2,252 matches
-
regelui Cazimir al Poloniei, ale lui Matei Corvinul al Ungariei și ale lui Andrea Vendramin, dogele Veneției. Cazimir promitea că va trimite sultanului o solie care să-l Înduplece să renunțe la atacarea Moldovei. Lectura ei provocă un val de indignare, În ciuda precizărilor făcute de logofătul Cânde. Acesta adăugase că poziția regelui nu reprezenta și poziția Dietei poloneze și că regele se făcuse de râs cu această idee. Rămânea adevărul amar că nici un sprijin nu va veni din partea Poloniei, În ciuda tratatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui animal care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea un mecanic al Gramatulei. Pe Doru îl oprise Lenora de a pleca. - Cum o să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
primise chiar un acompte asupra actului, care era ca și făcut. Chiar recolta din anul acela trecuse în seama achizitorului. Restul condițiilor nici nu le mai știa. Noutatea asta, credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pus în lateral etc. Tâmpit să fii să nu-ți dai seama că odată ce această mașinuță ar fi intrat în comerț la prețul aproximativ de 100 USD, principala afacere a lumii medicale s-ar fi prăbușit. Colegiile medicilor, pline de indignare, insistaseră pe impactul social negativ, numărul mare de șomeri de lux pe care l-ar fi generat... și alte fleacuri! Realizase și un spoveditor digital, nu mecanic, ca ăla cu fise făcut de catolici prin anii '50. Aparatul în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea! Nu vreau să-l mai văd pe aici, prin fața casei mele, să aducă o faimă proastă familiei. Asigură-te că nu se mai întoarce. Da, domnule, zise portarul luând o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un imens număr de oameni, o obsesie? Oare înainte de apariția acestei sute de dolari oamenii nu trăiau fericiți? Un poet spaniol din generația mea, pe care l-am cunoscut fugitiv aici la noi, avea fruntea încrețită de o neliniște și indignare care i se întipăriseră pe figură parcă pentru totdeauna. Ședea la masă și abia se atingea de feluri, în timp ce colegii săi români, spre a nu-și desminți latinitatea, erau sau păreau veseli nevoie mare, ca și când ar fi vrut să spună
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dacă ar fi acolo, ar scăpa!" "Și el știe?" "Nu știe!" "Și de-aia ți-a făcut invitația cu mașinile?" Doctorul mi-a răspuns însoțindu-și cuvintele prin-tr-o mișcare a corpului său voinic, dând din umeri în semn parcă de indignare că medicului îi e dat să vadă și să înțeleagă atâtea, deși nu e și el decât tot un om, care într-o bună zi va intra, mai devreme sau mai târziu, într-o categorie sau alta de pacienți condamnați
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cravata de la gât, cu pălărie, cu cheile lui din buzunar pe care să le vâre mai bine în... mă-sii decât în ușa mașinii, atunci de ce spune el, bă, că iau patru pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-o cunoșteam atât de bine. Avea un sac în spinare, abia îl ducea. "Ce-ai, bă, Trafulică, în sacul ăla?" " Păi niște pîine", zice. Cine ți-o dete?" "Păi, Pantazi." "Păi mie îmi spune că n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moravuri ar fi lăsate în voie, ele mi-ar fi și mie de folos. Asta însă însemna să fiu la fel ca dînșii. Am dat peștele unui țigan, ceea ce se află de îndată. La Dobrina fapta mea stîrni o mare indignare. Deveneam periculos. De atunci, ori pe unde o întîlneam, nevasta lui Nică Grigoraș îmi întorcea spatele. Pricinile pentru care nu mă puteam obișnui cu obiceiurile din sat erau destul de numeroase și de ridicole. De pildă, nu mă simțeam capabil să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dovedit mai târziu la proces, cârciumarul și ajutorul său botezau bine de tot berea cu apă și, pentru a face spumă cât mai multă, turnau În butoaie detergent de rufe. Când au aflat, unii aproape că s-au sufocat de indignare: de-aia nu se găsea detergent la Cooperativă și, când se găsea, gestionarul Îl dădea pe ouă, nu pe bani, că bani avea orice prost de când ajunseseră comuniștii la putere. Acuma, În democrație, subliniez eu pentru tine, lucrurile au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În somn și, dimineață, amândoi erau uzi. „Te-ai pișat pe mine, futu-te-n cur pe mă-ta de țigan! O să vin cu văru-meu să te bat”, Îl amenințase Blondul.” Îi tremura vocea și abia Își stăpânea lacrimile de indignare. „N-am vrut să fac pe mine În pat. N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zis pe vremea când Încă tâlhărea prin codri, ca să inducă, probabil, În eroare poterele. Încheiem aici succintele lămuriri și ne Îndreptăm către rubrica Societatea de azi: „Nu cu foarte mulți ani În urmă, o