1,160 matches
-
voie să schimbe niciun cuvânt, în caz contrar riscând să fie pedepsiți. Aceasta era de ajuns ca să-i încurajeze pe elevi să-și facă ochi dulci, iar apoi să elaboreze, în grupul de amici, "interpretări minuțioase" ale tuturor acestor "semne imperceptibile". Însă în scurt timp Françoise își dă seama că aceste intrigi amoroase erau derizorii și n-ar fi fost niciodată suficiente pentru a o face acceptată în comunitatea de adolescente. În toamna lui 1960, Marie-Pierre, cea mai apropiată dintre prietenele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comportări străine, aceasta nu trebuia să inducă totuși ideea evitării urbanității și urbanizării, prin rămînerea la nivelul ruralității ancestrale, căci aceasta înseamnă comoditate și, ca atare, tocmai anularea manifestării energiei. Așadar, recunoașterea forței țăranului român nu poate înlătura observarea progresului imperceptibil al existenței acestuia și o anumită rezistență a lui la înnoire, ca o consecință a lipsei de cultură și a unei vieți sociale lipsite de perspectivă. În aceste condiții, rolul intelectualului este tocmai acela de a-l stimula pentru a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nicio mișcare. Silită să se lipească de perete odată cu celelalte fete ca să nu împiedice micul cortegiu, Gabriela omise să-și plece ochii. Privirea ei o întâlni pe a tânărului preot. Zâmbi. I se păru că și el zâmbise înclinându-și imperceptibil capul înainte ca escorta, grăbită să-l conducă în afara zidurilor, să nu-l antreneze în pas de asalt. Cu cartea sub braț, ieși în grădină și se duse să se așeze deoparte, aproape de zidul înalt care înconjura ca o fortăreață
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În gândirea lui Montaigne, natura, a cărei imagine este regăsită citind în ea ca într-o carte, cere a fi respectată ca pe o lege supremă. Notre mère nature ne ajută să înțelegem că oamenii nu sunt decât niște puncte imperceptibile, ocupând doar locul ce li se cuvine în ansamblul universului și nimic mai mult. Filipica lui eseistică nu a fost gândită la adresa rațiunii limitate, ci a trufiei ei, nu la temeiuri cât de cât convingătoare, cât la îndoiala că adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
omul și natura se vor întâlni pe linia toleranței reciproce și a respectului devenit vital. O MEDIE CULTURALĂ? În condițiile în care viața, de cele mai multe ori, este un summum de erori (a se scuza rima involuntară), cu abateri vizibile sau imperceptibile de la legile naturale, viață accentuată mai ales de conflictele cu sinele, apoi cu timpul și spațiul, cu sacrul și revelația, omul este totuși capabil de a accede la o terapie a destinului. Dacă ne oprim la un anume destin, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ele cad de pe ramuri noaptea, de parcă se sfiesc să le vadă lumea cum trec de la starea de vitalitate și frenezie curgătoare la cea de ușoară trecere în neființa neantului, cu un adânc și dureros efect nostalgic. Cu toții rămânem doar cu imperceptibilul foșnet al crengilor intrate în doliu. Ce lecție de tristețe demnă și ce model metafizic de integrare în circuitul vieții! Sau răspunsurile poeziei pot fi atât de criptice încât parcă vin de undeva dintre tainele textului ermetic sau din sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de urletul vântului de afară. Vântul suflă cu putere, cerul continuă să plângă la vederea morbidului peisaj. În fața ușii ,,din stânga'' exagerat de înaltă, un tip solid, la prima vedere simpatic, fuma și el dintr-un Kent, admirând
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să reușesc să-mi împlinesc voința“. - Diferența verbală este minimă; diferența religioasă însă este foarte mare... A se converti înseamnă a face tocmai această mișcare foarte mică și radicală: să ne întoarcem de la creatură spre Creator. Este o mișcare aproape imperceptibilă, dar care ne schimbă întreaga viață“. 56. Consecințele deplorabile ale egoismului Uneori poate fi o întreagă existență dedicată cu spirit nemaiîntâlnit de abnegație pentru mântuirea sufletelor, iar lumea ne judecă pentru aceasta cu o admirație sinceră; dar în fața lui Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai departe orașul de pe ape. Nimic nu este mai demn de laudă decât a lăsa În urmă monumente care să Întipărească pentru veșnicie numele celui ce le-a ridicat... Bodo se uită lung la ducele Conrad, făcându-i un semn imperceptibil și pentru o clipă ochii nobilului cavaler răspunseră cu o strălucire intensă, ceea ce trăda un temperament năvalnic sub Învelișul de calm desăvârșit. — De data asta le-am adus Într-adevăr un dar neprețuit, continuă el. Le-am găsit pentru San
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meșter mozaicar cum nu mai e altul și nici n-o să mai fie, deși eu cunosc o sumedenie de constructori și sculptori și tot felul de alți meșteșugari de care e nevoie pentru ridicarea unui oraș nou. Bodo zâmbi aproape imperceptibil. — și venețienii mi-au fost foarte recunoscători. E ade vărat că dogele nu mi-a promis nimic. I-am explicat că e și În interesul lor să oprească puterea imperială. știau și ei că Îm păratul nu visează decât să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler! Ai primit din mâinile tatălui meu privilegii, pământuri și titluri. Dar nu ți-a fost destul! Acum vrei să pui mâna și pe fiica lui... Adelheid vorbea precipitat și fără Întrerupere, ca să câștige timp, alunecând cu pași mărunți, aproape imperceptibili, spre fereastră. Mâna ei pipăia cu disperare peretele aspru, dar se ferea să Întoarcă privirea ca să măsoare distanța ce o despărțea de prăpastia de afară. Nu-i trebuise mult timp să se hotărască: În clipa În care simți sub degete
