, săpată anume ca să Înghită În imensitatea ei toată această materie În descompunere. Locuitorii ghetoului te batjocuresc arătându-te cu degetul și Îndemnându-și copiii să arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cer, am văzut o lumină lunguiață, nemișcată, alta decât lumina familiară a stelelor. M-am uitat la ea aproape o oră, timp În care abia respiram de emoție. A dispărut la un moment dat topindu-se pur și simplu În imensitatea de stele. Te uiți la femeia din fața ta-un chip marcat de suferință, niște ochi Încă vii care te fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umeri. Mărturisesc că tot ce este pe plajă mă atrage puternic. Imi vin așa niște tentații de a părăsi strada, trotuarele, de a-mi arunca rucsacul și hainele de pe mine și de a intra în mare, să mă răcoresc. Imensitatea mării mă vrăjește, plaja mă atrage, ca și înghețata, fructele, răcoritoarele ce le vezi la tot pasul. Salivez, oftez din greu. Incepe bătălia interioară, dar rezist și-mi reamintesc că eu am pornit în pelerinaj și nu la mare, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
săpătămâni, însă biserica este deschisă și deși totul este vechi în ea, este curată, îngrijită. Uitasem să mai notez ceva, și anume că înainte de a ajunge în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor, rătăcesc, derutați, În imensitatea ordonată a parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să găsesc un răspuns... Întoarcerea... Odată ajunsă la I.A.S., am fost repartizată la „casa specialistului”, o viluță cu un etaj și mai multe apartamente, construcție terminată cu doi ani Înainte. Era ultima clădire, cum vii dinspre oraș, Înconjurată de imensitatea lanurilor de grâu. Locuiam singură. În primele zile n am dat importanță acestui aspect, venind acasă obosită, după primul contact cu ferma și resposabilitățile ce mă așteptau. După două săptămâni, teama a pus stăpânire pe mine. Când se apropia noaptea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
același lucru de făcut. Asta este viața, dacă stai și chibzuiești mai bine. Un cerc Închis, fără șansa evadării. Nu există decât Întoarcerea spre celula din care lipsește lumina și oxigenul, rămânând să respiri până devii un punct insignifiant În imensitatea universului. Săptămâna viitoare vine În vizită fiica mea. Aveți o fiică?. Da! și un băiat. Soțul meu a rămas În apartamentul din București. Doamne, iartă-mă!. Nu mai Înțeleg nimic! Dar nu-i așa de greu!. Eu am vrut să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mare pe care o formează limba. Micul număr de litere este un nimic în comparație cu nenumăratele sunete pe care le desemnează. Și chiar și sunetele sunt doar aluzii întâmplătoare și vag sezisabile la complexitatea propriu-zisă, lăuntrică, a limbajului, la multilateralitatea și imensitatea lui. Alfabetul are aceeași simplitate pe care ar avea-o harta Suediei, desenată de un turist oarecare și pusă pe hârtie după sosirea lui acasă, în Japonia. Totul ar fi în cel mai bun caz aproximativ. Dar ar lipsi inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-s mult mai curate; frumoși sunt copiii! Frumoși sunt părinții! Așa de frumoase-s fetele, toate!... Ne revedem în nemuririle noastre făcând palate fără geamuri și uși; în ceruri adânci, în apele albastre intră și ies pescăruși. Oriunde te-ntorci, imensități: plaja, marea și zarea, cerul, ah! Cerul plin de cetăți și-n grădinile lor, stăpână visarea... La orizont, mișcătoare vapoare, pe punți cu obosiți albatroși; misterul scoate din mare odată cu ielele și Feți Frumoși pe care fetele-i așteaptă să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să crezi, să speri. Departe de infatuare, pe-o mare-mpotmolită-n ceață exist-o simplitate-n viață și-o dimineață, mai cu soare. Mă uit la lumea trepădușă prin griji, necazuri, disperări... deschid o fascinantă ușă spre cerul liniștii din zări. Imensități, aripi înscrise - n seninul ce-și arată fața; iubito, vino între vise și ai să vezi mai altfel viața. Ale ei valuri devin unde în care razele de soare ne fac să mergem în picioare pe apele-aparent rotunde. Sunt armoniile
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
plângeau, încât ai fi zis că te afli într-o creșă. — A întâlnit pe altcineva, se lamenta Stalin. Pe altcineva care... —Să-i frângă coastele, l-a întrerupt Angela țuguindu-și buzele mici, de Cupidon, care parcă se pierdeau în imensitatea obrajilor rotunzi. Dumnezeule! Angela fusese afectată de JNV - Justiția Nou-Veniților. Asta avea să dureze doar până la sosirea Celeilalte Persoane Implicate care avea să povestească grupului cum Angela îi rupsese mâna maică-sii cu o lovitură de karate ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un sentiment a tot ce rămânea de făcut. Nu avea decât să tragă nădejdea că va fi în măsură să aștepte puterea de care avea neapărată nevoie în zilele critice ce vor urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
niște cifre statistice care variază considerabil de la o zi la alta. Cu toate acestea, ele sunt perfect exacte, așa cum puteți vedea dacă vă uitați pe totalizatoarele murale din această încăpere. Dar, în esență, poziția noastră este excelentă. Marele obstacol este imensitatea spațiului și faptul că o parte a flotei noastre pierde un anumit timp cu fiecare cucerire. Totuși, acum putem estima matematic durata campaniei. Atâtea planete care au mai rămas de cucerit - atâta timp pentru fiecare - în total 94 de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu atât mai impresionantă. Întunericul se lipea de geam. Nu avea o asemenea impresie de depărtare văzând toate stelele acestea. Erau mici puncte strălucitoare la câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fusese așa întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]