1,255 matches
-
G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și, pe bună dreptate, este incultura, spiritul agresiv și vulgar, impostura. Unii spun Valentin Streinu (în loc, firește, de Vladimir) și confundă pe scriitorul Knut Hamsun cu televizorul Samsung. Și vor să mai fie și autori! Să zicem că aceasta e periferia. Dar, întorcân-du-ne pe teritoriul ferm al specialității, editorialistul constată că
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
de urmat ar fi aceea a empatiei. A impresionismului. Termenii pot părea omologi. Doar că nimic nu garantează această omologie. Impresionismul e, în primul rând, o problemă de suprafață. O opțiune stilistică. Îndărătul căreia poate sta la fel de bine revelația sau impostura. Cum le deosebim? De la caz la caz. Un criteriu general e greu de găsit. De fapt, tocmai aici stă dificultatea. Așanumita critică de poezie nu e altceva decât suma discursurilor câtorva critici care comentează cu predilecție cărți aparținând acestui gen
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici o analogie cu Pica. O fiică sărutând pe tată-său îl răpește de pe solul fiziologiei, aducîn-du-l la sentimentul de gravitate paternă." Analizând revelațiile Pichii, Ioanide ajunse la concluzia că adresa cu număr intruvabil a lui Tudorel nu era o simplă impostură juvenilă de dragul misteriosului. Tudorel lucra după G. Călinescu indicații bine cugetate, altfel n-ar fi fost pedepsit că divulgase adresa. Din moment ce casa cu numărul indicat nu exista, ce rost avea ficțiunea? Ioanide deduse adevărul din dimensiunea minimă a străzii reduse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un ecran, să se umfle brusc în a treia dimensiune și să coboare-n sală, printre spectatori, și asta nu datorită diferenței de dimensiuni a spațiului în care există, ci tocmai pentru că nu există, pentru că e o multiplă iluzie și impostură, pentru că e-ntruchipat de-un actor, și scena-n care joacă e făcută din bucăți filmate în mai multe reprize, în zeci de ore de filmare, de nervi și înjurături, de reluări da capo, de mofturi ale vedetelor, de împiedicări în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fost salutat de China și Rusia, în timp ce Brazilia și Turcia au adresat o scrisoare Consiliului de Securitate al ONU pentru a cere neimpunerea de noi sancțiuni împotriva Iranului. Pe de altă parte, premierul israelian Benjamin Netanyahu a calificat drept impostură acordul nuclear semnat de Iran, Turcia și Brazilia, considerând că înțelegerea respectivă nu va împiedica Iranul să obțină uraniu îmbogățit. În același timp, însă, Consiliul de Securitate a votat (9 iunie 2010) Rezoluția 1929, care a impus Iranului o nouă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
care am și rămas, În cele din urmă, În acută comunicare, recunoscător pentru vârsta pe care mi-a restituit-o cu onestitate și pregnanță, acum, când, treptat, toate se depărtează, ireversibil. O carte care incriminează, insistent și eficace, „minciuna, falsul, impostura morală În domeniul suprem gratuit al confesiunii publice care e scrisul”, ca să repetăm vorbele lui Camil despre Zarifopol, Într-o epocă incomparabil mai blândă decât a noastră. Aștept deci cu nerăbdare continuarea. Cu cele mai bune urări, Norman Manea * Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
m-a prezentat colegului său italian, acesta a Înțeles În loc de „Romanian”, Armenian. Am glumit atunci și de multe ori după aceea, când Claudio continua să mă recomande drept cel mai mare scriitor armean În viață. Deloc nu Îmi displăcea candida impostură. De fapt, ne Întâlniserăm și Înainte de Toronto, dar altfel. Leon Botstein, președintele colegiului, mi-a vorbit, curând după venirea mea la Bard, despre distinsul scriitor italian, expert În Europa Centrală și „extraordinar exeget al lui Joseph Roth”. Îl cunoscuse, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care i-au făcut rău Îi pedepsește cu uitarea”), Andrei Șerban („ceva din Carmen are și el!”), Sorina Bălănescu („Ca Într-o friză mișcătoare se-nșiruie minunații actori din generația de aur a Naționalului ieșean”), Florin Faifer („ reduce la absurd impostura, agresiunea Împotriva spectatorilor, teribilismele ieftine”), Ștefan Oprea, Constantin Paiu, Vlad Mugur, Hausvater, Miruna Runcan, Miluță Gheorghiu, Oltița CÎntec ș.a. Ba chiar și despre autorul acestor rînduri, cronicara crede că ar fi „un ludic serios”... Sigur că sunt În carte și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îmbătrânise, nu se mai înfierbânta ca altă dată. Dacă nu cumva o fi o chestiune de gust, gândește-te, nu te-ai prea dat vreodată-n vânt după femeile corpolente. Mereu ai văzut învăluirea aia de cărnuri un soi de impostură, care ascunde; să dai să fugi, să te ascunzi, îndepărtându-te și afundându-te tot mai mult înlăuntrul tău... Se afunda într-un vis cu Milică, în care acesta-i luase locul lui madam Ortansa în celălalt pat și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se întâmplă între mine și Cristos era sora lui îmbrăcată-n roșu, Luminița. Ea avea rolul de martor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umanist profund creștin, mare iubitor de oameni, de Dumnezeu, de țară și de neam, ca apărător fervent al naturii, al limbii române și al folclorului român, fiind pilduitor și din punctele de vedere marital, familial și amical. Combătând fără-ncetare impostura, incompetența, superficialitatea, lucrul de mântuială, necinstea, minciuna, neseriozitatea, stilurile nocive din muzica cultă și din cea populară, degradarea moravurilor, a datinilor și apărând cu ardoare toate valorile morale, creștine și naționale, Constantin Brin se impune ca model de scriitor și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o colivă în memoria notelor muzicale posace care și-au dat obștescul sfârșit odată cu apariția acestui Loc lipsă. Fie-le țărâna ușoară! 7. Trăiască melancolia, poezia, tristețea de bun gust! 8. Trăiască nervii ferchezuiți, energiile întortocheate, formațiile inconfundabile! 9. Jos impostura, hoția și victoriile la masa verde! 10. A se privi cu luare aminte dincolo de ograda noastră și a se ciuli urechile în direcția Pearl Jam, Radiohead, Porcupine Tree. 11. Un huo hotărât căutătorilor de aur și distrugătorilor de tradiție! (a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