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmare, "paorii" o cheamă cu încredere la muncă. Mama e obosită, doarme pentru a-și reface stocul de energie. Mâine va avea din nou o zi grea, epuizantă. Dar acum, dacă te uitai cu atenție la fața mamei, vedeai o imperceptibilă stare de mulțumire, de satisfacție. Da, mama era într-adevăr obosită, dar era mulțumită și bucuroasă că seara se întorcea la cuibul ei sărăcăcios, cu sacoșa cu pâine și mâncare pentru copilași. Da. Era bucuroasă. Copiii erau sănătoși, cuminți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înalți, viețuiau peste tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fiecare din varii și poate „justificate” motive, dar... și de noi! Da, și de noi, fiecare Într-o măsură mai mare sau mai mică, mai gravă sau mai puțin gravă, cu o doză mai mare sau mai mică, uneori poate imperceptibilă, de „bunăvoință”, de complicitate, de ceea ce s-a numit „colaborare cu puterea”. În ultimii ani ai dictaturii, aflându-mă la Paris Împreună cu soția mea, Cristina, și În timp ce am scris eseul Spiritul românesc În fața unei dictaturi - care a apărut de curând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care numai franțuzească nu e. Noile edificii coexistă cu construcții tradiționale, unele de tip aproape rural, chiar În plin centru (case fără etaj, cu grădină), pentru a nu mai vorbi de cartierele mărginașe, de „mahalale“, care prelungesc orașul, pierzându-se imperceptibil În Împrejurimile lui rurale. Sunt și străzi, precum bine cunoscuta stradă comercială Lipscani (de la Lipsca, vechiul nume românesc al Leipzigului, de unde veneau negustorii cu mărfuri), care păstrează un aspect oriental tipic. Nici lumea nu era chiar pariziană. Ce aveau cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele mai îngrijorătoare semne erau cele aproape imperceptibile care indicau că nimic nu putea transforma această stare de fapt în ceva pozitiv. Nu puteai să nu fii înspăimântat și în același timp fascinat. Citind aceste articole aveai sentimental că supraviețuirea omenirii nu apărea ca foarte importantă în economia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde stătea Jayne, așteptând. Nadine îi aruncă o privire soției mele și zâmbi, apoi se îndreptă rapid spre bibliotecă. Jayne dădu din cap cu amabilitate. Nu era nimic acuzator în atitudinea ei - chiar își înghiți un căscat, încruntându-se aproape imperceptibil când Nadine o ignoră. Dând cu ochii de Jayne, visul meu se reaprinse, iar după ce m-am împiedicat de ultima treaptă, am întins mâinile lăsând visul să mă mistuie și am îmbrățișat-o, fără să-mi pese că ea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate enigmele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a deschide cărțile, ei vor mai avea totuși ochi pentru a vedea și mâini pentru a atinge vreun pat de fier în care cel dispărut și-a dat ultima suflare, o păpușă plină cu tărâțe, cine știe? Da, această umbră imperceptibilă, acest paravan enervant care ne împiedică să vedem anul zero, mi-ar fi plăcut să le pot înlătura pentru a scoate la iveală umbra dintâi, pentru a putea vedea dincolo de aceste ondulări albăstrui, și a ajunge dincolo de cuvintele ce i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Altfel, nu prea scriu. Dar, până la urmă ce înseamnă compromis?! Probabil numai scrierea fără convingere. Dacă G. Călinescu l-a văzut pe Lovinescu când o autoritate a criticii, când o figură fără forță, deplorabilă, și asta la o distanță aproape imperceptibilă de timp, putem spune, asemenea lui Andrei Terian, că e "dezonorant" fără îndoială. Dar aici e la mijloc o contradicție pe care nu pot să n-o invoc. Criticul interpretează și construiește o lume; mai nou, se spune că importantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
asigurată de fruct. Că protecția e scopul urmărit de plantă o dovedește o mulțime de fructe ce nu’ s bune decât de recipient ce ferește semințele de tentația Încolțirii, precum la ciumăfaie; sau fructele gramineelor, reduse doar la un Înveliș imperceptibil a ceea ce se numește grăunte, dar care asigură o foarte bună izolare, Încât În multe cazuri e nevoie de scarificare, distrugerea acestui Înveliș. Ceea ce numim Îndeobște fructe conțin substanțe și chiar o apă oarecum specială, ce inhibă germinarea; e nevoie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s-a exprimat acțiunea în etapa anterioară este insuficient asimilat, transferul lui în plan intern devine o sarcină specială a celei de-a patra etape care, în aceste condiții, se delimitează de cea anterioară. Dacă transferul nu e dificil, deși imperceptibil, el se produce totuși, ne asigură Galperin. 5. Etapa limbajului intern. Acțiunea este înlocuită cu operația mintală, care se desfășoară automat, ieșind din limitele conștiinței. După cum se vede, Galperin și colaboratorii săi fac o distincție între acțiune și operație. Aceasta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
hai să vă vedeți! A lăsat să curgă imaginea, dar la un moment dat a întrerupt-o și am fost toți uimiți să vedem că, din timp în timp, făceam un gest care putea părea dezgustător. Cu o mișcare aproape imperceptibilă a limbii, ca un gest reflex, scoteam limba și ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pierdut corporalitatea, înseamnă că mie doar mi se pare că am trup, mama și toți ceilalți nu mă zăresc și nu mă aud, nu mă simt în nici un fel. E clar, nu mai fac parte din realitatea lor, am devenit imperceptibil pentru ei, de acum doar eu pot să mă uit la ei, să urmăresc derularea vieților lor, dar ei nu mai au cum să țină legătura cu mine. Mental, trec în revistă starea mea actuală: așadar, sunt capabil să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]