5,812 matches
-
spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul în bucătărie și din nefericire m-a văzut. Părea că imită femeile acelea din triburile africane care își lungesc în mod deliberat lobul urechii purtând cercei grei. în Londra, oricum, lobii urechii care ating umerii nu sunt recunoscuți drept semn al fertilității. Pe lângă asta, nici o ureche de femeie din triburile africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră, cu gâtul și capul împestrițate cu alb. Ciocul era lung și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune păsările astea - gâtul lor întins, ciocul deschis, amintind de păsări arhaice ce zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și capul împestrițate cu alb. Ciocul era lung și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune păsările astea - gâtul lor întins, ciocul deschis, amintind de păsări arhaice ce zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon a bătut din mâini - exact așa cum face cormoranul cu aripile sale - m-a luat în brațe, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cuvinte pline de nerușinare din cauza băuturii și a confuziei în care se aflau. Alții încercau să facă lumea să râdă. Cu măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
colivie și să zboare, așezându-se pe capul lui. Sau alteori pe urechea lui, aplecându-se grațios ca și cum ar fi vrut să-i spună un secret. Chiar de la începutul vieții noastre comune, soțul meu avea obiceiul să danseze pentru mine, imitând pe eroii carnavalului flamand, pe Gilles. Ei apăreau în țara lui, Flandra, la fiecare carnaval, cu pene pe cap și pe umeri, prezentând mulțimii, ca pe un memento magic, misticul dans al păsării-om. Cu timpul, dansul soțului meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ciudat că îmbătrânise atât de repede, din moment ce de dimineața până seara se ocupa numai cu îmbătrânirea lucrurilor. El studiase arta timpului, acțiunea lui de transformare a tot ce se crea nou în lume. Franco și alții încercau cu disperare să imite timpul. Distrugerea aducea o transformare care echivala în epoca modernă cu ceva neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
probabil nici el însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o tot repeta. Gagiul era extrem de ritmic, trebuia să admit. Acest al doilea sunet imita cum nu se poate mai bine o tobă mică și intra pe timpii doi și patru ai formulei, creând un cât se poate de simplu, dar autentic ritm de rap - abia acum înțelegeam -, despre care însă nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de atotdistrugătoare a flăcării creației, căreia cine știe ce lipsă a minții mele nu îi poate găsi formula și exprimarea, cum să fac să mi-o explic, cu atât mai mult cu cât atât ea, cât și mintea mea slabă tind să imite exact natura duplicitară a universului, emițând judecăți contradictorii și în egală măsură adevărate sau false, pe cât de opuse unele altora... Cum să-mi reprezint exact admirabila nefericire căreia i-am fost hărăzit? Și cum să-mi explic faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Adio, visul meu, basmul meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a pisici, ținându-mă de balustrada îngustă de fier, și-mi amintesc de timpurile când lăzile de gunoi nu existau. Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru ca flacăra să izbucnească, ba chiar tu știi și de ce se aprinde fosforul prin frecare. Pentru cineva care însă nu a mai văzut așa ceva în viața lui, un sălbatic, de exemplu, lucrurile nu sunt de loc atât de simple. Chiar dacă imită gesturile pe care le-a văzut, nu-și va explica niciodată fenomenul. Ce se întâmplă atunci? Ei, ce se întâmplă? ridică Cristian din umeri. Singura explicație pe care și-o dau oamenii când nu înțeleg ce se întâmplă este cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își pierduse răsuflarea. Voi încerca să mă ridic în picioare, șopti Cristian după ce îl lăsase să-și revină. Tu rămâi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în ritm, făcea un zgomot specific, se auzea de departe. Preotul Gheorghe Antohi ne spune că în Fruntești se organiza de Anul Nou, pe lângă Plugușor și Capră, „Mocănașul”, fără să ne spună în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sport o modalitate de a-și face cunoscut programul politic, au fost cele totalitare. Mișcarea legionară, prin „Frățiile de cruce” atrăgeau tinerii elevi și studenți, și, prin tabere, excursii, întreceri sportive. Tot ei au fost inițiatorii, la noi în țară, imitând pe alții, muncii voluntare, în folosă obștesc. Carol al II-lea, regele care a vrut să-și subordoneze mișcarea legionară, a creat organizația copiilor și adolescenților „Străjerii” și a reactivat, subordonând-o, mișcarea „Arcașii”-lor. De asemenea, a fost inițiată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altele, mai subtile, combinate cu „atentate” la viața psihică a celui cercetat de securitate. În paralel cu reprimarea opozanților reali sau imaginari, regimul se consolida. După crearea organelor de represiune, în 1950, a dat o nouă lege de organizare administrativ-teritorială, imitând împărțirea sovietică cu regiuni și raioane; comuna Filipeni a fost arondată raionului Răchitoasa, un sat pe undeva prin partea de sud a Colinelor Tutovei. Reforma monetară din 1947 a fost urmat de alta, în 1952; carnetele CEC nu aveau rubrică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu știam prea bine cum să procedez. Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iau locul Companiei Indiilor Orientale și controlează nemijlocit India. în 1860, armatele engleze pârjolesc China pentru a vinde nestânjenit opiu, obținând Hong Kong-ul și alte „concesiuni”. Opt ani mai târziu, Japonia, care nu vrea să aibă aceeași soartă, decide să imite Occidentul și-i transformă forțat pe țăranii iobagi în muncitori urbani. în anul următor, deschiderea Canalului de Suez permite soldaților, apoi negustorilor britanici să ajungă mai repede în Orient, pentru a ruina și mai rapid industria textilă indiană și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vom regăsi printre principalii actori ai celui de-al treilea val al viitorului. La fel ca toate celelalte clase creative dinanintea ei, aceasta va exercita o influență determinantă asupra modului de viață al celor care se vor strădui s-o imite. Nomazii virtuali: de la sporturi la spectacolul în direct în imediata vecinătate a hipernomazilor îdar, de fapt, sub ei), circa patru miliarde de sedentari salariați și familiile lor vor fi, în 2040, principalii consumatori solvabili: „gulere albe”, comercianți, medici, infirmiere, avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Generația mai tânără, conștientă de puterea și totodată tumultuoasă, a încetat să mai bată pe la uși. Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta. - Al-Jazari? Cine este? Îl Întrebă Dante. - Știu eu, exclamă artizanul. Al-Jazari, din marea familie persană a unor constructori de automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut, după cât se știe. Ori poate că n-a fost scrisă niciodată! Celălalt Își miji pleoapele, aruncând spre poet o privire enigmatică. Apoi se uită rapid În jur, ca pentru a se asigura că nu Îi asculta nimeni. Dante Îl imită din instinct, fără să vadă pe nimeni care să Îi urmărească. Între timp, Bernardino rupsese dintr-un tufiș o tulpină mai lungă și părea se deseneze niște semne În praful de pe stradă. - Așadar, dacă această scriere există, Îl zori poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numele acela i-ar fi fost complet necunoscut. Sau ca și cum ar fi cunoscut deja adevărata identitate a mortului. - Și te afli pe calea cea bună În găsirea vinovatului? Îl Întrebă, așezându-se la adăpostul unui zid. Dante ridică din umeri, imitându-l. - Fragmente dintr-o urzeală care nu Înseamnă nimic. Nici un mobil precis, nici cum și nici de ce. Doar senzația că delictul a fost urzit În preajma victimei, poate de cineva cunoscut, cu siguranță de cineva apropiat. Tovarășii de călătorie ai mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]