Întâmplare ce a născut vuiete de indignare, revoltă și dorință de răzbunare a tulburat conștiința multora dintre concetățenii noștri, mai ales ale acelora care avuseseră fete prinse În hora Împrejurărilor de care vom aminti În cele ce urmează. Pentru cei ce erau necopți la data săvârșirii faptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dimineața aceea, trimisese o scrisoare prin care cerea capitularea Castelului Seta, dar guvernatorul acestuia îl ucisese pe mesager, dând foc apoi castelului și podului Seta. Astfel, trupele clanului Akechi n-au mai putut trece râul. Ochii lui Mitsuhide ardeau de indignare. Podul distrus de foc părea aroape să-l batjocorească: „Lumea nu te vede la fel cum vezi tu lumea.“ Silit să se întoarcă la Castelul Sakamoto, Mitsuhide petrecu două sau trei zile zadarnice, așteptând să se repare podul. Dar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost rezultatul unei neînțelegeri sau poate al zvonurilor false răspândite de inamic. Hideyoshi și Nobutaka merseseră împreună până la Azuchi și deplângeau, din toată inima, distrugerile. Totuși, după ce-și dădură seama că incendiile nu fuseseră declanșate din porunca lui Nobuo, indignarea lor păru să mai scadă, întrucâtva. Nu rămaseră în Azuchi decât două zile. Convoiul corăbiilor ridică, din nou, pânzele, de astă dată pornind spre miazănoapte. Hideyoshi își ducea armata principală la castelul său din Nagahama. Castelul era în siguranță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că, dacă stătea în spatele lui Nobuo în fața generalilor adunați acolo, avea ca, pe viitor, să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primit de Hideyoshi fusese un „nu“ categoric. Însă chiar și după ce rupsese relațiile cu Nobuo, Hideyoshi continuase să trimită mesaje, cu condiții și mai avantajoase decât înainte, încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebui să mergi și tu. Honda și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu Ieyasu. Încredințându-se calmi unii pe alții că intențiile seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de a pleca ospătați-vă în liniște. Ieyasu reveni în interiorul castelului. Mesagerii din Nagashima fură serviți în altă cameră, dar mâncară pe apucate și plecară curând. Când vasalii lui Ieyasu aflară, îi cuprinse iarăși indignarea. — Se vede că Domnia Sa are unele gânduri mai adânci. Altminteri, cum ar putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest timp, Ii și Honda se duseră la vasalii superiori pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin pe Ieyasu. — Ei, e cam gălăgie afară, nu-i așa? De pe coridor, aflat la câteva camere distanță de încăperea unde stăteau așezați Ieyasu și Kazumasa, se auzeau glasuri animate. Vasalii nemulțumiți de acordurile de pace își exprimau îndoielile și indignarea față de faptul că Ishikawa Kazumasa fusese chemat în fața stăpânului lor. Ii și Honda, care jucau rolul de reprezentanți, și câțiva dintre ceilalți, îl înconjuraseră pe Tadatsugu de ceva vreme. — N-ai condus tu avangarda și ai stat în cetatea Kuwana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu oțet. Înainte de toate, era vorba de Hideyoshi, un om care era improbabil să conceapă un plan care să fie divulgat înainte de termen. Pentru Tadatsugu, această justificare era de ajuns. În fața nemulțumirilor unanime, însă, nu putea decât să le privească indignarea și insultele cu resemnare și să le prezinte scuzele lui, cu respectul cuvenit din partea unui bătrân general. Dar nici Ii, și nici Honda nu urmăreau să-l acuze pe bătrân. Mai degrabă, voiau să le aducă opiniile la cunoștința seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la cererea Seniorului Nuobo. De asemenea, tot din vina mea au murit atât de mulți vasali buni, la Muntele Komaki și Nagakute. Din nou, faptul că Seniorul Nobuo și-a dat mâna, în secret, cu Hideyoshi, făcând ca îndreptățita voastră indignare și furie loială să nu mai aibă nici un sens, nu s-a întâmplat în nici un caz din vina lui. Mai degrabă, a fost din cauza propriilor mele scăpări și a lipsei mele de înțelepciune. Cu toții ați fost de o sinceritate desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apă și-un pământ”. Doar slavii și ungurii au făcut excepție și au supraviețuit prin creștinare, găsindu-și un loc sub soare în spațiul geografic din vecinătatea noastră. Deoarece ultimii veniți ne-au contestat continuitatea, autorul, stăpânindu-și o îndreptățită indignare, afirmă că „tocmai de aceea suntem nevoiți să vorbim mereu despre continuitatea noastră în Dacia și, la marile argumente ale istoriei și ale bunului simț, să aducem argumente noi. Iar limba este și astăzi un mare rezervor de probe ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]