literatură, vreme de vreo șaizeci de ani nu am făcut decât asta, dar să-mi îngădui acum, la sfârșitul sfârșitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lamentabila statură morală a personajelor compunând lumea de azi. Apropierea cu scriitorii brașoveni, mai ales cu Caius Dobrescu și a sa Teză de doctorat, se impune de la sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi, nu a primit cravata roșie, în timp ce colegii slabi la învățătură se mândreau ostentativ cu ea peste tot. Atunci mi-a fost greu să deosebesc adevărul de minciună și dreptatea de impostură, servilism și rea-voință. Aceste stereotipuri au fost dificil de depășit și îndepărtat chiar după amnistia, reabilitarea și integrarea în societate a tatei, cel mai periculos element antisocial din fostul oraș de munte. Tineretul de azi trebuie să afle grozăviile făcute
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
destin nesănătos, de falsă eficacitate. Conținutul vieții în general este lovit de suspiciune, nu mai știm bine ce înseamnă viața, indiferent dacă este „modernă“ sau „tradițională“. Cerința modernității, ca și refuzul ei nu mai sunt decât prilej de confuzie și impostură. Mințim viața, și într-un caz, și în celălalt. În epoca extraordinară în care făceam, la București, studii de doctorat - denumite „magisteriu“ - aveam un program zilnic destul de regulat, care nu era însă deloc plictisitor. Doctoranzii aveau la dispoziție o casă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu e vina lui că e copiat cu stângăcie, câtă vreme i se oferă, ca o continuă măgulire, ideea că numai el ar fi «în original», iar ceilalți meniți doar a-l socoti drept model.“ Aroganța franceză are la bază impostura prin care francezul se simte mai îndreptățit decât ceilalți să califice starea lucrurilor. Verbul e alături de subiect. Oricât am fi stăpâniți de ideea că rațiunea este o funcție care măsoară cu precizie lucrurile, că ne învață să „silabisim“ evenimentele pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sacrul are putere reală de adevăr, adică dacă n-a fost „comercializat“ și pus în scenă cu ritualuri, care pot „inventa“ un sacru ce n-a fost niciodată resimțit ca experiență de viață, deci dacă sacrul poate fi dovedit ca impostură (așa cum multe religii le consideră pe celelalte), atunci chiar profanul, ideea de profan poate face această investigație, în urma căreia „sacrul“ adorat ca atare poate fi dovedit ca un fals - și falsuri din acestea se găsesc cu duiumul în valorile spiritului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însuși, că-i scapă tocmai ce este mai important. Vorbesc de O. Welles nu neapărat ca realizator, ci de cazul lui foarte răspândit în cultură și în lumea spiritului, mai ales între corifeii veacului XX. E plin acest veac de impostură și sunt foarte mulți cei care-și iau dreptul - cu nerușinare - de a juca roluri pentru care nu sunt croiți, nici prin excese sufletești, nici prin interes spiritual. Acesta este aspectul de „show“ al culturii: trebuie să te arăți cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
hazard, întrucât noi îi luăm locul (el, care nu are nici un spațiu în care s-ar putea înscrie) și presupunem „în numele lui“ o situație fără precedent, cea în care hazardul dictează absolut cursul lucrurilor. Noi nu avem însă conștiința unei imposturi când încercăm să luăm „locul“ hazardului și să i exprimăm modul lui logic de manifestare, adică imposibilitatea de a-l surprinde într-un fel anume. Logic, noi considerăm că hazardul nu poate fi „de nici un fel“, că el este fără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
adică de suflete curate; numai că această „mulțime“ de oameni adevărați umani este înlăturată (și are puține drepturi la scena publică a națiunii franceze) de cealaltă latură a națiunii, acei indivizi confecționați și condiționați social numai de aparență și de impostura interioară pe care acest cult al aparenței o implică. Când critic spiritul francez - pentru că locuiesc în el și el există ca un fel de casă în care mă adăpostesc zilnic -, critic mai cu seamă acest tip de mentalitate obraznică și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și, în loc să-și găsească locul în această baltă, el vrea cu tot dinadinsul să existe „în afara ei“, și își imaginează și chiar produce un decor fastuos de aparențe care contrazic inerția naturală a bălții sale - lucru din care decurg toate imposturile burgheze, toate minciunile, falsele atitudini și decorul steril al unei vieți sociale nepotrivite cu fondul de baltă în care s-a născut și format individul respectiv. Așa, cu toate eforturile acestui tip de om de a-și „schimba“ viața și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de snobism, citându-i admirația pentru « democrația catedralelor i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]